FMI confirma tragicul experiment facut in Romania

    "Qui s'excuse s'accuse", spune de veacuri un proverb francez. 

    Se aplica manusa celor care se scuza inainte de a fi acuzati,  precum si acelora care reactioneaza ca si cum au fost prinsi cu musca pe caciula.

    "Qui s'excuse s'accuse" - asta s-a putut spune extrem de nimerit despre FMI, cand agentia Reuters' (piesa de frunte in mass-media economica mondiala) a acuzat cu subiect si predicat FMI de folosirea unor standarde duble in programele stabilite pentru Romania fata de cele pentru tari considerate occidentale, precum Portugalia sau Irlanda.

    FMI a sarit imediat ca ars. Agentia Reuters a avut parte de o replica lunga  si impopotonata cu explicatii nenecesare fata de subiectul incriminarii, unele chiar false despre situatia economica din Romania si altele si mai netemeinice despre strategiile concepute de FMI.

    Cat despre rezultatele obtinute, au fost evocate aceleasi povesti rasuflate cu stabilitatea financiara recastigata, fara a se preciza ca operatia poate a reusit, numai ca pacientul a murit!

    Ceea ce spusese Reuters despre programul FMI in Romania, prin comparatie cu programele pentru alte tari europene, este insa mizilic in raport cu ceea ce specialisti sau analisti de specialitate din Romania observasera de ani de zile.

    Dar, bineinteles, FMI, cel care se comporta precum stapanul fata de sclavi in relatia cu tarile de la periferie, cum este si anexa bananiera numita Romania, s-a facut ca nici nu vede, nici nu aude aprecierile venite din Romania.

    Nu era, desigur, ca stapanul de sclavi sa se coboare intr-atat!

    Cand a spus insa ceva Reuters, pe care cei de la FMI n-o puteau plasa pe la periferia coloniala, reactia a venit imediat. Si s-a dovedit ca Reuters a lovit in moalele capului.

    De ce insa Reuters s-a trezit abia acum, dupa ce s-a facut ani de zile ca nu vede ceea ce era de zarit si de la o posta ,este o alta problema! Este foarte posibil insa ca, in contextul controverselor germano-anglo-americane asupra strategiilor de urmat in fata crizei datoriilor suverane, tunurile anglo-americane, inclusiv cele mediatice, sa fi fost puse, alaturi de euro, si pe strategiile de tip colonialist franco-germane in Europa de Est si pe rezultatele lor dezastruoase!

    Intereseaza foarte putin acest aspect in legatura cu problema cu pricina. Fapt este ca Reuters pune punctul pe "i" si FMI, in calitate de instrument al asupririi Europei de Est, rabufneste de manie ca este prins cu mata-n sac!

    Ce au insemnat de fapt politicile de dublu standard de care a fost acuzat FMI?

    Cea mai precisa decriptare au folosit-o in Romania acei analisti care au formulat clar ca,  la cererea capitalului privat transnational vest-european, FMI a facut in Romania si cu Romania un experiment pe cat de dramatic pe atat de dezgustator.

    Reactia FMI la acuzatiile Reuters confirma ca in Romania a avut si are loc un experiment FMI!

    Alegerea Romaniei pentru acest experiment este lesne explicabila: stat slab, in disolutie economica aproape completa si in disolutie politica in curs, clasa politica gata sa faca orice, in fata oricarei comenzi externe, daca este lasata in continuare sa fure. 

    In ce a constat experimentul?

    Inainte de toate

    - in impunerea tezei: statul este de vina, statul sa plateasca!

    Lucru cu atat mai caraghios in Romania, dar poate cu atat mai relevant pentru experiment, deoarece nu statul adusese tara in situatia economica nesustenabila in care ajunsese in 2009.

    Nu statul  daduse creditele de consum destabilizatoare, nu statul facuse importurile halucinante anterioare, ci sectorul privat.

     - Culpabilizarea statului insemna sa plateasca salariatii, pensionarii, contribuabilii, si nu bancile si debitorii lor! In consecinta, dupa ce a fost schimbat fortat Codul Muncii pentru a lasa  munca la cheremul capitalului, au fost stabilite cele mai dure masuri de austeritate din Europa:

     - taieri de salarii,

     - inghetari de pensii,

     - amputari de programe sociale, toate combinate cu majorari de impozite.

    Si, corolarul experimentului, toate aceste ajustari cerute a fi facute de catre stat au fost puse de la inceput in carca populatiei!

