miercuri, 24 decembrie 2014

Simbolurile si semnificatiile Craciunului

Simbolurile si semnificatiile Craciunului
  
Description: Description: craciun



Craciunul este o perioada puternic incarcata emotional cand sufletul oamenilor devine mai bun, cand intre oameni este mai multa pace si bunavointa. Toatetraditiile si decoratiunile de Craciun au un simbol si o semnificatie aparte. 

Bastonasul si bastonul - acadea
Bastonasul si bastonul - acadea reprezinta toiagul de care se foloseste Pastorul pentru a-si aduce inapoi in staul oile ratacite. Bastonasul reprezinta mana intinsa spre fratii nostri de Craciun - mana ce le vine in ajutor. Bastonasul simbolizeaza faptul ca fiecare in parte este pazitorul fratelui sau. Culorile rosu si alb imbinate in spirala la bastoanele traditionale de Craciun simbolizeaza fraternitatea oamenilor intru credinta crestina, culoarea alba a acestuia exprimand natura pura si lipsita de pacate a lui Iisus iar culoarea rosie semnifica sangele varsat de Iisus pentru omenire. Atunci cand are curba in partea de sus, bastonul deCraciun arata asemenea toiagului unei pastor intrucat Iisus este pastorul oamenilor. Cand este intoarsa cu 180 de grade, ea reproduce litera J, initiala numelui Iisus in limba engleza (Jesus).

Bradul sau pomul de Craciun
Obiceiul de a folosi ca pom de Craciun un copac sau o planta perena simbolizeaza dragostea eterna a lui Dumnezeu. Culoarea verde a bradului ramane aceeasi de-a lungul anului. Ea simbolizeaza speranta vesnica a omenirii. Verdele este culoarea tineretii, a sperantei neinvinse, culoarea promitatoare de belsug a naturii. Luminitele pomului reprezinta stelele care sclipesc pe cer si vorbesc despre speranta arzatoare a intregii omeniri. Pomul de Craciun semnifica, de asemenea, viata si lumina infinita. Toate acele bradului arata spre cer, simbolizand gandurile omului care se intorc mereu inspre inalturi, spre Dumnezeu. Prin forma sa triunghiulara, bradul simbolizeaza Sfanta Treime, iar podoabele cu care acesta este impodobit sunt simbolurile cunoasterii si bogatiei. Bradul impodobit este considerat pomul vietii, arborele fertilizator.

Cadourile de Craciun
Cadourile sunt o manifestare de iubire simbolizand actul de afectiune de care a dat dovada Dumnezeu fata de oameni cand l-a trimis pe fiul sau Iisus. Cadourilene reamintesc ca Iisus Hristos a fost un dar dat omenirii de catre Dumnezeu. Obiceiul darurilor de Craciun se pare ca provine din exemplu celor trei magi care au urmat steaua pentru a i se inchina lui Hristos. Ei i-ai oferit lui Iisus, ca unui imparat: aur, smirna si tamaie.

Cartile postale de Craciun
Au reprezentat mai intai o idee germana dezvoltata magistral de englezi. Daca britanicii numesc “Felicitari victoriene” acele cartoane colorate cu imagini si inscrisuri, inaintasele celor moderne, germanii nu uita sa aminteasca faptul ca de la Güttenberg, deci din secolul XV, au inventat obiceiul de a darui celor apropiati ceea ce se numea “Andachtsbilder”: un carton cu imaginea unei case (simbolul gospodarului care se remarca iarna) pe care era scris de mana sau de tipar (stil caligrafiat) “Un an nou bun si binecuvantat!” Tot in Germania a aparut, probabil in acelasi veac XV, si imaginea lui Iisus tinand in mana un sul de pergament pe care se afla aceeasi urare. Cel care a regularizat aceasta initiativa si i-a dat un caracter religios pregnant a fost preotul englez Robert Raikes.
Anul 1843 este anul in care prima astfel de felicitare a trecut pe la posta. Prima carte postala de Craciun autentica este atribuita lui Sir Henry Cole. Director al muzeului londonez “Victoria si Albert”, acesta a comandat unui artist, pe nume John Calcott, crearea unei ilustratii care urma sa serveasca drept carte postala. Aceasta prima felicitare consta din trei desene, cel din centru infatisand o familie bucurandu-se de festivitatile Craciunului. Mesajul care insotea ilustratia spunea “A Merry Christmas and a Happy New Year to You”.

Cei trei magi
Cei trei magi de la Rasarit au calatorit pentru a-L vedea si pentru a I se inchina lui Iisus, regele iudeilor. Calauziti de steaua de pe cer, acestia i-au adus Fiului cadouri: aur, smirna si tamaie. Colindul care reprezinta cel mai bine povestea celor trei magi este „Steaua sus rasare”.

Colindele de Craciun
In feerica seara de Craciun sunt emotionante colindele care vestesc nasterea lui Iisus cel trimis de Dumnezeu sa mantuiasca oamenii de pacate, ura, invidia.Colindatorii merg cu colindul din casa in casa, infrunta gerul, zapada, canta cu veselie, cu insufletire si primesc cu bucurie daruri, colaci, nuci, mere etc.

Ciorapii sau sosetele de Craciun
Obiceiul ciorapilor de Craciun provine dintr-o legenda despre un nobil care si-a risipit necugetat averea, lasandu-si fetele fara zestre. Sfantul Nicolae a auzit despre aceasta situatie si a venit pe ascuns la locuinta fetelor. El a aruncat trei pungi cu monede de aur prin hornul casei, care au cazut in ciorapii fetelor, atarnati pentru a se usca deasupra semineului.

Clopoteii de Craciun
Clopoteii anunta nasterea lui Iisus (inclusiv in colinde) si de asemenea faptul ca oitele ratacite sunt gasite dupa sunetul clopotelului ce-l poarta la gat. Sunetul clopotelului ar trebui sa-i aminteasca omului ca trebuie sa se intoarca in turma din care s-a ratacit. Clopotelul inseamna calauzire si regasire, el inseamna intoarcere si ne aminteste ca fiecare in parte are o valoare neasemuita in ochii lui Dumnezeu.

Coronitele sau cununile de Craciun
Cununile de Craciun semnifica dragostea nemarginita a lui Dumnezeu fata de oameni, caracterul etern al dragostei. Forma circulara a acestora este asemeni iubirii, nu inceteaza niciodata, nu se sfarseste, nu conteneste. Intr-una din traditiile de Craciun occidentale, sunt amplasate patru lumanari pe o astfel de coroana, fiecare lumanare fiind aprinsa in fiecare duminica dinaintea Craciunului, ca o anticipare a sosirii lui Hristos.

Cozonacul de Craciun
Graul, in toate formele pe care le poate lua trebuie sarbatorit, spiritul sau poate fi considerat o cale indirecta catre fericirea terestra. Cozonacul este de fapt un elogiu sofisticat adus graului. Cozonacul mai reprezinta si o expresie a lui Iisus, “painea vietii”.

Culorile Craciunului
Culoarea rosie este prima culoare a Craciunului. Crestinii care au folosit-o pentru prima data au ales-o ca sa le aminteasca de sangele Mantuitorului, sange care s-a varsat pentru toti oamenii, atunci cand Hristos Si-a dat viata pentru noi, astfel ca fiecare sa putem avea parte de darul oferit noua de Dumnezeu - viata eterna. Rosul este o culoare plina, intensa, vie. Este cea mai mareata dintre toate culorile. Ea simbolizeaza darul lui Dumnezeu pentru noi. Culoarea verdesimbolizeaza speranta vesnica a omenirii. Verdele este culoarea tineretii, a sperantei neinvinse, culoarea promitatoare de belsug a naturii dar si viata eterna intru Hristos. Culoarea aurie este o expresie a regalitatii lui Iisus.

