„În vreme ce românii sunt hipnotizaţi de campanii electorale, se trag sforile
de către grupurile financiare care se pregătesc să cumpere activele majore ale
ţării, în regim de solduri. O să vă invit să urmăriţi o discuţie purtată
de mine cu un bancher, pe tema scenariului pentru 2014, şi o să vă las să
trageţi concluziile.
Nu contează banca unde lucrează acest om, ci pur şi simplu, strategia amplă,
pusă la cale peste capetele noastre, care par să nu se mai dezlipească de
manipulările şi circul campaniei electorale.
Un fost şef de la CIA spunea: „Dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia
cetăţeanului, şi pui în stanga lui un spectacol de circ, nu o să observe
portavionul din dreapta lui”.
UI: Cum priveşte banca şi grupul financiar din care faceţi parte, ce se
întâmplă în România, în plan economic şi politic?
Bancher: Suntem încordaţi însă extrem de motivaţi, întrucât aşteptăm producerea
momentului la care lucrăm de circa 5ani. Banca noastră şi-a redus extrem
de mult expunerea în România, a închis robinetul creditării, şi am trimis
către headquarter-ul grupului cât de multă monedă Euro am putut. Repet,
aşteptăm acum producerea rezultatului muncii noastre, în cadrul unui plan la
care participă extrem de multe grupuri financiare şi bancare externe.
UI: Adică concret în ce constă acest rezultat pe care îl aşteptaţi? Speraţi în
revenirea economică a ţării? Veţi relua creditarea?
Bancher: Naivitatea este o slăbiciune de caracter a românilor. Mă întrebi dacă
sperăm în revenirea economică a ţării? Păi noi speculăm şi vom câştiga enorm de
mulţi bani, tocmai în momentul în care economia naţională românească va atinge
punctul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de creşterile economice
din 2014 sunt lansate concertat de analişti, pentru că aceasta este parte a
strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care îl vom face,
când balonul speculativ imobiliar şi al cursului valutar ne va indica
faptul că suntem pe trendul câştigului maxim. Mă întrebi dacă vom relua
creditarea? Creditarea în România s-a făcut cu cap. Este adevărat că şi
guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci când ne-am consolidat şi
ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenţa totală a
populaţiei active, a forţei de muncă româneşti.
UI: În se sens v-aţi asigurat dependenţa lor totală?
Bancher: Simplu. Populaţia României (românul în general) are un singur bun de
preţ care ne interesează pe noi bancherii: activele imobiliare. Mai există şi
forţa de muncă a individului, însă aceasta, după ce l-ai prins în mreje, este
utilă de speculat, pentru că acel individ va munci perpetuu pentru noi.
Trebuia să ajungem cumva la aceste active imobiliare ale românilor. Normele BNR
şi legile nu ne permiteau să putem acorda în masă credite ipotecare, plus că
aceste credite ipotecare nu erau 100% avantajoase pentru noi. Aşa că am
profitat de lentoarea în decizie a BNR şi am investit masiv în publicitate pe
segmentul creditului de consum. Ştiam încă de la bun început faptul că, cei
cărora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse să le restituie,
astfel încât, coroborat cu faptul că ştiam încă din 2008 ca această criză
financiară va lovi şi România, am calculat totul extrem de bine. Nu
trebuie să fii geniu bancar ca să îţi dai seama că într-o ţară precum a
voastră, pur şi simplu efectele crizei urmau să fie devastatoare, pentru că:
[1] nu mai produceaţi nimic;
[2] pieţele emergente sunt dominate de multinaţionale, legate de
grupurile financiare şi bancare pe care noi le reprezentăm
[3] urma să aveţi în 2009 un an electoral în care, pe fondul disputelor
politice, era de anticipat că vă veţi săpa singuri groapa.
La acest din urmă punct recunosc că a trebuit să ne implicăm, pentru că, dacă
în 2008 actualul preşedinte avea o cotă de popularitate de vreo 60%, noi
trebuia să încingem campania, pentru a împinge politicienii să ia măsurile pe
care noi le aşteptam.
