Morti suspecte ale unor personaje cheie din timpul revolutiei

In zilele revolutiei, dar si in anii care au urmat, multi dintre oamenii-cheie ai evenimentelor din 1989 au murit, au disparut ori s-au sinucis in conditii ramase neelucidate.

Desi in majoritatea cazurilor anchetatorii s-au grabit sa diagnosticheze cauze naturale sau accidentale, exista numeroase suspiciuni legate de aceste decese, informeaza Romania Libera (editia din 18 decembrie 2007).

Dosarul Milea, redeschis in 2007

DATA NAȘTERII: 1 ianuarie 1927, Lereşti, Argeş
DATA MORȚII: 22 decembrie 1989, București (62 de ani)
CAUZA OFICIALĂ A DECESULUI: sinucidere prin împușcare în inimă
A FOST: ministru al apărării între 1985 – 1989

Generalul Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale in ultimul guvern comunist, a deschis seria deceselor suspecte. Moartea lui a fost anuntata de catre Nicolae Ceausescu (“Tradatorul s-a sinucis!”) pe postul national de televiziune, chiar in prima jumatate a zilei de 22 decembrie 1989, inainte sa fuga cu elicopterul din sediul CC al PCR.

Pana la data de 21 decembrie, ministrul Milea a transmis ordinele comandantului suprem Ceausescu de reprimare a manifestantilor si a coordonat executarea acestora impreuna cu ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, seful Securitatii Statului, Iulian Vlad, si seful garzilor patriotice, generalul Corneliu Parcalabescu. Despre moartea lui Milea au circulat doua ipoteze.

Potrivit primei ipoteze, ministrul Milea ar fi fost impuscat din ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat sa continue sa lupte impotriva propriului popor. A doua ipoteza porneste de la premisa ca Milea chiar s-a impuscat pentru ca si-ar fi dat seama ca Ceausescu va pierde batalia, iar el va fi pedepsit pentru crimele comise pana la acea data.

Presupusa sinucidere a avut loc in biroul generalului garzilor patriotice, Corneliu Parcalabescu (vazut des in preajma Elenei Ceausescu), cu o arma ce apartinea unui subofiter din garda de corp a acestui general.

Pana in 1998, dosarul decesului ministrului Milea a fost inchis cu diagnosticul “sinucidere”, desi in raportul medico-legal de expertiza nu au fost consemnate urme de pulbere pe haine si pe corp, urme specifice cazurilor de sinucidere prin impuscare. Generalul magistrat Dan Voinea de la Sectia Parchetelor Militare a deschis dosarul in 1998 pentru a completa cercetarile si a stabili cu exactitate imprejurarile mortii lui Milea.

Dupa schimbarea puterii din 2001, dosarul a fost preluat de magistratii militari Vasile Stanca si Gheorghe Oancea, care au clasat dosarul tot cu sinucidere, fara a explica de ce in raportul medico-legal nu au fost consemnate urmele lasate de traiectoria glontului ucigas. In 2007, generalul magistrat Dan Voinea a redeschis acest dosar pentru completarea cercetarilor.

Dosarul Trosca-USLA, la un pas de instanta.

Colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al sefului de Stat Major USLA, coordona, in noaptea de 22 spre 23 decembrie, trei transportoare blindate catre Ministerul Apararii Nationale, unde i se ordonase sa sprijine apararea.

Transportoarele au fost distruse, iar echipajele USLA macelarite de catre dispozitivele de aparare ale MApN, care i-au luat drept teroristi (asa au fost informati conducatorii dispozitivelor de aparare). Trosca era antrenat sa cunoasca si sa riposteze in situatii limita gen lupte de gherila si contracara metodele de diversiune.

Era unul dintre ofiterii care ar fi putut depista rapid “celula” transmitatoare de informatii diversioniste despre teroristi, “fantomele” care au generat, dupa 22 decembrie, circa 1.000 de morti si 3.000 de raniti. In acest caz, Sectia Parchetelor Militare a reconstituit cu precizie faptele si persoanele participante, dar numele acestora si acuzatiile care li se aduc nu sunt, inca, publice.

Nuta si Mihalea au ars de vii.

Generalul Constantin Nuta, seful Militiei, si adjunctul sau, generalul Velicu Mihalea, au murit in seara de 23 decembrie 1989, dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucuresti a fost doborat la Alba Iulia.
Pana la data de 20 decembrie, cei doi au sters urmele macelului de la Timisoarape data de 19 decembrie au trimis cadavrele la Bucuresti, unde au fost incinerate, iar cenusa lor a fost aruncata la groapa de gunoi a Capitalei), apoi s-au dus la Arad .

In dimineata zilei de 23 decembrie au luat trenul spre Bucuresti, dar la Deva au fost arestati si dusi la sediul unui regiment de geniu din oras.

Apoi au fost urcati intr-un elicopter (unde au fost legati cu franghii de scaune) pentru a fi dusi la Bucuresti.

In loc sa se indrepte spre Capitala, elicopterul si-a schimbat – nu se stie de ce! – traseul spre Alba Iulia.

Elicopterul a fost doborat pe dealul Mamut din Alba Iulia de catre militarii de la sol, care au primit ordin sa doboare tot ce zboara, deoarece ar fi fost vorba de “teroriști“.

Ordinul a venit de la Bucuresti, de la celula de comanda de la MApN (unde se aflau, intre altii, generalul Victor Athanasie Stanculescu si Ion Iliescu),dupa cum s-a aflat de curand in cadrul anchetelor de la Sectia Parchetelor Militare. Au fost identificate persoanele care au transmis ordinul de doborare “a tot ce zboara”, precum si cei care le-au executat.

Considerat o adevarata biblioteca vie, Nuta a fost anterior sef la contrainformatiile militare. Era extrem de temut si multi l-ar fi dorit disparut.

Puiu, disparut si declarat nebun

Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a disparut, pur si simplu, pe 24 decembrie 1989, dupa ce a anuntat la TVR ca detine filme cu masacrul de la Otopeni. A fost descoperit pe strazile Timisoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie.

A murit in mod suspect la inceputul lui 1990. Casetele disparute ar fi facut lumina asupra diversiunii de la aeroport in urma careia numai intr-o singura ora au fost ucise circa 50 de persoane.

Conditiile disparitiei generalului Puiu nu vor putea fi elucidate niciodata, sustin surse judiciare.

Misterul de la Viena

Generalul Marin Ceausescu (fratele dictatorului) – seful reprezentantei comerciale a Romaniei pentru Europa de Vest de la Viena (in fond, o centrala de spionaj) – a avut acces la conturile familiei Ceaușescu.

La 28 decembrie 1989, acesta “s-a sinucis prin spanzurare” la sediul reprezentantei, iar conturile Securitatii au disparut. Moartea generalului Ceaușescu nu a fost anchetata.

Seful lui Pacepa si judecatorul lui Ceausescu, “sinucisi”…

Generalul Nicolae Doicaru (seful Directiei de Informatii Externe intre 1959-1978) a murit extrem de ciudat la o partida de vanatoare din 1992, verdictul anchetatorilor fiind cel de “sinucidere prin impuscare”.

Toti participantii la vanatoare aveau cartuse cu alice, dar Doicaru a fost ucis de un glont care nu se stie din arma cui a “pornit”.

Doicaru a fost prieten cu Pantiusa Bodnarenko, fostul sef al generalului Mihai Pacepa (generalul de Securitate, “defectat la americani”), iar dupa 1990 a fost consilierul lui Gelu Voican Voiculescu. Dosarul a fost clasat.

Judecator militar, generalul Gica Popa, presedintele completului de judecata in procesul Ceausestilor, cel care a pronuntat condamnarea la moarte a acestora, s-a sinucis prin impuscare intr-o unitate militara la data de 1 martie 1990, dupa ce a cerut trimiterea la o ambasada in strainatate, pentru protectie.

Potrivit unor surse judiciare, generalul Popa, pana la sinucidere, a fost asaltat de telefoane de amenintare cu moartea. Dosarul a fost inchis.