Floarea Poinsettia sau Floarea Craciunului
Floarea Poinsettia era folosita in secolul XVII pentru sarbatorirea Craciunului de catre calugarii franciscani mexicani. Aceasta planta a fost numita dupa ambasadorul SUA in Mexic, Joel R. Poinsett, care a adus pentru intaia oara aceasta floare in America, in anul 1828. Exista multe legende ale Florii Craciunului si toate asociaza aceasta floare cu credinta, puritatea, bunatatea si increderea in oameni. Una dintre legende ne spune ca o fata saraca, neavand ce dar sa duca la biserica pentru slujba de Craciun, si convinsa fiind ca orice dar oferit din inima este bine primit de Dumnezeu, a cules de pe marginea drumului cateva plante verzi. In biserica, acestea s-au colorat in rosu aprins, cu frunzele in forma de stea, iar acest miracol de Craciun a facut ca planta sa ramana cunoscuta sub denumirea de Floarea sau Steaua Craciunului. O legenda mexicana povesteste despre un baiat amarat din cauza faptului ca nu avea nici un dar pentru copilul Iisus din scena nativitatii. El a adunat crengute verzi si le-a asezat sub forma unei flori asemanatoare cu o stea.

Ieslea
Ieslea reprezinta locul de nastere al Mantuitorului Iisus Hristos. Potrivit traditiei, prima iesle a fost realizata inca din anul 1223, la Greppio, de catre Sfantul Francisc.

Ingerii
Ingerii sunt vestitorii nasterii lui Hristos, sunt spiritele bune, care umplu vazduhul de cantec si inimile oamenilor cu bucurie, speranta si iubire.

Lumanarile
Lumanarile sunt un simbol al luminii Mantuitorului cuprinzand intregul pamant si o expresie a recunostintei oamenilor fata de Steaua de la Bethleem. Luminita ei firava este ca o oglindire a sclipirii stelelor in noapte. Lumanarea asociaza materia si spiritul. Ceara care arde si se distruge si flacara care se inalta exprima, din punct de vedere crestin, dubla natura a lui Iisus Hristos: umana si divina. Asociate rugaciunii, lumanarile insotesc, prin miscarea verticala a flacarii, ascensiunea solicitarii sau a dorintei formulate. Materializare a dorintei, a rugaciunii, a solicitarii, lumanarea aprinsa constituie prelungirea lor. Flacara concentreaza toate energiile, ea este sufletul focului. Lumanarea aprinsa este un simbol al luminii, al vietii si spiritualitatii, dar are o importanta particulara in crestinism unde simbolizeaza Lumina Divina a lui Hristos si insasi credinta.

Luminitele din bradul de Craciun
Lumanarele din bradul de Craciun au fost inlocuite in vremurile noastre de beculetele multicolore. Acestea sunt simboluri ale lui Hristos ca “lumina a lumii” sau reprezentari ale stelelor. Fiecare om trebuie sa fie o luminita ce vorbeste despre darul lui Dumnezeu, despre neasemuita Lui lucrare intru salvarea omenirii.

Panglicile
Panglicile care leaga darurile de Craciun semnifica faptul ca si oamenii ar trebui sa fie legati intre ei prin bunavointa. Bunavointa intre oameni, acesta este mesajul panglicii.

Scena nasterii Mantuitorului
In scena nasterii Mantuitorului apare Fecioara Maria, cu mantia albastra a puritatii, aplecata in adoratie asupra copilului Iisus, in timp ce un bou (dupa Isaia, si-ar cunoaste Stapanul si il incalzeste prin respiratia sa) si un magar (care cunoaste ieslele Stapanului) il privesc. In stanga lui Iisus Hristos se vad Iosif si Magii. Ingerii ceresti si cei cazuti se iau de mana in semn de impacare, in timp ce trei ingeri citesc pe acoperisul staulului din Cartea Sfanta. Deasupra se afla un cerc de ingeri dansand care invart trei coroane, semnificand atat Sfanta Treime, cat si ciclul nasterii, vietii si mortii. Ramuri de maslin abunda, ca semn al impacarii omului cu Dumnezeu, al pacii si al Copacului Cunoasterii.

Steaua

Steaua din varful bradului este identificata cu steaua de la Bethleem, urmata de cei trei intelepti in cautarea copilului Iisus. Steaua a fost semnul ceresc al unei promisiuni facute cu veacuri in urma. Dumnezeu promisese un Mantuitor, un Salvator pentru lumea cazuta, si unul dintre semnele implinirii acelei promisiuni era mareata Stea de la Rasarit. Steaua din varful bradului sau din fereastra ne reaminteste acum de dragostea lui Dumnezeu pentru omenire si de implinirea acelei promisiuni facute de Dumnezeu. Totodata, steaua reprezinta speranta omenirii dedicate credintei in Hristos.

marți, 23 decembrie 2014

Peter Hurley: sunteți cei mai sufletiști oameni din Europa.

Comoara voastră națională este satul românesc. Nimeni în Europa nu are ce are România