    Daca FMI considera cumva acest experiment un succes, cum vrea sa demonstreze, inseamna ca aceasta institutie si-a pierdut si drumul, si cararea si a ajuns doar un jalnic instrument la cheremul capitalului privat transnational ale carui interese le reprezinta cu nerusinare, fara a mai incerca macar de forma sa afiseze ca ar mai urmari si o dezvoltare a tarilor prinse in vizor!

    Nivelul de trai din Romania s-a prabusit !

    Dupa trei ani de programe FMI, nivelul de trai in Romania s-a prabusit.

    Dar, sa zicem ca nu acest aspect este importamt, in masura in care era pretul pentru "castigarea" echilibrelor si stabilitatii.

 Dar acestea sunt povesti de adormit copiii, caci este vorba de echilibrul si stabilitatea celui ajuns in nemiscare economica, stabil pana in maduva oaselor si pentru totdeauna!

    Fundamental este ca, prin programele aplicate, Romania a ajuns in imposibilitatea fizica de a creste, ceea ce, pentru o tara subdezvoltata, este un dezastru!

 Acest program a consolidat in plina criza pozitia Romaniei de anexa bananiera a Vestului Europei, care s-a conturat si articulat in perioada anterioara de crestere economica, bazata aproape exclusiv pe creditul de consum promovat de bancile occidentale.

    De-acum, Romania are perpective de dezvoltare inchise.

Ultimele redute ale capitalului autohton au fost lichidate in favoarea capitalului strain de catre acest program de criza si cu aceasta soarta Romaniei, ca tara in extinctie, a fost pecetluita,  ceea ce reprezinta cel mai mare rau pe care FMI l-a facut unui napastuit din Est, printre multi altii din lume.

CEI ZECE CARE AU INGROPAT ROMANIA:

 Traian Basescu, Valeriu Stoica, Decebal Traian Remes, Radu Berceanu, Alexandru Athanasiu, Mugur Isarescu, Sorin Fodoreanu, Radu Sirbu, Ovidiu Grecea si Costin Borc

Cine controleaza trecutul, stapaneste viitorul. Cine stapaneste viitorul, detine trecutul. George Orwell demonstreaza un alt fapt important- cu cat stim mai multe despre trecut, cu atat vom sti mai multe despre viitor. Pentru ca daca exista un lant cauzal de evenimente, atunci viitorul este de cele mai multe ori cauzat de trecut si de prezent.

Acest material reprezinta un demers argumentat, bazat pe surse jurnalistice citate la final si va demonstra, in cele ce urmeaza, punctual, faptul ca Memorandum-urile semnate de dl Basescu in calitatea de imputernicit al guvernului Romaniei in relatiile cu FMI si Banca Mondiala au produs efecte dintre cele mai grave (nu doar in privatizarile fortate din industrie, din sectorul bancar, in privarea agriculturii de resurse sub pretextul acelorasi economii pe care dl presedinte le ordona si azi, dar, cum ati putut observa, in starea caii ferate, a Metroului etc.). În mandatul 1997-2000, Băsescu a fost șeful echipei care s-a ocupat de administrarea banilor de la Banca Mondială, în toate guvernele CDR.

Personajele-cheie care, in cardasie cu Traian Basescu, au ingropat Romania sunt usor de identificat. Conform HG 374/1999, aparuta in Monitorul Oficial nr. 219/18 mai 1999, pe care el insusi o contrasemneaza, Traian Basescu conducea un comitet de coordonare, din care mai faceau parte Valeriu Stoica, Decebal Traian Remes, Radu Berceanu, Alexandru Athanasiu, Mugur Isarescu, Sorin Fodoreanu, Radu Sirbu, Ovidiu Grecea si Costin Borc.

COMPONENŢA
Comitetului de coordonare a implementării acordurilor
de împrumut PSAL şi PIBL (CCI)

1. Traian Băsescu - ministrul transporturilor, preşedintele CCI
2. Valeriu Stoica - ministrul justiţiei
3. Decebal Traian Remeş - ministrul finanţelor
4. Radu Berceanu - ministrul industriei şi comerţului
5. Alexandru Athanasiu - ministrul muncii şi protecţiei sociale
6. Mugur Isărescu - guvernatorul Băncii Naţionale a României
7. Sorin Fodoreanu - preşedintele Agenţiei Române de Dezvoltare
8. Radu Sârbu - preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului Proprietăţii de Stat
9. Ovidiu Grecea - preşedintele Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare
10. Costin Borc - consilier al primului-ministru.