Seful USLA, mort intoxicat

Colonel Gheorghe Ardeleanu, fost sef USLA, fost sef de contraspionaj pe spatiul european, a murit in iunie 1993, cand s-a “intoxicat cu insecticid, stropind cartofi” la Petrani (langa Oradea). Diagnosticul: “moarte accidentala”.

Bunoaica si Malutan au plecat cu elicopterul

Generalul Ion Bunoaica, fost sef al comandamentului Trupelor de Securitate Timisoara, implicat in reprimarea de pana la data de 21 decembrie, numit ulterior sef al noii Jandarmerii Romane, s-a prabusit cu un elicopter in 1995, impreuna cu generalul de politie Ion Eugen Sandu (fost la Militie).

Bunoaica era un martor incomod, deoarece putea spune cine si ce ordine de reprimare a dat la Timisoara. Dosarul mortii a fost clasat.
Locotenent-colonelul de Securitate Vasile Malutan, fost pilot al lui Nicolae Ceausescu, s-a prabusit cu elicopterul de la inaltimea de 12 metri “in timp ce uda vita-de-vie” la Fundulea (“moarte accidentala”).

Cu o zi inainte de a muri, el a sustinut in fata unei comisii parlamentare ca “la plecare, in 22 decembrie, Nicolae Ceausescu avea cu el o valiza plina cu documente”.

Generalii Militaru si Gusa, morti “natural” de cancer galopant…

Generalul Nicolae Militaru, primul ministru postdecembrist al Apararii, a murit de cancer galopant (“moarte naturala”) in 1996, la scurt timp dupa ce a anuntat ca va fi contracandidatul lui Ion Iliescu la presedintia Romaniei. Militaru a fost deconspirat ca agent sovietic. Cunostea in detaliu reteaua KGB din Romania, din care facea parte.

Generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major General al Armatei, a participat la reprimarea demonstrantilor de la Timisoara pana la data de 19 decembrie 1989. A murit de cancer galopant (“moarte naturala”) in martie 1994. Membrii familiei sale au declarat presei ca boala i-a fost provocata intentionat pentru a fi impiedicat sa spuna tot adevarul despre cei implicati in crimele din decembrie 1989.

DECESE “NATURALE”

Cinci generali prea bine informati…

» Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , a coordonat represiunea din Bucuresti si se presupune ca a cunoscut imprejurarile “sinuciderii” ministrului Milea. A fost gasit mort in birou la inceputul lui 1990.Nu s-a anchetat decesul generalului, moartea fiind considerata “naturala”.

» Generalul Safta, seful dispozitivului de aparare al sediului MApN, mort la inceputul lui 1990. El i-a cunoscut pe toti membrii “celulei de comanda” din sediul MApN, de unde au plecat toate informatiile diversioniste, generatoare de victime. Imprejurarile mortii generalului Safta nu au fost anchetate (“moarte naturala”).

» Generalul Cerbu, seful centralei Transmisiunilor MApN, a detinut controlul asupra circulatiei informatiilor si ordinelor. El este cel care a anuntat la TVR ca “s-au intrerupt legaturile cu Securitatea…”.

A stiut cine si ce ordine a transmis. Ca si fiul sau, tot ofiter, Cerbu a murit de cancer galopant (“moarte naturala”).

» Generalul de Securitate Stelian Pintilie, seful tuturor transmisiunilor militare si civile din Romania (sef al generalului Cerbu), cu sediul la Palatul Telefoanelor din Bucuresti, a murit in conditii suspecte, dar decesul a fost consemnat ca “natural”.Generalul Pintilie a stiut cu exactitate cine a facut diversiunea, care au fost verigile de transmisie, cine le-a executat si cu ce scop.

La revolutie, din centrala, s-a ocupat de intreruperea legaturilor unitatilor Ministerului de Interne si ale Securitatii si a creat o linie directa, securizata intre centrul de comanda de la MApN cu celulele aflate in sediul CC al PCR si cu TVR.

 » Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a de contraspionaj economic a Securitatii, specializat in inabusirea revoltelor (inclusiv a revoltelor din 1977 si 1987), a fost arestat si inchis dupa revolutie.

Macri nu a apucat sfarsitul procesului sau. El a murit in aprilie 1991. Diagnosticul oficial a fost “infarct”, dar s-a sustinut si ipoteza intoxicarii sale in masina care il transporta de la un spital la altul. Diagnostic: “moarte naturala”.

Ilie Sirbu, ofiter acoperit al Securitatii

 Acuzatie incendiara: Ilie Sirbu, ofiter acoperit al Securitatii si complice la omor calificat

Senatorul Valer Marian, fost PSD, a înaintat azi Parchetului o plîngere penală incendiară împotriva liderului pesedist Ilie Sîrbu, pe care îl acuză că a fost ofițer acoperit al fostei Securități și că a fost implicat, în decembrie 1989, într-o acțiune care a dus la moartea a șase oameni, în timpul revoluției de la Timișoara.
Reproducem integral plîngerea către Parchet a senatorului:

Către

                                      Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

                                     -Domnului procuror general Tiberiu Niţu

            Subsemnatul Marian Valer, cu domiciliul în municipiul Satu Mare str. Mircea cel Bătrân bl C 26 ap. 19 judeţul Satu Mare, senator în Parlamentul României, ales în Circumscripţia electorală nr. 32 Satu Mare, Colegiul nr.1, CNP 1600802124052, vă înaintez prezenta

                                                            SESIZARE PENALĂ

solicitându-vă să efectuaţi cercetări faţă de numitul Sârbu Ilie, senator în Parlamentul României, având locul de muncă cunoscut în Bucureşti Calea 13 Septembrie nr.1-3 Sectorul 5, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii şi complicitate la omor calificat, prev.  şi ped. de art.330 şi de art.187 alin.1 lit.f din Codul penal, cu aplic. art.37 alin.1 din Codul penal.   

                                                            Motive:  

            În fapt:

            Originar din judeţul Caraş-Severin, numitul Sârbu Ilie, poreclit „Părintele”, este licenţiat în teologie şi ştiinţe economice, absolvind Seminarul Teologic din Caransebeş şi  Facultatea de Ştiinţe Economice din Timişoara. În perioada 1976-1978, susnumitul a activat ca profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş, iar în perioada 1978-1981 a deţinut funcţia de director la acest seminar. În perioada 1981-1991, susnumitul a activat în calitate de consilier economic la Mitropolia Ortodoxă a Banatului din Timişoara. În perioada 1991-2001, susnumitul a derulat afaceri în domeniul comerţului, agriculturii şi morăritului, deţinând funcţia de director general la firma germană SC FANGMEIER AGRO-IMPEX SRL Timişoara .

            Începând din anul 2000 şi până în prezent, numitul Sârbu Ilie a deţinut o serie de funcţii politice şi administrative de demnitate publică. Astfel, în perioada 1.01-31.12.2000 a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. În perioada 2001-2004 adeţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în Guvernul PSD condus de primul ministru Năstase Adrian. În 2004, în 2008 şi în 2012 susnumitul a candidat şi a fost ales senator în Parlamentul României în Circumscripţia electorală Timiş. Susnumitul este membru al Partidului Social Democrat şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PSD, iar actualmente deţine funcţiile de lider al Grupului parlamentar al PSD din Senatul României şi de membru al Biroului Permanent Naţional al PSD. În cursul anului 2008 susnumitul a deţinut temporar funcţia de preşedinte al Senatului României. Susnumitul este cunoscut drept tatăl europarlamentarului Sârbu Daciana, candidat pe lista Alianţei electorale PSD – UNPR -  PC la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai 2014 şi ca socru al actualului prim-ministru al Guvernului României, Ponta Victor, preşedintele Partidului Social Democrat.