Vă invit să citiți trei articole despre Peter Hurley, un irlandez stabilit în România care organizează anual Festivalul “Drumul lung spre Cimitirul Vesel”, la Săpânța, în Maramureș, pentru promovarea valorilor și tradițiilor autentice românești. „Festivalul a fost conceput astfel încât să atingă punctul maxim chiar de Sfânta Maria, când tot satul merge la biserică şi petrece în haine tradiţionale de sărbătoare. Festivalul a încercat să îmbine trei componente esenţiale pentru dezvoltarea şi conservarea satului românesc: cea tradiţională, cea spirituală şi cea turistică” (sursa drumullung.ro). Păcat că n-am știut de acest festival în vară, ca să îl promovez și pe blogul Ce-i cu noi?
Redau câteva pasaje din cele trei articole găsite pe net (click pe titlu pt a ajunge la articolul integral).Omul ăsta promovează și iubește România mai mult decât mulți dintre noi la un loc.
Ca multi straini stabiliti aici, printre primele lucruri pe care le-a remarcat a fost ospitalitatea românilor. “Oamenii au fost foarte prietenosi, primitori. Eu ma simt usor stanjenit, asa sunt eu, dar peste tot am fost bine primit”, mai spune Peter.
L-am intrebat ce iubeste la tara noastra si pe primul loc a mentionat limba romana. “Iubesc limba romana. Este ca un cantec. Imi place sa vorbesc. Iubesc istoria si trecutul Romaniei. Romania este o tara care aproape miraculos a reusit sa reziste. La cate intorsaturi a luat istoria si soarta, drumul Romaniei a fost aproape inimaginabil de greu, cu multe tragedii si multe nedreptati.
Iubesc satul romanesc. Mi se pare ca esenta Romaniei se afla la sat si imi pare rau cand il vad ocolit, ba chiar batjocorit. Comoara voastra nationala, chiar identitatea nationala, este strans legata de soarta satului romanesc. In masura in care continuati sa il ignorati, o sa-l pierdeti in scurt timp. Romania are cea mai mare civilizatie rurala autentica, vie din Europa. Nu intelegeti ca este lucrul care va defineste. O sa va para rau pentru copiii vostri”, a spus Peter Hurley.
Romania nu a avut niciodata prieteni, doar vecini care au vrut sa o foloseasca.
Sunteti cei mai sufletisti oameni din Europa pe care ii cunosc. Si nu de azi sau ieri. Asa este neamul vostru construit.
……………….
Dorinţa lui este să ţină viu satul românesc şi tradiţiile acestor locuri. Crede că România este deosebită pentru că păstrează stilul de viaţă pe care bunicii lui îl aveau în Irlanda, pe când el era doar un copil.
„Irlanda este o ţară străveche, noi am cam pierdut cultura, civilizaţia noastră ţărănească, străveche, adevărată, autentică. În România, aceleaşi tradiţii de care noi ne amintim le găseşti încă vii şi asta e foarte special şi interesant despre România. Asta e comoara, cred eu, pe care o are România”, afirmă Peter Hurley.
„Cu cât te duci mai spre oraş de la ţară, cu cât te duci mai spre vest, oamenii sunt din ce în ce mai dezrădăcinaţi”
„Oamenii sunt dispuşi şi deschişi să te înţeleagă, să te accepte şi să te ajute aproape necondiţionat. Eu cred foarte mult în această ţară, eu cred în tineretul din România”.
„Că să-ţi păstrezi tradiţia este o cinste, este o mândrie, ne reprezintă ceea ce suntem, tradiţia noastră românească, nu trebuie să ne fie ruşine cu ea”, spune și țesătoarea Maria Zapca din Săpânța.
„Asta nu e o Românie care se găseşte pe televizor, sub nicio formă, nu e o Românie care să se promoveze pe media, dar e România adevărată.”, a spus Peter Hurley.
………………
Cultura produce hrană pentru suflet, te inspiră.
În 20 de ani am realizat că asta chiar e o țară minunată. România e o țară a extremelor. Încă întâlnesc nu mulți, ci din ce în ce mai mulți oameni extraordinari, care mă inspiră și mă ajută.
În Irlanda găsești o cruce celtică sculptată în piatră acu 1.500 de ani, e splendidă și veche. Dar dacă mergi la Săpânța îl întâlnești pe Dumitru Pop Tincu, care, încă și astăzi, sculptează crucea celtică (deși nu o numește astfel), nu pentru turişti, ci pentru că a murit cineva din sat şi îi face mormântul. Civilizaţia asta a voastră străveche, autentică, încă foarte vie v-a ajutat să rezistaţi.
Am descoperit că tradițiile vii sunt ceea ce vă diferențiază pe voi, românii. Şi asta înseamnă enorm. Nimeni în Europa nu are ce are România, nici în măsura și nici în concentrația de aici. Asta are legătură cu ortodoxia, Carpații, latinitatea, cu poziția geopolitică de zonă tampon între imperii, cu moștenirea și rănile (post)comuniste. Are legătură de asemenea cu împăcarea, toleranța și cu bucuria. Toate astea la un loc fac minuni în România. Iar Europa are ce învăța de aici.
Legat de festivalul de la Săpânța, în medie turiștii petrec acolo 45 de minute. Nu apucă să cunoascăbogăția uriașă de acolo, asta nu se vede nici la televizor, se vede dacă mergi și bați pe la porți. Așa că anul acesta dăm celor care vin acolo harta Săpânței și le spunem: „Bateți la ușă, descoperiți ce există aici.”
În România există un efort real de reducere a discriminărilor și de includere a tuturor etniilor. Bavoi chiar discriminați uneori majoritatea pentru a ajuta minoritățile. 
S-au săturat românii de România? Ah nu, eu nu am întâlnit pe nimeni pe drum care să spună asta. Am descoperit, în schimb, că oamenii cei mai săraci sunt cei care au cea mai mare grijă de tine, ei sunt mereu atenți la ce se întâmplă în jur. 
Toată lumea e într-o capcană, inclusiv România, a consumerismului, a motivației strict financiare…
Eu încerc să pun șinele în fața unui tren care e în mișcare. Pentru mine Săpânța simbolizează 12.000 de sate din România, deși fiecare e diferit, cu părți bune și cu părți de te doare mintea, darcu cât afli mai mult, cu atât te îndrăgostești mai mult.
 

sâmbătă, 20 decembrie 2014

“Marea Revoluţie Socialistă” e de fapt “planul secret Marburg”

7 noiembrie 1917: “Marea Revoluţie Socialistă” e de fapt “planul secret Marburg”