Există o explicație pentru duritatea cu care Traian Băsescu a lovit, după 2009, unele categorii defavorizate, dar și unele sectoare ale economiei. Pentru ca autoritățile să aibă acces la finanțările FMI și BM, Traian Băsescu a cerut, iar guvernele au acceptat, curbele de sacrificiu din acea perioadă, dar și măsuri cu impact pe termen lung, cum ar fi privatizarea Petrom în orice condiții.

Spre improspatarea memoriei

Traian Băsescu a câştigat campania electorală din 2009 folosind tema privatizării: ”Nu voi fi de acord să-i dau Sarea lui Voiculescu şi Poşta lui Vântu!”. Exact la zece ani după ce propunea, în 19 octombrie 1999, privatizarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar Marfă, a Companiei Naţionale a Apelor Minerale şi a… Companiei Naţionale a Sării. Tot Traian Băsescu se află în spatele altor privatizări importante: Alro, Alprom, Sidex, Banca Agricolă şi Petrom.

Traian Basescu fost împuternicit al României în relaţia cu FMI şi Banca Mondială pe toată durata guvernelor ţărăniste (Ciorbea, Vasile, Isărescu), negociind acordurile de privatizare şi apoi semnându-le alături de cei trei premieri. Acordul PSAL cu Banca Mondiala are o valoare de 300 milioane de dolari, alocati in doua transe de cite 150 milioane de dolari. Jurnalistul Eugen Zainea a descoperit, în anexa la Memorandumul cu FMI, semnat cu peste un an înainte ca Adrian Năstase să ajungă prim ministru, modul în care s-a impus României vinderea Petrom la un preţ dezavantajos.

Acordul, negociat şi semnat de Traian Băsescu, prevedea că: România va vinde, în funcţie de condiţiile pieţei, acţiunile statului la Petrom, astfel încât statul să deţină mai puţin de 50% din acţiunile cu drept de vot asociat. De asemenea, s-a stabilit vinderea a 25 la sută din capacitatea de producţie a Conel şi 20 la sută din distribuţie şi a 25 % din capacitatea de producţie a Romgaz. Consultantul pentru privatizare a fost ales tot din rândul băncilor străine, aşa cum prevede acordul amintit. Lăsând piaţa să acţioneze, dar obligând statul să vândă, s-a dat posibilitatea marilor investitori să scadă preţul, susţine Eugen Zainea.

Filmul destructurarii economiei romanesti

Atunci cand a fost acuzat de segmente largi ale presei romanesti de faptul ca si-a pus semnatura pe documentele care obligau Romania la privatizarea principalelor companii din toate sectoarele, inclusive cel bancar (ALRO, ALPROM, SIDEX, PETROM, Banca Agricola, BCR etc.), in calitatea sa de Ministru al Transporturilor, dar si de imputernicit al guvernului in relatiile cu FMI si Banca Mondiala in toate cele trei guverne taraniste (Ciorbea, Radu Vasile si Isarescu) din perioada 1997-2000, semnand in aceasta calitate alaturi de primii ministri memorandum-urile cu FMI si Banca Mondiala si anexele PSAL 1 si PSAL 2 cu Banca Mondiala, dl Basescu a replicat printr-un comunicat al Administratiei Prezidentiale prin care afirma complet nereal ca programul PSAL 1 a fost un program de evaluare a societatilor comerciale si de imbunatatire a mediului de afaceri.

PSAL 2, aprobat de guvernul Nastase, a fost, de fapt, programul de privatizare. Afirmatia nu este doar aiuritoare, ci de-a dreptul mincinoasa pe toate planurile. Nu numai pentru ca PSAL 1 a fost un program de privatizare care obliga Romania, inclusiv sub semnatura imputernicitului Traian Basescu la privatizarea a 64 de societati comerciale, pentru a primi diverse transe din acordurile de imprumut cu FMI si Banca Mondiala, dar si pentru ca programul PSAL 2 a fost elaborat de guvernul Isarescu si Banca Mondiala sub supravegherea dlui Basescu personal, care si semneaza diversele variante, prima varianta a programului PSAL 2 fiind datata 19 octombrie 1999, deci cu mai bine de un an inainte de alegerile in urma carora a devenit dl Nastase prim ministru.