            În exercitarea atribuţiilor parlamentare, mi-au parvenit relativ recent, de la foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului, informaţii de o gravitate deosebită din care se conturează săvârşirea de către numitul Sârbu Ilie, fost şi actual demnitar de rang înalt al statului român, a infracţiunilor de fals în declaraţii şi complicitate la omor deosebit de grav, astfel că atât în calitate de cetăţean cât şi în calitate de parlamentar am atât obligaţia morală cât şi obligaţia legală de a sesiza instituţiile abilitate, recte Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a efectua cercetările de rigoare:

            I. În anul 1976 numitul Sârbu Ilie a fost recrutat ca informator în probleme „ culte – secte”, în reţeaua Direcţiei a I-a a Securităţii ( structură cu atribuţii explicite de poliţie politică), fiindu-i întocmit dosar Fond R ( reţea ) sub numele conspirativ „ Ovidiu Marinescu”. Ulterior, socrul său, care era colonel în Securitatea Statului, l-a recomandat Centrului de Informaţii Externe ( serviciul de spionaj extern) pentru a-l lua în pregătire în vederea trimiterii la post în străinătate.

            Şeful grupei teritoriale Timişoara a Centrului de Informaţii Externe, colonelul Crişan Aurel, a primit ordin să se ocupe de pregătirea numitului Sârbu Ilie în vederea încadrării ca ofiţer acoperit în aparatul de informaţii externe al Securităţii Statului. În acest sens, colonelul Crişan Aurel l-a prezentat şi l-a recomandat elogios reprezentanţilor liniilor de activitate externă din Centrală, iar, după evaluarea şi testarea sa pe mai toate liniile şi spaţiile spionajului, susnumitul a fost stabilizat în legătura colonelului Nădejde Nicolae, care l-a predat apoi colonelului Găină Constantin, ambii făcând parte din UM 0544/102. Conform surselor, colonelul Nădejde Nicolae a fost implicat, împreună cu locotenent-colonelul Nica Sergiu, şeful UM 0544/R, colonelul Diaconescu Ion şi maiorul Vitescu Andrei ş.a., în operaţiuni de intimidare a unor persoane incomode politic din emigraţia română din Occident, asupra căror s-au realizat ori simulat atentate ( Nicolae Penescu, fondatorul Consiliului Naţional Român din exil – Franţa, Virgil Tănase, Şerban Orăscu şi Emil Georgescu, angajaţi ai postului de radio Europa Liberă, medicul Ion Şerban şi inginerul Rudolph  Bruchner, foşti ofiţeri de Securitate, care au defectat la inamic, primul stabilindu-se în Elveţia iar al doilea în Republica Federală Germania.

            În timp ce se afla în stagiu de formare ca agent ilegal clandestin al unei unităţi deplin conspirate a Centrului de Informaţii Externe al Departamentului Securităţii Statului şi îndeplinea funcţia de consilier al Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, numitul Sârbu Ilie a fost trimis în misiuni informative externe, dar şi de verificare şi acomodare în climat contrainformativ ostil, pe teritoriul unor state occidentale ( Elveţia, Anglia, Republica Federală Germania). Din documentele arhivate în dosarul operativ „GUGULANUL” de către colonelul Găină Constantin, fost ofiţer recrutor şi formator de agenţi clandestini în UM 0544/102 Bucureşti, menţinut în activitate şi după 1989, rezultă că ofiţerul deplin conspirat ( O.D.C. ) Sârbu Ilie a fost maşrutizat în anii 1984-1985 în Elveţia, pentru controlul referentului informaţii externe ( R.I.E.)  Ciubotea Dan Ilie ( actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), care era profesor şi director adjunct la Institutul Ecumenic dela Bossey (Elveţia) şi profesor asociat la Institutul Ecumenic din Geneva şi Fribourg ( Elveţia ). În anul 1989 numitul Sârbu Ilie a fost trimis în Anglia având ca obiectiv crearea de relaţii de interes operativ utile susţinerii biografiei de acoperire sub care urma să fie naturalizat într-un spaţiu occidental.

            Sub criptonimul „Ovidiu Marinescu”, numitul Sârbu Ilie a continuat şi colaborarea cu organele interne ale Securităţii Statului, furnizând un volum consistent de informaţii – note olografe -  opisate în dosarul personal de informator, arhivat la Fondul „Reţea”. Fiind apreciat ca „informator valoros”, a fost preluat în legătura personală a adjunctului şefului Securităţii Judeţului Timiş, care l-a utilizat în mai multe probleme: „activităţi duşmănoase regimului politic desfăşurate sub acoperirea cultelor şi sectelor religioase”, „legături cu reprezentanţele străine”, „vest-germani”,ş.a.

            Ofiţerul deplin conspirat Sârbu Ilie a fost în legătura colonelului Găină Constantin şi după  evenimentele din decembrie 1989, inclusiv în perioada în care colonelul Găină a activat la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a Ministerului de Interne . În perioada 1991-2001, când ofiţerul deplin conspirat Sârbu Ilie a deţinut funcţia de director general la SC FANGMEIER AGRO-IMPEX SRL Timişoara, colonelul Găină i-a valorificat noile posibilităţi informative asigurându-i pregătirea specifică de misiune şi pe perioada specializărilor efectuate în Germania ( în 1994 ). Totodată,  susnumitul a fost folosit sporadic pentru cercetarea informativă a mediilor politice din România.

            După încadrarea colonelului Găină Constantin la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, acesta i-a raportat şefului direcţiei, chestorul Ardelean Virgil, că l-a avut în legătură pe numitul Sârbu Ilie şi a solicitat aprobarea să-l menţină în contact operativ, cu înregistrare în evidenţa ofiţerilor acoperiţi ai DGIPI. În perioada în care numitul Sârbu Ilie a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltări Rurale în Guvernul Năstase, colonelul Găină Constantin a exercitat, inclusiv la solicitarea şefului DGIPI, un trafic de influenţă sistematic pe lângă numitul Sârbu Ilie, până la un moment dat, când după consultarea prealabilă a primului ministru Năstase Adrian şi a directorului SRI, Timofte Radu, susnumitul nu a mai dat curs intervenţiilor. Deranjat de refuz, chestorul Ardelean Virgil a deconspirat calitatea secretă a politicianului Sârbu Ilie, făcându-l astfel vulnerabil la influenţe şi presiuni, inclusiv faţă de un serviciu străin, în legătura căruia se afla şi Ardelean Virgil. După ce chestorul Ardelean Virgil a deconspirat existenţa dosarului operativ a numitului Sârbu Ilie, acesta a fost pus în dependenţă de forţele politice adverse şi folosit, ca agent de operaţiune clandestină, pentru dezbinarea şi slăbirea conducerii Partidului Social Democrat, respectiv pentru controlul politic şi manipularea stângii social-democrate .

            Având în vedere că numitul Sârbu Ilie a completat şi semnat, cu ocazia investirii în funcţiile de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi de preşedinte al Senatului României, precum şi cu ocazia depunerii candidaturii pentru Senatul României în anii 2004, 2008 şi 2012, declaraţii în care a consemnat că nu a avut calitatea de colaborator al Securităţii ca poliţie politică, consider că se impun a fi efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii, în concurs real,a unui număr de  şase infracţiuni de fals în declaraţii, prev. şi ped. de art. 330 din Codul penal, cu aplic. art. 37 alin.1 din Codul penal.

            Menţionez că dosarul respectiv mapa anexă cu informaţiile furnizate şi acţiunile realizate de numitul Sârbu Ilie au fost evaluate de Comisia Specială Tripartită  (compusă din preşedintele Comisiei parlamentare de control a Serviciului Român de Informaţii, preşedintele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi directorul Secretariatului General de la SRI ) în anul 2004,  când s-a stabilit regimul special şi destinaţia unor categorii de dosare  excluse accesului, deşi nu mai privesc securitatea naţională, ori greşit încadrate ca fără legătură cu securitatea naţională.