Revolutia Octombrie 5
Instaurarea comunismului în Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost – câtuşi de puţin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret (“Planul Marburg”), pregătit minuţios în afară Rusiei. Şi finanţat generos de marii “bancheri internaţionali”. În primul rând de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finanţarea bolşevicilor de Wall Street era intermediată de bancă suedeză “NYA Banken”, condusă de bancherul promarxist Olof Aschberg.
Dolari pentru revoluţii
La începutul secolului XX, Andrew Carnegie a finanţat un plan secret prin care guvernele statelor importante să fie “comunizate”. Adică trecute, economic, la forma “monopolismului de stat”. Controlat de “bancherii internaţionali” de pe Wall Street, sistemul “monopolismului de stat” le-ar fi permis acestora să trateze economic şi financiar direct cu guvernele impuse de ei prin “revoluţii”.
În 1905, acest sindicat al “bancherilor internaţionali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul banilor”) – şi Iacob Schiff au finanţat “duminică sângeroasă” de la St. Petersburg. Revoluţie condusă de un agent al Ohranei (poliţia secretă rusă), Părintele Gapon, şi încheiată cu un eşec. “Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finanţat revoluţia lui Pancho Villa din Mexic, în urma căreia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.
Apoi, există o documentaţie vastă privind implicarea “bancherilor internaţionali” în revoluţia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui “Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revoluţiei chineze.
Mai târziu, în 1917, acelaşi Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanţa generos pe bolşevici. În 1923 – când URSS şi-a creat prima bancă internaţională “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit Preşedintele băncii sovietice. Iar Max May, vicepreşedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat funcţia de director al “Ruskombank”. Primul ambasador sovietic în SUA – Ludwig Martens – a fost susţinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.
Manevrele bancherilor
Prin aceste manevre, “bancherii internaţionali” de pe Wall Street urmăreau să instaureze în Rusia un guvern care să practice “monopolismul de stat”. Astfel că înţelegerile directe cu guvernul sovietic să le garanteze “bancherilor internaţionali” exploatarea pe termen cât mai lung – şi cu garanţii guvernamentale – a fabuloaselor bogăţii ale Rusiei. “Bolşevismul” a fost prima formă de “globalizare” prin crearea unor structuri supranaţionale. Cominternul nu este altceva decât “bunicul” Uniunii Europene.
Un cont pentru “tovarăşul Troţki”
La 21 septembrie 1917, o telegramă de la Stockholm anunţa oficial deschiderea unui cont curent la “NYA Banken” “pentru acţiunile tovarăşului Troţki”. Iată textul:
Stockholm, 21 septembrie 1917, Domnului Rafael Scholan
Stimate tovarăşe,
Casa bancară Warburg, în urma unei telegrame trimise de preşedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru acţiunile tovarăşului Troţki. Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit muniţii, al căror transport, împreună cu banii, l-a organizat… Şi căruia i se va da suma cerută de tovarăşul Troţki.
Îmbrăţişări frăteşti Furstenberg
“Tovarăşul Troţki”, cel la care se referă telegrama, se numea în realitate Leiba Davidovici Bronstein şi era fiul unui negustor originar de lângă Elisabetgrad (Krivoirog – Ucraina). Era însurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care îl pusese în legătură şi cu cercurile bancare de pe Wall Street. În primul rând, cu Iacob Schiff, preşedintele băncii “Kuhn, Loeb & Co”. Iacob – Henry Schiff, născut în 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase în 1865 în America, unde va reuşi, datorită talentului sau financiar, să ajungă în fruntea “Kuhn, Loeb & Co”. Cea care va finanţa reconstrucţia căilor ferate din America (“Union Pacific”), folosind mâna de lucru ieftină, chineză.
Jacob Schiff
Jacob Schiff
În 1904-1905, firma “Kuhn, Loeb & Co” a finanţat Japonia în războiul contra Rusiei, permiţând astfel Japoniei să obţină o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii ruşi au fost preluaţi apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre aceştia, antrenaţi pe un teren aparţinând lui Standard Oil (SUA), îl vor însoţi pe “tovarăşul Troţki” atunci când acesta va reveni de la New York în Rusia, în 1917, la bordul vasului “Cristianja”.
Triumful bolşevismului în Rusia
Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducător al operaţiunii de implantare a bolşevismului în Rusia. Nepotul său, John Schiff, estima în “New York Journal American” (3 februarie 1949): “Bătrânul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolşevismului în Rusia”. O sumă imensă la acea vreme.
Prima revoluţie din Rusia avusese loc, de fapt, în februarie (martie) 1917, sprijinită de G. Buchanan – ambasadorul Angliei la Petersburg – şi avusese un caracter paşnic. Urmărise, între altele, instaurarea în Rusia a unei monarhii constituţionale: ţarul urma să fie controlat de Duma (parlament). Guvernul provizoriu constituit atunci îi cuprindea, între alţii, pe prinţul Lvov, pe istoricul Miliukov şi pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu – de comun acord cu Ţarul Nicolae al II-lea, care abdicase – a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, să-i urmeze la tron tarului.
Marele Duce se bucura, în februarie (martie) 1917, de sprijinul soldaţilor, ţăranilor, muncitorilor, ca să nu mai vorbim de clasă conducătoare a Rusiei. El a declinat însă propunerea. Troţki a recunoscut mai târziu, în 1922, într-o scrisoare către S.R. Mstislaviski că: “Revoluţia (din februarie) ne-a surprins în plin somn, că pe fecioarele nebune din Evanghelie”.
Revolutia Octombrie 2
Adevărul este că la data veritabilei revoluţii – cea din februarie 1917 – corifeii “revoluţiei” bolşevice din octombrie erau aproape toţi – bine mersi – în Occident: Troţki la New York, iar Lenin ori Zinoviev în Elveţia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea în Rusia începe ceea ce istoricii numesc perioada de “dvoevlastie” (“dualitate a puterii”) dintre “Comitetul provizoriu al Dumei” (proaspăt constituit) şi “Comitetul executiv provizoriu”. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile şi autoritatea guvernului provizoriu.
Bolşevicii, aflaţi atunci aproape toţi în Occident, au “mirosit” momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesaţi de bogăţiile enorme ale Rusiei – şi din motive strict militare Germania – sunt cele două forţe care vor facilita bolşevicilor accesul la putere.
Consilierul lui Wilson
Eminenţa cenuşie care a făcut posibilă reîntoarcerea lui Troţki în Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanţi masoni de stânga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (în realitate nu era colonel, aşa i se spunea). Fără să intrăm prea mult în detalii, este totuşi cazul să menţionăm că preşedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre în 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunităţii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al băncii “Kuhn, Loeb & Co”. Preşedintele Wilson însuşi recunoştea: “Domnul House este a doua mea personalitate. El este celălalt ego. Gândurile lui şi ale mele sunt aceleaşi”.
House, un marxist, scrisese, încă din 1912, un roman profetic, “Philip Dru, Administrator”, în care personajul principal, Philip Dru, încerca să instaureze în lume “socialismul aşa cum l-a visat Karl Marx”. Ce-i drept, impozitul pe venit şi ideea de banca centrală fuseseră propuse chiar de Karl Marx în “Manifestul Partidului Comunist”, manifest inspirat de programul “Lojei Iluminaţilor” al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, punctul al doilea prevedea “un impozit gradat pe venit”, iar punctul al cincilea - “centralizarea creditului în mâinile statului prin intermediul unei bănci naţionale cu capital de stat şi monopol exclusiv”.
Încă înainte de intrarea SUA în război (“provocată” prin incidentul cu vasul “Lusitania”, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morţi), ancheta şi Preşedintele Wilson ascunseseră faptul că “Lusitania” transporta 6 milioane de cartuşe la bord pentru Anglia, în timp ce SUA se declaraseră, oficial, în neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantând participarea SUA la război.
În 1917, tot House a format la New York grupul “The Inquiry”, care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douăzeci de membri ai grupului l-au însoţit apoi pe Preşedintele Wilson la Paris, la Conferinţa de Pace. Printre aceştia, House, bancherii Paul Warburg şi Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferinţei – “asociaţia generală a naţiunilor”, din care s-a născut Liga Naţiunilor – a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt.
În 1917, după evenimentele din februarie (martie), House, susţinut de bancherii Iacob Schiff şi Paul Warburg – îl expediază pe Troţki cu un grup de 276 de oameni instruiţi, la bordul vasului “Cristianja” în Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolşevici.
Un incident este semnificativ: arestat în portul Halifax de către autorităţile canadiene că “anarhist” (3 aprilie 1917), Troţki va fi eliberat urgent la intervenţia personală a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg – care era şeful serviciului secret militar german – îl expedia pe Lenin cu un grup de bolşevici, care parazitau de ani de zile în Elveţia, în Rusia. Într-un tren special (“vagonul plumbuit”), în scopul de a organiza la Petersburg o lovitură de stat care să scoată Rusia din război. Bolşevicii urmau apoi să încheie rapid o pace separată cu Germania.

vineri, 19 decembrie 2014

Oare cat ne mai lasam prostiti?!?

DEŞTEAPTĂ-TE    ROMÂNE !