UI: Ce măsuri aşteptaţi să ia politicienii? Spuneţi că aţi manipulat partidele ca
să vă atingeţi scopul economic?
Bancher: Hai să ne gândim puţin. Noi nu a trebuit decât să încingem spiritele
şi să creăm un cadru în care oponentul în alegeri al actualului preşedinte, să
recupereze handicapul de imagine, astfel încât să creăm românilor şi
politicienilor impresia unei lupte strânse. Iar de aici până la luptele
politice din Parlament care au întunecat minţile tuturor partidelor, a fost
doar un pas, însă decisiv a fost momentul în care ţara voastră a rămas
fără Guvern. Atunci, şi acum în acest moment, orice guvern se va forma, este
legat ombilical şi total la mâna noastră, întrucât are nevoie de banii noştri
pentru a plăti salariile, pensiile, etc. Voi v-aţi ales cu spectacolul din
presă, noi ne alegem cu banii şi câştigurile. Practic România este a noastră,
iar dependenţa voastră de noi va deveni totală. Actualul preşedinte ne-a pus
puţin în dificultate atunci când a venit cu guvernul PSD-PDL, pentru că ceea ce
noi ne doream era instabilitate economică şi politică. A trebuit să presăm extrem
de mult pentru ca ruptura la nivel guvernamental să se producă, să cadă
Guvernul, să se amâne sosirea tranşei de bani de la FMI, însă până la
urmă, cunoscând mentalitatea colerică romanească, am reuşit.
UI: Nu îmi vine să cred. Este evident că suntem naivi şi stârnim furtuni în
paharul cu apă. Hai să revenim puţin la acea legatură între casele românilor şi
creditul de consum.
Bancher: Îţi spuneam că în 2008 am dat masiv credite de consum, atât
bugetarilor cât şi angajaţilor din sectorul privat. Atracţia era mare întrucât
nu trebuiau să prezinte garanţii, însă noi ştiam că în 2009 ne vom atinge
scopul. Şi, într-adevăr, pe fondul crizei economice, au explodat restanţierii.
Asta înseamnă că oamenii nu şi-au plătit ratele către bănci, iar noi am trecut la
executare silită. Aici am avut iar nevoie să ne concertam eforturile
astfel încât să nu existe grupuri financiare româneşti, companii sau persoane
private, care să ne strice planurile, întrucât riscam să ne trezim că vin să
cumpere activele imobiliare scoase la vânzare. Aşa că a trebuit să lovim şi
mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri să se lupte pentru
supravieţuire şi să nu aibă lichidităţi pentru a cumpăra nimic. A trebuit să-i
facem să devină preocupaţi de grija zilei de mâine, iar sub teama falimentului
ne-am eliminat competitorii. Şeful BRD Soc. Gen. spunea într-un ziar românesc
că este momentul să ne eliminăm competitorii. Exact asta facem, vă eliminăm din
jocurile economice din propria voastră ţară.
UI: Aţi eliminat concurenţa autohtonă blocând creditarea pentru firme şi
blocând piaţa executărilor silite?
Bancher: Corect. Şi nu a fost greu. Pe o piaţă internă gâtuită de blocajul
financiar, firmele româneşti au fost sufocate de lipsa lichidităţilor, iar
guvernul din 2009 a fost lăsat fără nicio posibilitate de a asigura resursele
financiare. Dacă într-o ţară guvernul nu are bani pe care să-i injecteze în
economia naţională, iar noi bancherii vă blocăm accesul la credite, firmele
ajung fix ca o gradină de flori, expusă arşiţei zilnice, pe care nu o mai udă
nimeni şi care până la urma va muri. De aceea spuneam că a trebuit să ne
agităm puţin pentru a împiedica acest guvern din 2009 să pună în aplicare
măsurile economice, şi să abatem atenţia asupra luptei din campania electorală.