            II. În timpul evenimentelor sângeroase de la Timişoara din decembrie 1989, fără a avea sarcini în acest sens, din pur exces de zel, numitul Sârbu Ilie a raportat, de mai multe ori pe zi, legăturii sale operative ierarhic superioare din Centrul de Informaţii Externe tot ce afla şi avea în raza vizuală de observaţie din perimetrul Catedralei Mitropolitane Ortodoxe . În data de 17 decembrie 1989, când, la ordinul şi exemplul personal al generalului Chiţac Mihai din Ministerul Apărării Naţionale, a fost declanşat foc de arme automate asupra populaţiei civile din Piaţa Catedralei, mulţimea s-a retras să se adăpostească în catedrală. Din propria iniţiativă, consilierul Mitropoliei, Sârbu Ilie, a închis şi a baricadat uşile catedralei astfel că mai mulţi oameni, care au încercat şi au sperat să se salveze în catedrală, au căzut seceraţi de gloanţe, înregistrându-se şase morţi şi zeci de răniţi.

            Aflat în străinătate, la un congres ecumenic internaţional, Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, i-a comunicat numitului Sârbu Ilie, după represiunea armată din Piaţa Catedralei, să nu-l implice în deciziile şi acţiunile sale. Totodată, din centrala UM 0544/102, şeful colonelului Găină Constantin i-a ordonat acestuia să întrerupă imediat orice iniţiativă a numitului Sârbu Ilie, deoarece evenimentele în desfăşurare nu privesc ordinul său de misiune şi nici competenţele Departamentului Securităţii Statului, contravenind ordinului expres al şefului acestuia de neimplicare împotriva acţiunilor populaţiei.

            Având în vedere înlesnirea către de numitul  Sârbu Ilie a acţiunii de represiune armată împotriva populaţiei din Piaţa Catedralei din Timişoara în data de 17 decembrie 1989, soldată cu şase morţi şi zeci de răniţi, şi ţinând cont că, în cursul anului trecut, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a redeschis dosarele privind evenimentele sângeroase din decembrie 1989, consider că se impun a fi efectuate cercetări faţă de susnumitul sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la omor calificat, prev. şi ped. de art.187 alin 1 lit.f din Codul penal

            Menţionez că generalul Chiţac Mihai a fost condamnat definitiv în 2008 la 15 ani de închisoare şi degradare militară pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, referitor la implicarea sa în reprimarea sângeroasă a manifestanţilor civili de la Timişoara în decembrie 1989.

            În drept, îmi întemeiez sesizarea pe prevederile art. 223 din Codul de procedură penală rap la art. 330 şi art. 187 alin.1 lit.f din Codul penal, cu aplic. art.37 alin.1 din Codul penal.

            Satu Mare, 22.05.2014                                             Marian Valer

Scrisoare deschisa Dan Puric catre Laura Georgescu

Actorul și regizorul Dan Puric a decis să îi trimită o scrisoare deschisă Laurei Georgescu, Președintele Consilului Național al Audiovizualului, pentru a-și justifica afirmațiile făcute în interviu:

„Dragă doamnă,

Vă scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoție, nu din frică politică pentru funcția importantă pe care o aveți, ci din frică creștină că nici de data aceasta, probabil, n-o să mă înțelegeți și am să vă pierd pentru totdeauna.

Și atunci, totuși, de ce vă scriu?

Scriu cu nădejdea, tot creștină, vă rog să rețineți, că, poate, vreun tânăr sau oricare alt român de calitate din țara asta, citind această scrisoare, se va lămuri.

Știu că sunteți foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost și suntem “conduși”, mai bine zis distruși politic, economic, cultural și, mai ales sufletește, vă rog să rețineți ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o țară întreagă, de o “șleahtă de securiști mafioți”!

 Trebuie să recunosc acum, privind cu detașare în timp, că termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit.

Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei și, mai ales, legile ei nescrise dar respectate.Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod. Sunt, în fond, niște suflete chinuite. Știu că ați afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că și dumneavoastră faceți parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă așteptam la o asemenea “solidaritate”!

Și totuși, doamnă, lăsați-mă să vă reamintesc!

Cei pe care îi susțineți, cu care pesemne vreți să vă confundați ideologic și sufletește până la neantizare, au făcut multe lucruri, cum nu trebuie, în această țară. Au asasinat cu sânge rece oameni și, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat și declarată astfel Revoluție. Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alții, să-și prăduiască fără de niciun scrupul, propria țară, s-o vândă, pe nimic străinilor.

Cine sunt ei, dragă doamnă, v-ați întrebat vreodată?

De ce v-ați alăturat lor? Ce v-a determinat?

Da, știu că și ei vorbesc românește dar nu sunt români, sunt “mutanți ideologici”.

Nu v-ați prins?

Și rușii, și bulgarii, și ungurii și toți cei care au cunoscut experimental communist au asemenea specimene.
Cum să dai în propria țară?

Ce suflet îți trebuie să faci asta?

V-ați gândit vreodată că tinerii noștri, în acești ultimi ani, nu au avut șansa să învețe niciodată istoria adevărată a acestui neam?

Că țăranul roman își bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără și că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket?

La pensionarii mutilați, deveniți muribunzi , condamnați cu cinism la agonie socială?

La tinerii dezorientați, descurajați, umiliți și cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul?

La viitorul lor ucis, v-ați gândit vreodată, doamnă?

La bieții oameni goniți de sărăcie, obligați să fie sclavi pe “plantațiile occidentale”, lăsându-și copiii la bunici și la rude?

La numărul mare de sinucideri din rândul acestor mici nevinovați, făcute din disperarea singurătății?

Da, dragă doamnă, gândiți-vă și la singurătatea tragică a acestui popor!

Mai înainte de a fi dimpreună și deodată cu cei pe care îi apărați, și cu mândrie vă prezentați că din rândurile lor faceți parte, mai bine ați încerca să faceți un pas către cei mulți, care suferă în tăcere, încă.

Încă, dragă doamnă!

Căci nu e departe ziua, când această tăcere se va transforma în furtună. Și mă rog, ca furia ei să nu vă prindă! 

Se ridică poporul, dragă doamnă, și dumneavoastră vă ocupați de amenzi?

Spuneți-le încet, docil, poate chiar în șoaptă, băieților care vă înconjoară și votează în unanimitate, că vremea lor a trecut.

Un duh nou cuprinde țara, dragă doamnă, iar duhul acesta nu vă va recunoaște.

Iar ca lucrul acesta, să nu se întâmple, grăbiți-vă!

Începeți cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparență.

Lăsați-i în pace, pe tinerii jurnaliști, care spun adevărul!

Ei sunt, în fond, dovadă că, organismul sănătos al țării, există.

Cât despre mine, uitați-mă!

În schimb, vă rog din tot sufletul, nu uitați cele pe care vi le-am spus.

Nu-i niciun pic de ură în ele, ci doar o panică de suflet creștin că, încă un om, se poate pierde.

Cu aleasă considerație,

Dan Puric”.

Stratfor/ George Friedman: Teritorii de granita. O noua perspectiva strategica

Voi pleca in aceasta saptamana pentru a vizita un sir de tari care se afla la granita dintre Rusia si Peninsula Europeana: Polonia, Slovacia, Ungaria, Romania, Serbia si Azerbaidjian. Un astfel de tur iti da ocazia sa iei seama la detaliile istoriei. Insa e imposibil sa intelegi aceste detalii daca le scoti din context. Cu cat ma gandesc mai mult la evenimentele recente, cu atat realizez ca ceea ce s-a intamplat in Ucraina nu poate fi inteles decat daca avem in vedere geopoliticile Europene de la 1914 incoace – de acum 100 ani si de la inceputul primului razboi mondial.