         Se știe că, de aproape 95 de ani, după Marea Unire de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918, niciodată Ungaria și organizațiile etnicilor unguri din țara noas-tră nu au recunoscut România Mare și au acționat împreună împotriva Statului național unitar român și Poporului Român ! Ungaria și ungurii revendică sfântul pământ românesc al Ardealului, moștenit de Poporul Român de la geto-daci. După ce a falsificat Istoria Poporului Român, a Daciei și a României, Ungaria pretinde și acționează pentru anexarea Ardealului, Cetatea sau Grădina Dom-nului, la geto-daci, sub pretextul că l-a stăpânit timp de un mileniu...de 51 de ani, între anii 1867-1918, în vremea Imperiului habsburgic.       
          Ungaria a încercat să ocupe Ardealul în anul 1919, cu sprijinul Rusiei sovietice, dar Armata Română a câștigat războiul, a ocupat inclusiv Budapesta și la 4 august 1919 au fost puse opincile românești pe Parlamentul ungar.      
         După Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, Ungaria a reușit în urma "Procesului optanților"  să obțină uriașe despăgubiri din partea României pentru imobilele din Ardeal care au intrat în proprietatea Statului Român. Mai târziu, cu sprijinul Germaniei hitleriste și al Italiei fasciste, în urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, Ungaria a dobândit o mare parte din Ardeal, până la 25 oc-tombrie 1944 când Armata Română, împreună cu trupele sovietice, a eliberat sfântul pământ românesc de sub teroarea ungară.      
         După lovitura de stat din decembrie 1989, la care autoritățile de la Buda-pesta au avut o contribuție însemnată în declanșarea ei și la numărul morților, Ungaria împreună cu bisericile maghiare și organizațiile etnicilor unguri din România au pus în aplicare un plan diabolic vizând anexarea Ardealului printr-un nou Diktat pregătit pentru anul 2014 la Bruxelles. Argumentele principale ale Un-gariei pentru obținerea acestui Diktat sunt următoarele:      
     1) Numărul cetățenilor români, majoritatea din Ardeal, care au solicitat și obținut cetățenia Ungariei să fie de cel puțin 4,5 - 5 milioane. Până în prezent, Ungaria a acordat dubla cetăţenie la peste trei milioane de cetăţeni români. Zilnic, în 920 de localităţi din Ungaria se acordă gratuit cetăţenia ungară la mii de români get-beget, care astfel intră în Spaţiul Schengen, iar Comisia Europeană se face că nu vede nici nu aude. Peste puţină vreme Comisia Europeană şi Par-lamentul European vor afla şi constata că românii au intrat în Spaţiul Schengen fără ca România să beneficieze de acelaş statut ca şi celelalte ţări membre ale Uniunii Europene.
     2) Obţinerea pe toate căile, ilegale şi legale, a peste 50% din proprietăţile imobiliare din Ardeal de către Ungaria. Până în prezent, Ungaria prin numeroase persoane juridice și persoane fizice ungare a reușit să obțină 30%-40% din pro-prietățile imobiliare din Ardeal, iar prin aplicarea ultimei Legi de retrocedare a Gu-vernului Ponta II se va ajunge în anul 2014 ca peste 50% din aceste proprietăți să nu mai aparțină Statului Român, urmând să fie naţionalizate de către Ungaria sau dobândite ilegal, inclusiv prin furtul pios.       
         După îndeplinirea acestor două mari obiective, Ungaria va cere Comisiei Europene și Parlamentului European aplicarea principiului autodeterminării popoarelor ! Autoritățile de la Budapesta speră ca prin Diktatul de la Bruxelles, din anul 2014, Ardealul să devină autonom și apoi să fie anexat la Ungaria.        Principala cale folosită pentru dobândirea ilegală de imobile din Ardeal o con-stituie așa-zisele retrocedări în natură, de fapt naționalizarea mascată de către Ungaria a mii de clădiri și milioane de hectare de păduri și terenuri agricole din proprietatea Poporului Român și Statului Român !      
         ADEVĂRUL ISTORIC cunoscut foarte bine de Ungaria și de unguri, dar trecut sub o condamnabilă tăcere de autoritățile de la București și partidele politice parlamentare, este următorul:  
     1) După Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, Ungaria a acționat și a reușit să obțină despăgubiri din partea Statului Român pentru toate imobilele pe care le-a avut în proprietate Statul ungar în Ardeal, până la 1 Decembrie 1918,precum și pentru optanții unguri. Sub această denumire de optanți sunt cunoscuți acei cetățeni români de etnie ungară care, după Tratatul de la Trianon,au optat pentru cetățenia Ungariei și au părăsit România. În total au fost 367 optanți. Optanții un-guri împreună cu Ungaria au depus numeroase reclamații la Societatea Națiuni-lor și au deschis foarte multe procese cerând despăgubiri pentru imobilele lor care au intrat în proprietatea Statului Român. La propunerea Consiliului Societății Națiunilor s-a format Tribunalul Arbitral româno-ungar de la Paris, unde a avut loc procesul optanților unguri, în perioada 1923-1930. Diferendul dintre Ungaria și România a fost bine analizat și prezentat de către Nicolae Titulescu, ministrul de Externe al României, în expunerea ținută în Consiliul Societății Națiunilor, în ziua de 5 iulie 1923. Acum 90 de ani, Nicolae Titulescu a subliniat că Ungaria pretinde "plata în aur a despăgubirilor", iar optanții unguri puteau să-și păstreze bunurile imobile în cadrul legilor românești, dar nu au făcut-o, acceptând să fie despăgubiţi. În urma negocierilor purtate între delegația României condusă de ministrul de Externe, Nicolae Titulescu și delegația Ungariei condusă de contele Albert Appony și a Convențiilor de la Haga (din 20 ianuarie 1930) și Paris (21 aprilie 1930) s-a decis că plata despăgubirilor stabilite de Tribunalul Arbitral de la Paris se face din Fondul Agrar deschis în Elveția, la o bancă din Basel, de către Statul Român. Din acest fond au fost plătite despăgubiri uriașe către Ungaria și optanții unguri. Începând cu anul 1931 sumele destinate despăgubirilor către Ungaria și optanții unguri au fost evidențiate în Bugetul de venituri și cheltuieli al României. După unele surse, suma despăgubirilor s-a ridicat la echivalentul a peste 100 tone aur pur (de 24 carate), iar după alți cercetători la circa 600 tone aur pur. După mai bine de 80 de ani de la plata despăgubirilor către Ungaria și optanții unguri, precum și după deschiderea arhivelor pe această temă, guverna-torul Băncii Naționale a României, președinții și premierii României, miniștrii de Finanțe și directorii S.R.I. și S.I.E., precum și mulți academicieni și istorici cunosc suma totală a plăților făcute de Poporul Român și Statul Român pentru imobilele care au aparținut Ungariei și ungurilor până în anul 1918 în Ardeal. În mod inex-plicabil, cu toții o păstrează la secret ! De ce ? Pentru ca Poporul Român și Par-chetul să nu afle că retrocedările post-decembriste către bisericile maghiare și numeroase alte persoane juridice și fizice ungare sunt ilegale și în fapt reprezintă naționalizarea de către Ungaria a mii de clădiri istorice și a milioane de hectare de pădure și terenuri agricole din România, mai ales din Ardeal. Este cert că ex-proprierea imobilelor din Ardeal, care au aparținut Ungariei, optanților unguri și bisericilor maghiare s-a făcut prin acordarea de despăgubiri din partea Statului Român ! Există documente oficiale referitoare la clădirile, terenurile agricole și pădurile expropriate. 
     2) În perioada 1940-1944, după Diktatul de la Viena, autoritățile Statului ungar au falsificat toate cărțile funciare din Ardealul ocupat și au înscris, din nou, în pro-prietatea celor care au fost despăgubiți din Fondul Agrar toate imobilele pe care le-au avut în timpul Imperiul habsburgic.   
     3) După 6 martie 1945 comuniștii evrei și unguri din România nu au confiscat sau naționalizat bunurile imobile și mobile ale bisericilor maghiare, nici ale evrei-lor și ungurilor, ci pe cele ale românilor și Bisericilor Ortodoxă și Greco-Catolică.  
     4) Atât în perioada interbelică, dar mai ales în timpul socialismului nu s-au actualizat cele mai multe cărți funciare din Ardeal, nefiind înscrise modificările intervenite în privința proprietarilor.  
     5) Prin Legea nr.260 din 4 aprilie 1945, toate înscrisurile în cărțile funciare efectuate în perioada 1940-1944 au fost declarate nule de drept ! În foarte multe cărți funciare nu au fost operate radierile corespunzătoare.  