După ce ne-am asigurat că pur şi simplu nu va exista riscul să apară
intruşi care să cumpere activele imobiliare, case, terenuri, scoase la vânzare
de executorii noştri bancari, am început să trimitem pe bandă rulantă
dosarele celor care au luat credite de consum, către executori. Nimeni nu a
sesizat faptul că nu ne interesa de fapt să le vindem casele, ci să manipulăm
piaţa imobiliară, să o tragem în jos, asigurându-ne în acelaşi timp că la
momentul potrivit, când curba prăbuşirii imobiliare va atinge cel mai de jos
nivel, grupurile financiare din ţările noastre de origine să cumpere masiv şi
la preţuri de nimic aceste active. Te asigur că în 2014 un apartament cu trei
camere care în 2008 era evaluat la 150.000 euro, va fi scos la vânzare, la
executare silită, la preţuri de sub 30.000 de euro şi nu va veni nimeni
să cumpere, pentru că în 2014 toţi vor fi preocupaţi să ţină banii
deoparte pentru ziua de mâine. Va fi momentul perfect să cumpărăm totul pe
nimic. Românii vor deveni chiriaşi în propriile case, pentru că acesta a şi
fost obiectivul nostru primordial, şi anume achiziţiile la preţuri infime.
Pentru asta era obligatoriu să ducem piaţa imobiliară la un maxim, pentru ca pe
fondul prăbuşirii acesteia, noi să culegem caimacul. Şi la plan se adaugă şi presiunea
pe moneda voastră naţională.
UI: Ce presiune? Văd că acum leul se întăreşte, deşi, într-o ţară care nu
produce nimic, aflată în criză politică, lovită de criza financiară, nu îmi
explic care poate fi suportul de întărire a leului.
Bancher: Păi este vorba de aceeaşi reţetă, care se învaţă la orice curs de MBA.
Aşa cum piaţa imobiliară a fost dusă de noi la maximuri ireale, pentru că
trebuia să vă dăm credite la valori foarte mari, ca să aveţi pe următorii 30-40
de ani de plătit rate uriaşe către noi, pentru a deveni în acest interval
de timp atât proprietarii caselor voastre, dar şi asigurându-ne că veţi munci
voi şi familiile voastre pentru noi, pentru a plăti aceste rate ireale, tot
aşa, bula speculativă a monedei naţionale trebuie manipulată, însă în sens
invers. În cazul speculaţiilor pe moneda naţională, trebuie să ducem leul la un
nivel minim, cât mai mic posibil, lăsându-l apoi să explodeze, să urce la
valori mari, valori reale, undeva către peste 5 lei pentru un euro. Adică vom
face euro atât de scump încât să nu vă puteţi permite să cumpăraţi activele
imobiliare scoase la executare silită, nici când ele vor avea valori în euro
relativ mici, dar şi pentru ca micimea salariilor românilor, salarii plătite în
lei, să facă din rata către bancă un coşmar al vieţii de zi cu zi. Totul legal,
profitând de naivitatea generală, de eternele lupte politice şi de tot acest
context românesc, care din 2006 lucrează pentru noi şi în interesul nostru.
Iată ca ieri euro era deja la 4,51 lei.
UI: Aşadar totul este componentă a unui plan. Când va fi detonat?
Bancher: În ciuda galopului înregistrat de alte active din aceeaşi clasă de
risc în ultimele zece luni, leul nu are cum să participe la această revenire,
fiind evident pentru orice începător că este totul o bulă speculativă.
„Investitorii urmăresc cu îngrijorare mai întâi derularea acordului cu Fondul
Monetar Internaţional, iar mai apoi turbulenţele de pe scena politică”, spune
Koon Chow, analist la Barclays Capital, una dintre cele mai mari bănci de investiţii
britanice. El consideră că euro ar putea să coboare spre 4,1 lei. Balon de
săpun, care este un element al şarjei finale de cumpărare a României la OUTLET.
Pentru că de fapt, prin încingerea campaniei electorale, noi avem acoperirea
perfectă că nimeni nu mai are timp să ne strice planurile.