In Armele din August, Barbara Tuchman a scris o istorie superba si corecta despre cum a inceput Primul Razboi Mondial. Pentru ea, a fost vorba despre perceptii, interpretari gresite, personalitati si decizii. Era vorba despre lideri si, in istoria ei, ideea implicita era ca Primul Razboi Mondial a fost rezultatul calculelor gresite si al neintelegerilor. Presupun ca, daca te concentrezi pe detalii, razboiul pare a fi o nesansa si pare ca poate fi evitat. Eu am o viziune diferita: razboiul era inevitabil din momentul in care Germania s-a unificat in 1871. Cum s-a intamplat si modul concret in care s-a desfasurat depinde, poate, de decidenti. Ca se va intampla era, insa, o necesitate geopolitica. Intelegerea necesitatii geopolitice ne da un cadru pentru intelegerea a ceea ce se intampla in Ucraina si ceea ce e posibil sa se intample pe viitor. 

Problema germana

Unificarea Germaniei a creat un stat-natiune care a fost extraordinar de dinamic. Pana la inceputul sec. 20, Germania ajunsese din urma economia Marii Britanii. Insa economia acesteia pivota in jurul imperiului care era construit in functie de interesele britanice. Germania nu avea un astfel de imperiu. Atinsese paritatea doar prin crestere interna si exporturi pe baze competitive. Aceasta era doar una din problemele pe care le avea Germania. Sistemul economic international era bazat pe un sistem de detineri imperiale (piete periferice, debusee – n.n.) cuplate cu industrialism european. Germania nu avea astfel de detineri si, astfel, nu avea un control politico-militar al pietelor sale. In timp ce economia sa era egala cu cea a Marii Britanii, riscurile sale erau mult mai mari. 

Riscurile economice erau insotite de cele strategice. Germania se afla pe Campia Nord Europeana, relativ plata, cu doar cateva rauri drept bariere naturale. Germanii ii aveau pe rusi la est si pe francezi la vest. Moscova si Paris devenisera aliati. Daca ar fi atacat simultan Germania intr-un timp ales de ele, Germania ar fi avut mari dificultati in a se apara. Germanii nu cunosteau intentiile ruso-franceze, insa stiau ce capacitati au aceste puteri. Daca ar fi fost razboi, Germania trebuia sa loveasca, intai, intr-o directie, sa obtina victoria si sa isi intoarca fortele catre cealalta parte. 

Cand acel razboi va fi fost purtat, strategia pe care Germania ar fi ales-o in cele din urma si deznodamantul actiunii sale erau nesigure. Insa, spre deosebire de viziunea lui Tuchman despre razboi, un razboi care sa inceapa cu o lovitura germana era inevitabil. Razboiul nu a fost rezultatul neintelegerilor. Mai degraba, a fost rezultatul realitatilor economice si strategice. 

Germanii au lovit Franta prima oara, insa au esuat in incercarea de a-i invinge. Au fost, astfel prinsi intr-un razboi de doua fronturi de care se temeau, insa erau mobilizati integral si puteau rezista. O a doua oportunitate de a-si implementa strategia a aparut in iarna lui 1917, cand o revolta a avut loc impotriva tarului rus, care a abdicat pe 15 martie 1917.(Germania, de fapt, a incitat la revolta in martie, repatriindu-l pe Lenin in Rusia cu infamul tren sigilat.) Existau ingrijorari serioase ca rusii se vor retrage din razboi si, in orice caz, armata lor se degradase considerabil. O victorie germana nu parea doar posibila, ci probabila. Daca s-ar fi intamplat, si daca fortele germane se transferau, apoi, in Franta, era probabil sa-i invinga pe francezi si britanici. 

In aprilie 1917, SUA a declarat razboi Germaniei. Erau mai multe motive, inclusiv amenintarea pusa de submarinele germane care s-ar fi putut apropia de navele americane din Atlantic, dar, de asemenea, temerea ca evenimentele din Rusia ar fi dus la infrangerea aliatilor. SUA avea un profund interes in a se asigura ca pamanturile Eurasiatice nu ar fi cazut sub controlul unei singure natiuni. Resursa umana, materiala si tehnologia controlata de germani ar fi depasit cu mult SUA. America nu ar fi putut accepta o victorie a Germaniei, astfel ca, in mai putin de-un an, a trimis mai mult de un milion de soldati in Europa si a ajutat la combaterea ofensivei germane dupa ce revolutia rusa din octombrie 1917 a scos Rusia din razboi. Tratatul de pace a dus la cedarea Ucrainei catre Germania, plasand Rusia in pericol daca Germania ar fi invins alianta anglo-franceza. In cele din urma, interventia Americana a dus la infrangerea Germaniei si Rusia a recastigat Ucraina. 

Interventia americana a fost decisiva si a definit strategia Americii in Eurasia timp de un secol. Aceasta consta in mentinerea unei balante a puterii. Daca balanta se inclina, Washingtonul isi creste ajutorul si, daca e absolut necesar, intervine decisiv in contextul unei aliante militare existente si efective. 

Al doilea Razboi Mondial a decurs in mod similar. Germanii, din nou intr-o pozitie periculoasa, au facut o alianta cu Sovietele, asigurandu-si un razboi pe un singur front, si, de aceasta data, au invins Franta. Apoi, Germania s-a intors catre Rusia si a incercat sa domine Eurasia in mod decisiv. SUA a fost, la inceput, neutra, apoi a furnizat ajutor Marii Britanii si Rusiei, si, chiar si dupa ce au intrat in razboi, in decembrie 1941, si-a pastrat fortele principale pana in ultimul moment posibil. SUA a invadat Nordul Africii, Sicilia si restul Italiei, dar acestea erau operatiuni de la periferia puterii germane. Lovitura decisiva nu a fost data decat in iunie 1944, dupa ce armata germana fusese serios slabita de armata sovietica ajutata cu resurse in mod consistent de SUA. Campania decisiva din nordul Europei a durat mai putin de-un an si a fost castigata cu pierderi limitate de partea americana, comparativ cu ceilalti combatanti. A fost o interventie ce a avut loc in contextul unei aliante militare puternice. 

In timpul Razboiului Rece, URSS s-a pozitionat creandu-si zone-tampon vaste. Intr-o prima linie defensiva, avea Tarile Baltice, Belarus si Ucraina. Intr-o a doua linie defensiva, avea Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania si Bulgaria. In plus, zona tampon a URSS s-a mutat in centrul Germaniei, in Nordul Campiei Germane. Avand in vedere istoria, Sovietele aveau nevoie sa creeze o zona tampon cat mai vasta posibil, iar aceasta linie prevenea un atac asupra URSS. 

Raspunsul american a fost mai activ decat in primele doua razboaie, insa nu la fel de decisiv. SUA si-au pozitionat forte in Germania de Vest in contextul unei puternice aliante militare. Aceasta alianta nu ar fi fost suficienta sa blocheze un atac sovietic. SUA a promis sa furnizeze trupe aditionale in cazul unui razboi si a garanatat ca, la nevoie, era pregatita sa foloseasca arme nucleare pentru a opri un atac sovietic. 

Modelul era, in acest sens, similar. Speranta era de a mentine o balanta a puterii cu o expunere minimala la riscuri a Americii. In eventualitatea unei ruperi a echilibrului, SUA era pregatita sa trimita substantial mai multe trupe. In cel mai rau caz, SUA pretindea ca e gata sa foloseasca forta decisiva. Lucrul important de notat era ca SUA isi rezervase optiunea de a se intari si a actiona nuclear. URSS nu a atacat niciodata, in parte pentru ca nu aveau nevoie – nu se aflau in risc – si, in parte, pentru ca riscurile asociate cu un atac erau prea mari. 

Astfel, SUA a urmat aceeasi strategie in toate cele trei razboaie. Intai, a evitat supra-expunerea, limitand prezenta sa la minimum necesar. SUA nu a fost prezenta in Primul Razboi Mondial decat foarte tarziu. In Al doilea Razboi Mondial, prezenta Americii a constat in operatiuni periferice cu costuri relativ mici. In Razboiul Rece a desfasurat o forta suficienta pentru a convinge Sovieticii de intentiile americane, insa intotdeauna sub controul sau si intotdeauna gata de o interventie completa in ultimul moment oportun, cu pierderi minimale si incontextul unei aliante militare efective. 