     6) În vara și toamna anului 1944 o mare parte din arhivele localităților din Ar-deal au fost duse în Ungaria, iar cele rămase în România se încearcă de către U. D.M.R. să fie luate de la Arhivele Statului Român și trecute la bisericile maghia-re pentru a nu se descoperi lanțul de infracțiuni prin care Ungaria și alte persoa-ne juridice și fizice maghiare au naționalizat sau au fost împroprietărite cu peste 30% din clădirile, terenurile agricole și pădurile din Ardeal. Un exemplu edificator, aflat în atenția opiniei publice din România, este cel al retrocedării, de fapt al împroprietăririi Bisericii Reformate din Sfântul Gheorghe cu clădirea Colegiului "Szekely Miko". În decembrie 2010, D.N.A. Brașov i-a trimis în judecată pe Attila Gabor Marko (se pare, fratele lui Marko Bela, fost președinte al U.D.M.R. și fost vicepremier al României), fost subsecretar de stat la Oficiul Regional pentru Re-lații Interetnice din cadrul Ministerului Informațiilor Publice, Tamas Marosan, re-prezentantul Eparhiei Reformate din Ardeal și Silviu Clim, fost consilier juridic în cadrul Ministerului Justiției. Ei au fost acuzați de abuz în serviciu contra intere-selor publice, cu consecințe deosebit de grave. Acuzații au întocmit, în 14 mai 2002, documente false din care rezultă că imobilul a fost în proprietatea Bisericii Reformate din Sfântul Gheorghe și au acționat pentru ca el să fie restituit Epar-hiei Reformate din Ardeal.  În aprilie 2002, Ministerul Administrației Publice a precizat că imobilul respectiv nu poate fi retrocedat în baza O.U.G. nr.83/1999. Retrocedarea s-a făcut în baza unui extras fals de carte funciară. Procurorii au stabilit că inculpații au prejudiciat Statul Român cu 1.300.000 euro. Judecătoria Buzău i-a condamnat, în iulie 2012, pe inculpați la trei ani de închisoare, din care pe Attila Gabor Marko și Tamas Marosan cu executare, iar Silviu Clim cu sus-pendarea executării pedepsei.  După ce Attila Gabor Marko a fost ales deputat din partea U.D.M.R., dosarul a fost trimis spre judecată  la Înalta Curte de Casa-ție și Justiție. La dosarul respectiv este depusă o adresă a Ministerului Justiției care solicită Instanței Supreme să constate că sentința de condamnare pronun-țată de Judectoria Buzău este nelegală și că în acest caz nu există prejudiciu adus Statului Român ! Incredibil ! De asemenea, Ministerul Justiției a subliniat că Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe nu s-a constituit parte civilă, fiind condusă de reprezentanții U.D.M.R. La termenul din 27 iunie a.c., Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât să amâne procesul pentru data de 10 octombrie a.c.  
     7) După 23 august 1944 și în baza art.8 din Convenția de armistițiu semnată la Moscova, în 12 septembrie 1944, bunurile reprezentând proprietatea Ungariei și Germaniei de pe teritoriul României au fost sechestrate și, în baza Legii nr.91 din 9 februarie 1945 au fost puse sub supravegherea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.). Aceste bunuri nu au fost confis-cate de regimul comunist  și, ca urmare, nu pot face obiectul retrocedărilor către Ungaria și Germania.  
     8) La toate retrocedările din Ardeal către Ungaria și numeroase persoane juridice și persoane fizice ungare sunt prezentate, la instanțele judecătorești și la comisiile constituite în acest scop, copii ale cărților funciare sau extrase din acestea. Cele mai multe sunt falsificate sau incomplete. Dar, cărțile funciare nu au valoarea de înscrisuri constitutive de drepturi reale, ele fiind de fapt o evidență a imobilelor. Drepturile reale trebuie dovedite cu documentele originale care atestă titlul de proprietate. Pentru a grăbi retrocedările ilegale de imobile către Ungaria și bisericile maghiare s-a ajuns la o situație de neimaginat: cei care revendică ilegal imobile în Ardeal au depus și depun plângeri penale împotriva angajaților din primării care trebuie săptămânal să meargă la Parchet, unde sunt citați, pentru a da declarații în legătură cu refuzul retrocedării ilegale de clădiri și terenuri. Vicepremierul României, Liviu Dragnea, cunoaște situația retrocedărilor ilegale de imobile din Ardeal, inclusiv teroarea la care sunt supuși mulți angajați ai primăriilor, dar...tace şi nu acționează. Îi este frică de subiect și mai ales de consecințe.
     9) Restituirile în natură către Ungaria, bisericile maghiare și alte persoane juridice și persoane fizice ungare, în temeiul legislației bogate în domeniul retro-cedărilor de imobile, dar având la bază acte false și ignorând despăgubirile uriașe plătite de Statul Român, au drept consecințe anularea Reformei agrare din anul 1921 și a efectelor unor tratate internaționale, precum și revenirea la situația proprietarilor de păduri dinainte de 17/29 decembrie 1863.  
     10) Împroprietărirea ilegală a Ungariei, bisericilor maghiare și a altor persoane juridice și persoane fizice ungare cu mii de clădiri istorice și milioane de hectare de terenuri agricole și păduri are drept consecință transformarea instiutuțiilor Statului Român în chiriași în România și plata nelegală de chirii anuale cu mult peste 10 milioane euro. De pildă, la Timișoara pentru clădirile istorice retrocedate bisericilor maghiare ( în care funcționează nouă licee și două spitale), Consiliul local plătește chirie de peste 1 milion euro pe an. Pentru a stopa furturile la exa-menele de admitere în licee și la bacalaureat, Ministerul Educației a solicitat cetățenilor să comunice toate neregulile constatate, iar S.R.I. a ajutat la începe-rea cercetării penale a cadrelor didactice de la un liceu din Bucureşti, implicate în fraudarea examenului de bacalaureat. La Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din Bucureşti, S.R.I. a monitorizat şi supravegheat, timp de o lună, toate cadrele didactice, iar în ziua de 1 iulie a.c., la sfârşitul primei probe de examen, toţi supraveghetorii au fost duşi la Poliţie pentru cercetări penale. Întâmplarea este foarte mult mediatizată, mai ales la televiziuni. În schimb, pentru imobilele naţionalizate de Ungaria şi cele retrocedate ilegal în Ardeal, după anul 1989, S.R.I. i-a monitorizat în ultimii 20 de ani pe majoritatea beneficiarilor dar nu sunt valorificate informaţiile. S.R.I. şi S.I.E au monitorizat şi cunosc toate retrocedările ilegale din Ardeal în favoarea Ungariei, bisericilor maghiare, altor persoane juridice şi fizice ungare, precum şi împroprietărirea acestora cu imobilele expro-priate de Statul Român după Tratatul de la Trianon, pentru care Poporul Român a plătit despăgubiri de peste 100 tone aur de 24 carate. De ce nu le comunică S.R.I. şi S.I.E aceste informaţii Parchetului şi D.N.A.? Ce şi până când aşteaptă ? Sunt întrebări pe care Comisia Specială de Control a Parlamentului evită să le pună. Aceiaşi Comisie, precum şi Comisia pentru Administraţie Publică şi Comi-sia juridică din Senat şi Camera Deputaţilor refuză să analizeze şi să decidă în urma retrocedărilor ilegale de imobile ale Statului Român către Ungaria, bisericile
maghiare şi alte persoane juridice şi fizice ungare.
         Din multe clădiri de locuit naţionalizate de către Ungaria sau retrocedate ilegal bisericilor maghiare şi altor persoane juridice şi fizice ungare au fost eva-cuaţi ori sunt în curs de evacuare locatarii români, proprietari ai locuinţelor respective în baza Legii nr.112/1995. S-a ajuns în România post-decembristă ca hoţii şi samsarii de imobile ale Statului Român să-i evacueze pe români din locuinţele cumpărate în mod legal.În fapt, autorităţile Statului Român au donat ilegal şi se pregătesc să doneze Ungariei şi etnicilor unguri din Ardeal nume-roase proprietăţi imobiliare ale Poporului Român. Un asemenea jaf imobiliar nu a
 existat în nicio ţară din Europa.
         Este necesar  ca Parchetul şi D.N.A. să acţioneze pentru redobândirea în proprietatea publică a Statului Român a imobilelor donate şi retrocedate ilegal, precum şi pentru recuperarea uriaşelor chirii plătite nelegal din banii publici !  Pentru a afla adevărul și mai ales pentru a opri politica diabolică a Ungariei și U.D.M.R. vizând naționalizarea imobilelor din România, Guvernul Ponta II ar
trebui să facă următoarele:  
          1. Să suspende, pe timp de cel puțin trei ani, aplicarea tuturor actelor normati-ve referitoare la retrocedări.       
     2. Să solicite Parchetului și Direcției Naționale Anticorupție să cerceteze penal toate persoanele implicate în retrocedările ilegale referitoare la imobilele pentru care Statul Român a plătit despăgubirile din Fondul Agrar. O atenţie specială tre-buie acordată fiecărui dosar de retrocedare depus la Bucureşti, la Comisia speci-ală de restituire a imobilelor revendicate de cultele religioase, precum şi pentru fiecare decizie dată de această Comisie, mai ales cu referire la imobilele din Ardeal revendicate de bisericile maghiare.  
     3. Să informeze Parlamentul, convocat în sesiune extraordinară, în legătură cu politica Ungariei susținută de bisericile maghiare din România vizând retrace-dările/naționalizările de clădiri, terenuri agricole și păduri din Ardeal, ca suport și argument pentru Diktatul de la Bruxelles din anul 2014.      
     4. Să apeleze la cetățenii români pentru a obține informații în legătură cu do-bândirea ilegală de către Ungaria și persoane juridice și persoane fizice ungare a
numeroase imobile pe teritoriul României.       