UI: Ce veţi face cu alte active, cu casele românilor?
Bancher: Păi este esenţial să controlăm aceste active, întrucât ele sunt o
monedă de tranzacţionare pe pieţele internaţionale. Uitaţi-vă la Dubai, acolo
unde expunerile băncilor noastre se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile.
Pierderile se acoperă prin creşterea ritmului de exploatare a muncii celor care
au credite la bănci. Ei trebuie constrânşi să lucreze mai mult şi să plătească
rate mai mari către noi. Având în mână bunul cel mai de preţ al unui om -
locuinţa - acesta va munci pentru noi. Recreăm astfel sistemul sclavagist
perfect, o aparentă libertate în care mintea şi atenţia cetăţeanului este
atrasă de lupta politică, fără ca cineva să mai aibă timp să se gândească la ce
li se întâmplă cu adevărat. Iar când se vor trezi va fi de fapt foarte târziu.
Nouă ne trebuie să exploatăm forţa de muncă a voastră, să vă împingem să
munciţi mai mult ca să ne plătiţi nouă mai mult.
UI: Mai am o singură întrebare. Spuneţi că aţi contribuit la încingerea
campaniei electorale, pentru că trebuia să sădiţi sămânţa unei confruntări
politice puternice, întrucât instabilitatea politică era necesară. Concret, aţi
plătit politicieni români să pună umărul la actuala criză politică?
Bancher: În mod evident, în 2007 şi 2008 am sprijinit şi susţinut politicieni
care aveau acces la frâiele guvernării, ca să fim lăsaţi să derulăm amplul
program de acordare masivă a creditelor de consum. În 2009, fiind an electoral,
grija noastră a fost să alimentam puternic apariţia unui contracandidat
puternic pentru actualul preşedinte, care avea o cotă mare de popularitate, şi
am reuşit. Mult mai uşor şi mai ieftin decât ne imaginam. Să ne înţelegem: nouă
nu ne pasă cine va ieşi preşedinte pentru că oricum sunteţi la mâna noastră în
plan guvernamental. A fost mai uşor pentru că aveţi în România o pasiune extrem
de mare să vă consumaţi energiile fix în direcţiile care nu vă aduc avantaje,
care vă îngroapă şansele la un viitor mai bun. Suntem şi noi uimiţi de modul în
care marea masă a jurnaliştilor ne-au făcut misiunea mult mai uşoară,
implicându-se emoţional în această campanie electorală, doar pe fondul ideii că
actualul vostru preşedinte trebuie dat jos, fără să aibă niciun fel de viziune
economică asupra realităţii. Repet, noi doar am alimentat ascensiunea unui
oponent puternic pentru dl. Băsescu, iar restul l-a făcut mass-media şi
naivitatea voastră, de la sine. Anul 2010 a adus şi răsplata pentru munca
depusă de noi în ultimii 4 ani, pentru că vom aduce România la statutul de ţară
total şi, cel mai important, ireversibil dependentă de frâiele complicatului
sistem financiar-bancar mondial. Nu vreau să par cinic însă, în 1989 toate
activele ţării erau ale clasei proletare, adică de fapt ale nimănui, fiind
controlate de o mână de oameni care decideau în această ţară şi pentru a căror
bunăstare muncea întreaga naţiune.
La 24 de ani veţi fi ajuns fix în aceeaşi situaţie, adică nimic nu
va mai fi în proprietatea voastră, dar în acelaşi timp veţi munci să vă plătiţi
datoriile. Iar economia naţională va fi dominată de multinaţionalele controlate
indirect tot de către noi, în vreme ce falimentele firmelor româneşti, deţinute
de români, vor continua şi în 2014, întrucât fără finanţare, fără credite şi cu
un guvern care nu are resurse financiare, nu există şanse de supravieţuire.
Astfel încât tinerii români vor avea doar două opţiuni: angajaţi la Stat sau
angajaţi la multinaţionalele străine. În ambele variante numai noi câştigăm.”