Colapsul URSS si revolutiile de la 1989 au inlaturat zonele tampon pe care Sovietele le capturasera in Al Doilea Razboi Mondial. Pozitia lor strategica era mai proasta decat fusese inainte de razboaiele mondiale sau chiar din sec. 17. Daca zona de tampon interioara, Tarile Baltice, Belarus si Ucraina ar deveni ostile sau parte a sistemului de alianta vestic, amenintarea pusa Rusiei ar fi coplesitoare. Tarile Baltice au fost admise in NATO si alianta se afla, astfel, la mai putin de 100 mile de St. Petersburg. Daca Ucraina si Belarus ar lua acelasi drum, atunci orasul Smolensk, odinioara aflat mult in interiorul URSS si al Imperiului Rus, ar deveni oras de granita, iar distanta dintre Moscova si un teritoriul NATO ar fi de 250 mile. 

Factorul ce  atenueaza amenintarea [pt Rusia] consta in faptul ca NATO e slaba si fragmentata. Acest lucru nu e o mare consolare pentru rusi, care au vazut Germania transformandu-se dintr-o tara fragmentata si slaba in 1932 intr-o putere masiva pana in 1938. Unde exista baza industriala, capacitatile militare pot fi generate rapid si intentiile se pot schimba peste noapte. Astfel, pentru Rusia, a preveni ca un sistem de aliante Vestic sa absoarba Ucraina este un lucru esential, asa cum au aratat evenimente acestor luni. 

Abordarea SUA

Strategia americana in Europa ramane aceeasi ca in 1914: a permite balantei de putere europeana sa se echilibreze singura. Lasand la o parte afirmatiile publice, SUA le-a convenit slabiciunea puterilor euroipene atat timp cat si rusii erau slabi. Nu exista amenintarea emergentei unnui hegemon. Strategia americana a fost, ca intotdeauna, sa lase echilibrul sa se mentina de la sine, intervenind cu orice ajutor necesar pentru acest scop siintervenind militar in contextul unei aliante robuste la un moment decisiv si nu inainte. 

Urmeaza de aici ca SUA nu e pregatita, in acest moment, sa faca ceva mai mult decat sa se angajeze in eforturi simbolice. Armata rusa poate fi capabila sa captureze Ucraina, desi provocarile logistice sunt serioase. Dar SUA nu se afla in situatia de a desfasura o forta de aparare decisiva in Ucraina. Schimbarea balantei de putere din Europa este departe de a fi decisiva, iar SUA are timp sa urmareasca cum se va dezvolta situatia. 

In acest moment, SUA este posibil sa se pregateasca de cresterea disponibilitatii armamentului pentru tarile pe care le voi vizita, precum si pentru Bulgaria si Tarile Baltice. Dar problema SUA este ca strategia sa istorica este de a se baza pe existenta unei forte militare semnificative si, acolo unde sunt implicate mai multe tari, o alianta operationala. Este lipsit de sens pentru SUA sa furnizeze arme unor tari care nu vor coopera una cu cealalta si care sunt incapabile sa desfasoare forte suficiente pentru folosirea acestor arme. 

De la evenimentele din Ucraina incoace, multe tari europene au discutat despre cresterea cheltuielilor de aparare si de cooperare. Nu este clar daca NATO va fi un mijloc pentru aceasta cooperare. Asa cum am vazut din discutiile dintre presedintele Obama si cancelarul Merkel, disponibilitatea Germaniei de a se angaja in actiuni asertive este limitata. In Sudul Europei criza economica face inca ravagii. Apetitul Britanicilor si Francezilor, sau al Ibericilor de a se implica este limitat. Este greu sa vezi NATP jucand un rol militar efectiv. 

SUA se uita la aceasta situatie ca una in care tarile expuse trebuie sa faca pasi hotaratori.Pentru SUA, nu exista vreo urgenta. Pentru Polonia, Slovacia, Ungaria, Romania, Serbia si Azerbadjian, ca si pentru celelalte tari de pe zona-tampon, nu este inca o urgenta. Dar s-ar putea materializa una cu o rapiditate surprinzatoare. Rusii nu sunt intrinsec puternici, insa sunt mai puternici decat oricare din aceste tari sau chiar decat toate aceste tari laolalta.Avand in vedere strategia americana, SUA sunt gata sa furnizeze ajutor (in resurse), insa un ajutor substantial cere o actiune substantiala din partea tarilor-tampon. 

Primul si al doilea razboi mondial au fost despre statutul Germaniei in Europa. Despre asta a fost vorba si in Razboiul Rece, desi intr-un mod diferit. Discutam si acum, odata in plus, despre statutul Germaniei. Astazi nu are vreo amenintare dinspre vest. Amenintarea estica este slaba, departata si mai degraba un aliat decat o amenintare. Forta care a impins Germania in cele doua razboaie mondiale nu este acolo, in acest moment. In mod logic, nu are motive sa isi asume riscuri. 

Temerea americana legata de resurgenta unui hegemon eurasian este departata, de asemenea. Rusia este departe de a putea pune o astfel de amenintare. Lupta inca sa-si redobandeasca tarile-tampon. Asa cum Germania nu este pregatita sa se angajeze in actiuni agresive, SUA va continua strategia sa seculara de a isi limita expunerea pe cat de mult timp posibil. Totodata, tarile-tampon se confrunta cu o amenintare fata de care prudenta le indeamna sa se pregateasca. 

Oricum, nu este clar ca amenintarea rusa se va materializa, si nu este clar ca, lasand la o parte retorica, Rusia are vointa politica de a actiona decisiv. 

[Daca totusi Rusia va actiona decisiv], solutia optima a tarilor-tampon ar fi ointerventie NATO masiva. Asta nu se va intampla, insa.

A doua “cea mai buna” solutie ar fi o interventie americana masiva. Nici asta nu se va intampla.

Tarile-tampon vor sa transfere costurile apararii lor catre alti actori – o strategie rationala daca poate fi realizata.

Fortele impersonale ale geopoliticii imping Rusia in incercarea de a-si recapata granitele. Facand acest lucru, natiunile din jurul Rusiei nu vor sti pana unde vor incerca rusii sa ajunga. Pentru Rusia, cu cat este mai larga zona-tampon, cu atat e mai bine. Dar cu cat e mai larga aceasta zona, cu atat e mai costisitoare mentinerea ei. Rusii nu sunt pregatiti pentru o astfel de miscare. Insa, in timp, pe masura se puterea si increderea lor creste, actiunile lor vor deveni din ce in ce mai putin predictibile. Cand te confrunti cu o amenintare potential existentiala, actiunea prudenta este de a supra-reactiona. 

Tarile-tampon trebuie sa se inarmeze si sa se alieze. SUA va furniza un anumit grad de sprijin, indiferent de ceea ce germanii si, implicit, NATO, vor face. Dar decizia se afla in mainile polonezilor, slovacilor, ungurilor, romanilor, sarbilor si azerbadjienilor, alaturi de celelalte tari din zona. Unele, ca Azerbandjianul, au luat deja decizia de a se inarma si de a cauta o alianta. Altele, ca Ungaria, urmaresc ce se intampla si asteapta. 

Mark Twain ar fi zis: “istoria nu se repeta, dar rimeaza”. E o rima pe care o putem auzi astazi. O rima care se afla in etapele preliminare si putini se afla, deocamdata, inchisi intr-o cursa ca cea a Germaniei in 1914. Fortele incep sa se adune, si daca se aduna, ele nu vor fi controlate de bune intentii.

Voi asculta aceasta rima in cursul acestei calatorii. Am nevoie sa vad daca e acolo. Si daca este, am nevoie sa vad daca cei care se afla in cel mai mare risc aud acelasi lucru.Va voi tine la curent cu ce aud.

