0
Azi de ziua lui Eminescu, înainte de a pleca la Bruxelles, Președintele Klaus Iohannis s-a achitat de o nobilă obligație patriotică citind aproape două rânduri din poetul național despre ceea ce înseamnă a fi un bun român. Virtuozitatea poetului național l-a transformat într-un adevărat etalon al candorii amorului pentru suflet și patrie; îl citează cine vrea și cum poate.
În țara lucrului bine făcut doar nu era Domnul Iohannis să ne citească din împărat și Proletar, pentru că nu se cuvine să spulbere speranțele românilor din prima lună de mandat prezidențial. În cadrul șuetei cu oficialii Uniunii Europene probabil că cel ce se dorește a fi un bun român după standardele eminescene, cu sprijinul unei echipe intelectualo-băsiste, va reda din articolele celui mai sensibil suflet al neamului, despre modul cum tratatele de liber schimb cu Austro-Ungaria ne-au transformat în piață de desfacere și sugrumau meșteșugul autohton.
Cel puțin pe fondul Pactului de la Cotroceni semnat recent, pentru alocarea a 2% din PIB pentru apărare, Eminescu ne-a oferit modele mai raționale și utile de recitit, decât cele trecute astăzi în condica zilei de naștere a poetului, de natură să promoveze vanitatea personală a unui politician, mai mult decât propășirea neamului. Costurile alianțelor și riscurile devastatoare de a fi angrenați în conflictele altora au fost teme predilecte ale publicisticii lui Eminescu.
„Noi în alianță cu oricine am fi, riscăm totul. ... interesul nostru este ca amândoi vecinii să fie egal de puternici, pentru ca să-și țină cumpăna; încolo, urmărind de sute de ani planurile lor de politică tradițională, ei se ceartă, ei se-mpacă, și noi am trebui să n-avem nici un amestec în aceasta.... ... Situația noastră escepțională ne învață că una din condițiile de nu ale existenței, dar ale păcii și dezvoltării noastre liniștite, e ca să trăim în pace cu amândoi vecinii (Rusia, Austro-Ungaria) și să lăsăm ca echilibrul între puterile lor să fie garanția neutralității noastre. ... actuala grupare a puterilor europene e departe de-a ne mai da de mai nainte siguranța unui succes oarecare, și pe noi numai siguranța ne-ar putea determina.
De ce numai siguranța? Pentru că alte puteri riscă în asemenea întreprinderi influență, gloria sau chiar o mică parte, în genere contestabilă, de teritoriu, iar noi riscăm însăși viața statului nostru, însăși existența națională. ..." M. Eminescu, (Opere XI, Publicistică, 17 februarie - 31 decembrie 1881, Timpul, Editura Academiei RSR, București 1984).
Antisociala mărire a bugetului apărării vine în numele unei alianțe în care avem statura unui șoricel nici măcar epoleți și care menține România pe poziția de bun client al concernelor producătoare de armament. O infrastructura rutieră la nivelul Europei interbelice, o economie fără perspectivă și un nivel de trai codaș în
Europa, apelează la bunul simț al politicienilor (desigur oximoron), mai mult decât la noțiunea de buna guvernare a țării. Retorica și pușca merg mână în mână. În general mixajul dintr-un limbaj belicos expresiv și înarmare sunt doar preliminarele pentru război. Să ne considerăm fericiți cu alegerea unui inhibat în fruntea oștirii care din lipsă de elocvență niciodată nu va putea prin Facebook declara război? Cu puțină fantezie ne-am putea numi nu doar un membru NATO responsabil dar și ecologist, fiind fruntași în reciclarea utilajului militar învechit al fidelilor noștri aliați.
Dacă bine ne aducem aminte, românii au ales recent un președinte dascăl care le-a promis că se va adresa mai ales educației. Din lipsă de dialog cu țara nimeni nu a putut întreba daca această educație ne oferă carte sau ucenicie la lustruitul puștii.
Radu Golban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!