     "O viață avem români...Și-o cinste !  Deșteptați-vă că am dormit destul !" (Mihai Viteazul).

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Secretele murdare ale puterii


Guvernele au întotdeauna câte ceva de ascuns. O lege privind protecţia informaţiilor clasificate permite guvernelor să ascundă de spionaj secretele de necesitate naţională, apărate de structurile contrainformative din sistemul securităţii naţionale. Acestea sunt secretele oficiale, a căror listă generică se publică periodic ca anexe ale hotărârilor Guvernului prin care se aprobă categoriile de informaţii clasificate în cele trei clase ale secretului de stat: “strict secret de importanţă deosebită”, “strict secret” şi “secret”.
Guvernele mai au de ascuns, împotriva legii, deci săvârşind fapte susceptibile a atrage răspunderi de natură penală, administrativă ori contravenţională, după caz, anumite informaţii din categoria celor de interes public, a căror aducere la cunoştinţă publică le-ar delegitima actele de guvernământ şi ar favoriza avansul opoziţiei către putere. Acestea sunt secretele murdare ale puterii.
Secretul valorii neadăugate…
Aşa de exemplu, auzim că s-ar intenţiona reducerea în trepte, începând cu anul 2015, a taxei pe valoarea adăugată. Guvernul, prin ministrul pentru buget, motivează măsura prin îmbunătăţirea indicelui de colectare… Guvernul ne minte. Prin creşterea TVA la 24%, colectarea nu a depăşit 55%. Aşa că o reducere a TVA ar putea să ducă la creşterea încasărilor…
Guvernele ne-au ascuns, însă, şi altceva. O parte din TVA care nu ajunge la bugetul public intră fraudulos în alte portofele. Politice.
Secretul statisticilor electorale…
Un alt secret murdar, apărat cu cerbicie de toate guvernele, de toate culorile, priveşte numărul populaţiei României, iar în cadrul acesteia, numărul populaţiei cu drept de vot. Motiv pentru care în statisticile oficiale date publicităţii nu vom gasi indicatorii “populaţie sub sau peste 18 ani”, ci doar până la 16 şi peste 16 ani. Consecinţa acestui secret: “Câteva milioane de voturi, care pot fi aruncate, cu STS-ul, dintr-o parte în alta”. Citat din opera de discursuri publice a preşedintelui Romaniei, Traian Băsescu, rostite în luna iulie a anului 2012.
Secretul miliardelor de euro irosite în proiecte de informatizare nefinalizate
În anul 1989, evidenţa populaţiei României era informatizată, integral la nivelul Capitalei, încă de la începutul anilor ’80 şi spre finalizare la nivel de ţară. “Sistemul Informatic al Evidenţei Populaţiei” era conceput ca magistrală a “Sistemului Informatic al Administraţiei Publice”, la care se conectau, în etape, planificate şi bugetate pâna în anul 2000, “sănătatea”, începând cu scorul APGAR, primul vaccin, primul diagnostic de boală şi primul tratament;“învăţământul”, de la prima zi de gradiniţă; “fiscul” ş.a.m.d. Ce s-a ales de acest sistem, realizat sub licenţa şi tehnologia IT ale IBM? Praful şi pulberea! Au apărut o puzderie de sisteme informatice departamentale, “ramuri” ale unui copac doborât, care nu au un numitor comun, nu interacţionează şi care sunt dependente de mofturile unui furnizor de servicii IT cu certă vocaţie de dictator global. Toată “joaca” guvernelor de-a societatea informatică ne-a costat cât acoperirea României cu o reţea de autostrăzi, fără egal în Europa!
Secretele murdare ale scandalului “Microsoft” sunt doar un mic episod, urmare a unei mişcări greşite a unuia care acum îşi muşcă limba, ca să nu-i mai umble gura, când nu-şi are mintea de mafiot acasă!
Secretul horei “Ca la Breaza”…
România nu avea motive să se teamă de criza economică. A spus-o clar şi răspicat Trăian Băsescu, dar fară să ştie că trebuia să-şi ceară voie de la autorităţile externe cesionare ale suveranităţii financiar-monetare a României.
În urma manipulării statisticilor populaţiei, a PIB-ului, a balanţei bugetului şi a deficitului, din gaura talpei pantofului şefului delegaţiei FMI a ieşit o comandă de împrumut, sărbătorită cu o petrecere şi o horă “Ca la Breaza”, în care, alături de Sorin Blejnar, s-a prins şi şeful delegaţiei FMI în România, Jeffrey Franks… De unde până unde şeful Fiscului la şpriţ cu şeful delegaţiei FMI? Ce au pecetluit?! Pentru ce băură ei aldămaşul?!
Secretizarea proceselor publice…
Un deputat a făcut o interpelare în legătură cu motivele şi secretul horei de la Breaza. Domnului deputat i s-a înscenat un flagrant, care a eşuat. Dar şi aşa, a fost reţinut ilegal, i s-a pus pistolul în piept şi dus la DNA.
Camera Deputaţilor, în faţa evidenţelor înscenării şi a provocării regizate, a respins cererea de arestare preventivă, cu toată tevatura făcută de ambasadorul Mark Gitenstein în biroul lui Valeriu Zgonea. Chiar aşa, ce interes aveau SUA să-şi trimită ambasadorul să se asigure că deputatul Ion Stan va fi arestat?!
Menţionăm că respingerea cereriii de încuviinţare a arestării nu a venit din partea grupului parlamentar din care făcea parte deputatul, căci ai săi, la ordinul lui Ponta, i-au transmis de seara să vină cu “sacul de voiaj”, căci va fi încătuşat la ieşirea din Cameră…
Deputatul este judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile unui proces vădit inechitabil, cu sistematica eludare a procedurilor legale de cercetare judecătorească în vederea stabilirii adevărului. Pentru ca la proces să nu participe public, acesta are loc numai vinerea după-amiaza, sala fiind stabilită şi comunicată telefonic, cu două ore înainte, strict părţilor.
Secretul datoriei externe…
Acelaşi deputat incomod l-a interpelat pe guvernatorul Băncii Naţionale în legătură cu destinaţia celor aproape 30 de miliarde de euro împrumut extern şi dacă este adevărată ştirea că, de fapt, în locul banilor, România a primit bonuri emise de trezoreria statului cel mai grav atins de criză. Mai exact, dacă a fost simulat un împrumut pentru a contribui la reabilitarea unor bănci care au provocat criza. Autoritatea interpelată nu a negat, dar a învederat autoritar să nu se mai aducă problema în spaţiul public.
Dacă doar s-a simulat împrumutul, nu s-ar putea să se simuleze şi plata datoriei?!
Secretul rezervelor în aur ale Băncii Naţionale…
Nu avem cunoştinţă de vreo împrejurare similară celei dinaintea ocupării României de către Germania, în Primul Război Mondial, când Tezaurul a fost trimis la Moscova spre veşnică… pomenire. Totuşi, Banca Naţională a trimis rezervele de aur ale ţării în depozite străine. Cică ar fi mai sigur şi mai ieftin! Cine poate crede?
Cine a dat liber la privatizarea informaţiilor strict secrete de importanţă deosebită privind resursele strategice?
Rezultatele prospecţiunilor geologice transpuse pe hărţi şi estimarea rezervelor exploatabile, precum şi a concentraţiei de minereu constituiau informaţii cu cel mai înalt nivel de secretizare. Sub loviturile necruţătoare ale războiului presei cu “moştenirile regimului politic abolit”, protecţia secretelor oficiale de necesitate naţionala ale statului român a fost şi ea abolită, iar odată cu acaparea hrăpăreţă a institutelor de prospecţiuni şi cercetări, întreaga documentaţie clasificată “secret de stat” a fost divulgată către destinari fără drept de a o deţine…