Cristian Sima, brokerul care a fugit din Romania in 2012

Cristian Sima, brokerul care a fugit din Romania in 2012 dupa ce a pierdut mai multe milioane de euro ale clientilor, revine cu o noua scrisoare cu dezvaluiri.
Intr-o lunga postare pe Facebook sub titlul "UMBRELE POLITICII IN 2012", Sima, aflat la "Sankt Moritz (sic!) " in Elvetia, arata dedesubturile "politicii dambovitene", facuta "la cafenele, restaurante, case conspirative, in general departe de ochii maselor".

Postarea incepe cu un citat din Shakespeare"Exista oameni care nu imbratiseaza decat umbre, acestia beneficiaza doar de umbra fericirii" si se incheie cu un mesaj funebru: "P.S. Daca de luni nu voi mai posta, folositi ce am scris mai sus ca epitaf".

"Epitaful" lui Sima incepe cu aprecierea ca "noi, romanii, am fost mereu fascinati de jocurile de culise, de piedicile pe la spate si mai ales de umbrele dubiului. Daca Creatorul ne-ar livra in piata publica filmul real al umbrelor ultimilor 24 de ani, nimeni nu ar crede ceea ce ar vedea dar, in acelasi timp, toti vor spune: 'ti-am zis eu ca asa a fost'".

Sima insiruie evenimentele traite de el in primele 9 luni ale anului 2012: "Sper sa reusesc o insiruire telegrafica, fara floricele si mai ales fara comentarii personale. Va las sa trageti ce concluzii vreti si sa va imaginati ce scenarii doriti".

Insiruirea incepe cu decembrie 2011.

"Reuniune la Bruxelles. Situatia datoriilor publice ale multor tari europene devine din ce in ce mai greu de controlat (...) Basescu se intoarce de la Bruxelles preocupat de situatia economica dar si mai preocupat de scaderea popularitatii guvernului Boc si a sa personal. Vrea sa schimbe primul ministru dar Boc nu cedeaza, nu vrea sa demisioneze. Conduce guvernul prin mana lui Predoiu, omul sau de incredere in guvern.

In guvern e haos, nimeni nu mai asculta nici de Boc, nici de Basescu, toti sunt disperati. Informatiile le primesc de la Predoiu. Ideea lui Basescu e sa-l aduca pe Maior prim ministru sa-l tina 2 ani si sa-l pregateasca sa devina viitorul presedinte. Maior joaca la doua capete si incepe sa aiba intilniri de taina cu cateva umbre importante din PSD. Predoiu spera ca Boc sa demisioneze si el sa fie numit prim ministru", scrie Sima.

"Mergem in barlogul SRI, in vechea casa facuta de Carol pentru Lupeasca. E stanjenitoare, un amestec de comunism, brancovenism si noile gusturi post decembriste. E o casa in care nu te simti in niciun secol. La masa, eu, Predoiu, Daianu, Maior, Coldea. Predoiu a cerut intalnirea pentru a le povesti ce se intampla daca euro va cadea, sau daca se va sparge in doua, euro pentru bogati Germania, Olanda, Finlanda si cel pentru saraci Grecia, Portugalia, Italia, Spania. Se vehiculeaza chiar si ideea ca in cazul unui Run la bancile romanesti, acestea ar putea fi aparate cu tab-urile impotriva deponentilor care doresc sa-si retraga banii.

Coldea pare cel mai inteligent si respinge categoric aceasta solutie. La sfarsit situatia ramane la fel si nu se trage nicio concluzie. Dupa un timp Predoiu imi spune: 'au zis ca esti destept, dar esti incontrolabil'. Foarte destept nu cred ca am fost pentru ca eu vedeam Germania retragandu-se din euro si desi si azi cred acelasi lucru nimic nu ne face sa credem ca se va intampla. Maior e foarte sigur de sine, vorbeste putin si pune accentul pe institutiile statului care sunt pregatite si vor actiona conduse de BNR".

Demisia lui Boc si bataia pe cine sa-l inlocuiasca

O luna mai tarziu, in ianuarie 2012, "situatia se inrautateste la noi dar pare a se imbunatati in afara. Afara incepe marea tiparire de bani la noi deficitul bugetar e incontrolabil si colac peste pupaza apar manifestatii in piata, urmare a gafei cu Arafat. Boc cedeaza si e de acord sa demisioneze. Maior e convins ca ii va lua locul, Predoiu la fel. Basescu joaca la cacialma".

In februarie 2012, "Boc demisioneaza. Predoiu e numit prim ministru interimar si e foarte fericit crezand ca va ramane pana la capat. Boc paraseste Palatul Victoriei luand paltonul lui Predoiu, cu 10 numere mai mare, e debusolat, nimeni nu-l mai baga in seama. Aceasta numire total ciudata a fost facuta pentru orgoliul lui Predoiu ca sa-l tina aproape. El e dependent de Basescu 100% si e convins ca Basescu are nevoie de el pentru a face numirile la Parchet si DNA, faimoasa rocada. In noiembrie 2011 in trenul de Geneva, mergand la un concurs de golf, Predoiu este sunat de Basescu si se ridica automat in picioare".

Sima continua aratand cum s-a petrecut schimbarea lui Predoiu. "Seara este numit MRU, Predoiu e deceptionat dar Basescu-l linisteste cu chestia ca oricum va putea sa-si puna pe cartea de vizitaex-prim ministru. (Dupa ce a parasit ministerul Justitiei pe cartea de vizita a lui Predoiu scria ex-prim ministru, ex-ministru de Externe, ex-ministrul Justitiei, arata infiorator. Cum i-am dat in folosinta birourile de la wbs, comandase si o placuta cu aceaste inscriptii. MRU nu e votat inca de Parlament asa ca Predoiu se ocupa cu deszapezirile si se bucura inca cateva zile de putere".

MRU si campania de imagine - aranjat de interviuri, trocuri politice

Cand "MRU ajunge la Palatul Victoriei, e debusolat, dar Predoiu conduce guvernul timp de peste o luna, chiar din biroul lui MRU. MRU se ocupa doar de imagine, nu de guvern, e deja in campanie prezidentiala. MRU incepe sa faca troc pentru imagine. Isi aranjeaza intrebarile la Gadea si reuseste sa plece invingator. Ma cheama la Palatul Victoriei. Il intreb pe Predoiu ce vrea de la mine. MRU vrea un troc, sa ma puna sef la consiliul consultativ si eu sa-i garantez sustinerea de la Hotnews. Ii comunic prin Predoiu ca nu ma amestec in politica editoriala si intalnirea nu mai are loc".

"MRU face acel consiliu mamut, totul la troc. Blanculescu fiind cel mai lingau este numit secretar.Peste doar cateva luni Blanculescu il va critica pe MRU si va deveni consilierul lui Ponta. Acel consiliu nu se va intalni nici macar o singura data, era doar o chestie de a da ceva la schimb fara dorinta de a schimba ceva in economie.

MRU devine arogant, tipa la ministri, ii jigneste si evident apar animozitati in PDL. Basescu nu-l salveaza, ba chiar pune paie pe foc. Numirea lui MRU era doar pentru a-i arata pisica lui Maior care nu fusese ascultator, cel putin asa-mi relateaza Predoiu. Predoiu e convins ca Basescu-l are pe el drept cartea salvatoare si ca Maior si MRU vor disparea cu timpul fiind deja arsi politic".

"Predoiu e convins ca intr-un an va fi milionar si in doi presedinte"

Catalin Predoiu, convins ca va fi numit din nou premier de Basescu, "organizeaza intalniri pentru, vezi Doamne, salvarea Romaniei si schimbarea mentalitatii politice. Participa Iulian Chifu de la Cotroceni, Mihnea Constantinescu de la SIE, Daianu, eu si din cand in cand si altii. Predoiu e convins ca intr-un an va fi milionar si in doi presedinte.

Vreau sa precizez ca nu cred ca a luat un ban cat a fost ministru, a trait doar din ce i-am castigat eu la bursa. Deja din martie se stie ca MRU va cadea pe mana lui Oprea si a catorva PDL-isti. Ceea ce nu se stie e ca nu Predoiu va fi succesorul. Predoiu imi repeta ca el e singurul politician care se poate intelege si cu liberalii si cu Hrebenciuc, a dovedit-o cand a trecut codurile si Basescu merge pe mana lui. Basescu i-o va trage a doua oara, tot cu zambetul pe buze".