Apoi, cei cu informaţiile precise s-au aşezat la “masa tratativelor” cu statul, ca asasini economici ai poporului român.
Multiplele faţete ale marii trădări naţionale neocomuniste, în drapajul înşelător al euroatlantismului, dar cu beneficiari conexaţi la inamicii dintotdeauna ai României, merită a fi readuse în atenţia opiniei publice, singura putere reală în măsură să impuna clasei politice calea dreaptă.
Chestiunea arzătoare a politicilor guvernamentale pentru românii de pretutindeni, care a dus la demisia a doi miniștri ai afacerilor externe, este foarte departe de a fi tranșată cu paleativul „de onoare”. Mai bine și pe mai româneşte spus miniștrii în cauză au sfeclit-o din cauza unei rușinoase și nedemne pozitionări partizane a ministerului, care este exclus servilismului politic. Din rațiuni politice strict partizane, agenția guvernamentală pentru românii din străinătate a fost mereu reorganizată, fiind plasată când în aparatul de lucru al primului ministru, când ca subsecretariat de stat la Guvern, când cu bugetul la Ministerul Afacerilor Externe, când cu personalitate juridică distinctă și, pe cale de consecință, cu autonomie bugetară. Bugetul anual al Departamentului pentru românii de pretutindeni este de 100 milioane de euro, aproape jumătate din cât cheltuiește Republică Federală Germania pentru securitatea internă. În legătura cu cheltuirea acestor bani există și mult folclor, la propiu, dar și la figurat. Un fost ministru delegat la acest departament este, în prezent, subiect penal. Nu are importanţă dacă într-o cauză are sau nu legătură cu funcția deţinută. Îngrijorează năravul.
Dacă e un „secret de stat” – „Salus rei publicae supremă lex esto”!
Sub ministeriatul delegat al lui Cristian David s-a întâmplat minunea promovării ca director de programe externe a unei tinere speranțe a dânsului la bară, care a fost însărcinată cu dificilă și delicată misiune a organizării Concursului „Miss Diaspora Română”. Finanțarea a fost deschisă, dar despre concurs și finaliste nu s-a mai auzit nimic… Un secretar de stat la același departament, permanent abonat la sinecuri guvernamentale, titrat universitar cu normă didactică și pe la Academia Națională de Informartii și fost director general și pe la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, deși trebuia să părăsească postul, odată cu ruperea U.S.L., nu s-a dat plecat, invocându-i lui Crin Antonescu, „nişte programe speciale în derulare la departamentul românilor de pretutindeni, în zone cum ar fi Ucraina și altele”. Da, domnul Stejărel Olaru, deprins cu jargonul serviciilor secrete, căci a cercetat foarte aplicat și operațiuni delicate ale Securităţii, nu a plecat de la D.P.R.P., fiindcă nu era să lase finanțarea „programelor speciale pe Ucraina și altele” (mai ales și „altele”) pe seama a cine știe ce mâini sparte ori novice puse pe căpătuială, chiar din bugetul alocat înaltei cauze a păstrării vii a ființei naționale risipite în roză vânturilor. Excepția în cazul acesta poate semnifica și altceva. Mobilizare pe loc… Dar cu numire politică?! Dacă e un „secret de stat”, întelegem suprema rațiune, căci „Salus rei publicae supremă lex esto”!
Departamentul în discuție nu știe exact nici câţi români sunt dincolo de granițe și nici pe unde anume se află.
Manelişti și maneliste în nesfârşite și bine plătite turnee țin o permanentă legătură cu românii de pretutindeni. Ei nu primesc asistenţă în materia legislației muncii și asigurărilor sociale, nu li se trimit manuale de învăţare a limbii române scrise, mulțumindu-se că pruncii deprind limbă în familie, pe cale oral-auditivă. Ei trebui să poarte recunostinţă Guvernului României, pentru că este generos când le trimite manelişti și organizează selecții de „miss diaspora”. Românii din străinătatea înțeleg că țara nu are bani, că cele 30 de miliarde împrumutate sunt imobilizate la Bancă Naţională, într-un morman de bonuri de trezorerie (a căror valoare depinde de sănătatea economică viitoare a statului emitent, dacă se vor mai răscumpăra vreodată!), motiv pentru care concetăţenii decedați pretutindeni mai pot fi conservați, până cândva, prin depozitele frigorifice mortuare ale municipalităţilor, tot de pretutindeni. Industria cetăţeniei române functionează… Sute de mii de noi cetăţeni români de pretutindeni, dar cei mai mulți sunt lipsiți de mijloace financiare și nu au de unde scoate câte 400 de euro pentru transcrierea actelor de dobândire a cetăţeniei. Guvernul nu poate duce o treabă până la capăt. Departamentul în discuție nu este pentru problemele românilor de pretutindeni, căci nu știe exact nici câţi români sunt dincolo de granițe și nici pe unde anume se află răspândiţi, darămite să cunoască problemele acestora. Pe cale de conseciţă, are și alte priorităţi ale bugetului alocat nevoilor românilor de pretutindeni. Secrete. Nu le știu decât demnitarul cu pixul puterii între cele trei degete trandafirii, precum cârnăciorii prosperităţii.
5 milioane euro scoase din rezerva operativă şi metodele revoluției Facebook
Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, republicată în Monitorul Oficial nr. 261 din 22.4.2009, prevede obligativitatea organizării anuale a Cogresului Românilor de Pretutindeni. Până în prezent, trebuia să se desfăşurat cinci asemenea congrese. Nu a avut loc, încă, nici primul congres, în care să se constitue o serie de organisme și să se stabilească modalităţile de implemenarea a generoaselor prevederi ale legii anterior menționate. Pe 29-30 noiembrie curent, după îndelungi și contondente pertractări între Parlament și Ministerul Afacerilor Externe ar urmă să fie convocat primul Congres al Românilor de Pretutindeni. Nici că se poate mai bine. Va fi pe ordinea de zi și o dare de seamă asupra execuției bugetului? Ar fi necesar. Va informa cineva cu ce scopuri anume, înaintea campaniei electorale prezidențiale, o instituție anume a scos din rezerva operativă pentru cheltuieli speciale sumă de 5.000.000. (cinci milioane) Euro cash, pentru a fi pusă la dispoziția liderilor unor organizații din diaspora? Va există o cercetare pentru a se descifra legătura dintre această sumă și scandalul alegerilor prezidențiale la secțiile de votare din străinătate? Ce trebuia să se obţină cu acești bani? Prezența, ori absența de la vot ?
„Nimeni nu a ajuns președinte al României, dacă eu nu am vrut!”
Operațiunea a fost „sifonată” din proiect, iar „un grup de patrioţi”, organizați de un veteran al diversiunilor din decembrie 1989, ianuarie și iunie 1990 și din septembrie 1991, a anihilat-o prin metodele revoluției Facebook, dorind să-și întărească spusele că „nimeni nu a ajuns președinte al României, dacă eu nu am vrut”. Dacă și acum, ca și anterior, a acționat sub același ordin, România este în mare pericol. Motiv ca puterea politică să se elibereze de povară secretelor murdare.