"Daianu insista sa vand Hotnews si sa ies de la Sibex"

In aprilie 2012, continua fostul broker, "se vorbeste deja de motiunea de cenzura.
MRU e linistit, Predoiu e convins ca va trece. Incepe deja din proprie initiativa sa negocieze cu liberalii si Hrebenciuc. Nimeni nu-l baga in seama. Motiunea trece, guvernul MRU cade. Predoiu realizeaza in ultima clipa ca nu va fi prim ministru dar spera sa ramana ministru la Justitie. Ponta ii face propunerea, se duce la Basescu sa primeasca girul si sa-l roage sa insiste pe langa Ponta. Mi se pare ciudat, dar vazand sms-urile cred ca e posibil ca Ponta sa-l lase la Justitie".

In acel moment, "incerc sa schimb toti banii bursei in dolari, reusesc sa schimb doar 2 milioane pentru ca toti din CA se opun. Eu plec la Paris de 1 mai, Predoiu ramane pe baricade. Primesc la Paris sms de la Predoiu. Crin si Voiculescu se opun, nu voi fi ministru la Justitie. Predoiu vrea un post la Sibex, eu nu pot sa il ofer, ne certam".

Revenit la Bucuresti in mai 2012, "Ponta anunta guvernul. Hotnews ii demoleaza un ministru, doamna "Standford" de la Educatie. Am deja si mai multi dusmani. Daianu insista sa vand Hotnews si sa ies de la Sibex, ma avertizeaza ca asa pot ramane cu wbs. Ma simt puternic, nu cedez".

In iulie-august 2012, "incepe suspendarea".

"Hotnews il sustine pe Basescu si acuza lovitura de stat. Leul se devalorizeaza si mai mult, incepuse deja de dinainte de 1 mai, imediat dupa motiune. Predoiu primeste oferta sa se duca consilier la Cotroceni ca si Funeriu si ceilalti dar refuza. Ii dau birourile mele gratis si incearca sa lucreze de la mine de la wbs dar nu reuseste nimic, e deja depresiv, ii lipseste puterea. La suspendare nu ia pozitie si nu-l sustine pe Basescu, se simte folosit si aruncat ca o carpa".

Sima spune ca el i-a dat lui Basescu ideea cu boicotul la referendumul de demitere

Sima povesteste ca in acest moment se "implica puternic".

"Primesc amenintari la telefon ca voi citi Hotnews din aceeasi celula cu Basescu. Basescu e suspendat. Basescu vine la Hotnews sa dea interviu. Inca crede ca va reusi sa convinga lumea sa voteze nu. Ii explic ca singura solutie e boicotul si ca eu in locul lui as face ca si De Gaulle cu "je vous ai compris". Ii spun ca eu as boicota, apoi m-as demite, dar eu as organiza alegerile, e o iesire din scena demna.

Ma asculta dar nu comenteaza. Pantazi, redactorul sef de la Hotnews e foarte preocupat ca l-am ofensat pe domnul presedinte. Raman surprins, Hotnews l-a ajutat si criticat pe Basescu fara sa primeasca niciun ajutor, poate ca eu ma insel. Nu mai am incredere in nimeni, devin brusc circumspect. Pana atunci eram expansiv, chiar inconstient de curajos".

"2012 - sunt falit. Incerc sa ma salvez. Predoiu ma duce la Hrebenciuc"

"Il sun pe Tariceanu sa-l conving ca nu e bine sa joace cartea Voiculescu. Tariceanu e linistit, imi spune ca nimic nu se va schimba chiar daca Basescu va pleca, UE nu are forta sa-i opreasca si ca Voiculescu nu e un drac asa de negru. Explodez si ii explic principii. Basescu boicoteaza si ramane presedinte dar totul se decide la CC. Simt ca sunt atacat, dar raman pe pozitii si ma consider inca puternic. Nu facusem nicio afacere cu statul, nu am fost la nicio licitatie, nu aveau ce sa-mi faca, asa credeam eu".

In septembrie 2012, "CNVM imi blocheaza conturile, vor deja sa ma debarce de la Sibex. GS imi lichideaza conturile din lipsa de margine. Sunt falit. Incerc totusi sa ma salvez fara sa incerc sa vad de unde-mi vine. Predoiu ma duce la Hrebenciuc. Hrebenciuc e inainte de intalnirea din Delta a USL-ului. Promite sa ma ajute si-mi demonstreaza puterea sa. Suna la Dorina Mihailescu, care se afla la Frankfurt sa-l spioneze pe Isarescu, si amana AGA la Sibex. Suna si la Fercala caruia ii promite sefia CNVM daca ma ajuta sa ies din rahat. Incep deja sa imbratisez umbrele si umbrele ma inconjoara".

"Vreau sa iau credit de la GS dar Predoiu ma opreste pentru ca Hrebenciuc ma va ajuta. Cred. Dimofte ma imprumuta cu 400k, pare sa fie sincer. Ma duc sa joc golf la Clubul Diplomatilor si dau de Noaptes, habar nu am cine e. Se prezinta drept viitorul cuscru al lui Hrebenciuc si imi spune: stiu tot si te voi ajuta. Cred din nou si continui sa imbratisez umbre.

Ma intalnesc din nou cu Hrbenciuc si Predoiu, la cafea, in Cartierul Francez. Accept sa ma retrag de la Sibex si sa vina Predoiu si Daianu. Hrebenciuc ii spune: avem multe planuri cu tine. Daianu continua sa ma preseze cu sms-uri si telefoane sa vand Hotnews, Hrebenciuc nu e interesat dar imi sugereaza sa vand. Toti ma sfatuiesc sa cedez si sa-mi dau chilotii jos.

Accept orice. Vand Hotnews. Promit sa lucrez pentru umbre si sa-i vand totul lui Dimofte pe gratis. Dau toate actele si promit sa fac ce mi se spune, data e stabilita, 29 septembrie. Acolo ar fi trebuit sa-mi dau chilotii jos. Predoiu imi spune sa stau linistit ca el va fi presedintele Romaniei in 2014. Toata lumea e inteleasa. Accept orice, deja mi-e frica. Imi pun cenusa in cap si spun ca regret ca am incercat sa lupt impotriva lor. Toti ma cred si ma consoleaza, dar imi promit ca va fi bine, cu ei, cu umbrele. Primesc telefoane, sunt felicitat ca am inteles si incurajat. De data asta eu joc teatru, plang, regret, promit orice".

Plecarea din tara - Cazanciuc il roaga sa nu se mai ia de Predoiu pe Facebook

Povestea din 29 septembrie incepe prin plecarea din tara la 6 dimineata. "Incep telefoanele de amenintare. O echipa debarca la wbs dar sunt surprinsi sa nu gaseasca arhiva wbsholding, e deja in occident de o saptamana. Predoiu ramane la mine in birou si dupa plecarea mea. Paraseste birourile doar cand apar televiziunile. Se declanseaza scandalul".

In august 2013, Sima primeste un mesaj de la "Robert Cazanciuc sa nu ma mai iau de Predoiu pe Facebook pentru ca ei ma ajuta, dar sa-l las in pace, au alte planuri cu el".

Sima da si alte amanunte: "2011: Omnilogic si Siveco injura continuu la Basescu si sunt speriati de unul Ghita din IT. Ghita nu conteaza, nu se stie bine cine e. In acordarea contractelor de sute de milioane cu statul roman conteaza doar Omnilogic si Siveco. De ce sunt speriati? In spatele Omnilogic si Siveco se afla eminenta cenusie domnul profesor Magureanu. E cumva o lupta intre vechea garda si garda noua? Dupa 1 mai 2012, Ghita devine leader de piata. Poate de aceea le era frica!".

A.I.