Mai mult, pentru a demonstra ca Basescu minte cu sange rece, iata un fragment din presa zilei (spre ex., din “ziarul de Iasi” din 27.05.2000), din articolul care este intitulat chiar… Traian Basescu considera ca “sistemul mafiot” il impiedica sa coordoneze programul PSAL II! (Adica programul aprobat, chipurile, de guvernul Nastase ajuns la putere in decembrie 2000, dar pe care dl Basescu nu era lasat de „sistemul mafiot” sa-l coordoneze in…mai 2000!): “Am inceput sa lucram deja la PSAL II, care are componenta importanta pe zona sistemului bancar. Raportul de due dilligence la Banca Agricola si BCR s-a finalizat, insa spre deosebire de PSAL I, unde am avut acces la toate informatiile, ceea ce mi-a permis sa iau decizia corecta de inchidere a activitatii Bancorex, de aceasta data responsabilii de procesul de privatizare a celor doua banci din partea FPS refuza transmiterea de informatii cu privire la procesul de evaluare”, a precizat Basescu.

Se observa ca, in declaratia de presa din 27 mai 2000, dl Basescu preciza ca ”a inceput deja sa lucreze la PSAL 2”. Mai mult, in Anexa PSAL 2 la Memorandumul cu FMI si Banca Mondiala, inca in varianta din 19 octombrie 1999, se specifica faptul ca „Imprumutatul (Romania-nota autorului) a selectat si angajat banci de investitii (straine, nota autorului, Romania nemaiavand banci de investitii la acea ora, dupa privatizarea BRD), utilizand procedura de licitatie internationala, pentru a elabora un plan de privatizare si care sa realizeze vanzarea in vederea privatizarii a urmatoarelor societati: Societatea Nationala de Transport Feroviar Marfa, Compania Nationala a Sarii si Compania Nationala a Apei Minerale. (Capitolul II- Privatizarea si externalizarea intreprinderilor mari de stat).

La acelasi capitol, gasim si angajamentul: Imprumutatul a angajat, in urma unei licitatii internationale, o banca de investitii care sa faca recomandari asupra vanzarii actiunilor statului la Petrom. Pentru a considera vanzarea acceptabila Bancii (Mondiale-nota mea), aceasta va trebui sa aiba ca rezultat reducerea cotei detinute de stat la Petrom la mai putin de 50%. Se mai prevad explicit masuri foarte interesante, care merita sa ajunga sub ochii cititorului roman, ca sa se vada cine si cand a decis spulberarea proprietatii de stat, inclusiv asupra unor segmente strategice:

- imprumutatul va vinde, in functie de conditiile pietei (toate sublinierile apartin autorului articolului), actiunile statului la Petrom, astfel incat actiunile detinute de stat sa reprezinte mai putin de 50% din actiunile cu drept de vot asociat;

- imprumutatul va vinde, in functie de conditiile pietei, o componenta din capacitatea de productie a Conel care sa reprezinte cel putin 25% din capacitatea totala si o componenta care sa reprezinte 20% din capacitatea de distributie a Conel, ultima in functie de criteriile de performanta din anii anteriori;

- imprumutatul va vinde, in functie de conditiile pietei, o componenta a capacitatii de productie a Romgaz care sa reprezinte cel putin 25% din capacitate (nota mea-las cititorului ”placerea” de a interpreta ce reprezinta aceasta expresie si cum pot fi calificati aceia care, semnand un astfel de angajament, au azi nerusinarea sa vorbeasca de modul in care s-au instrainat rezervele naturale ale Romaniei!) si o componenta care sa reprezinte cel putin 20% din capacitatea de distributie a Romgaz, ultima in functie de criteriile de performanta din anii anteriori;

Au fost subliniate anumite lucruri esentiale pentru a intelege mecanismul pervers pus in miscare de aceste memorandum-uri si de anexele lor, cu atat mai mult cu cat, prin noul acord cu FMI, Romania, condusa de aceasta data de dl Basescu in calitate de presedinte, se angajeaza la instrainarea pachetelor minoritare pe care le mai detine la societati de maxima importanta (sau la parti semnificative ale acestor pachete).

Mecanismul este pervers pentru un motiv foarte simplu: fiindca ”investitorii” (cu precadere straini), stiind ca este vorba de conditii impuse de FMI si acceptate de Romania, vor dicta astfel de ”conditii ale pietei”, care sa-i avantajeze (adica preturile cele mai mici). Stiind ca, chiar daca in prima faza, statul nu va fi incantat, va fi nevoit ulterior sa accepte ”conditiile pietei”, piata care stie ca zisul stat, prin acordul cu FMI, si-a pus singur cutitul la gat. (Ca si in anii ’97-2000, ulterior, statul, reprezentat de alt guvern, dar statul fiind acelasi, cel roman, fiind nevoit sa accepte ”sfaturile” bancii internationale de investitii consultanta si…”conditiile pietei”).

Palma usturatoare primita de arogantul Boc, dupa ce s-a laudat ca pe pachetul minoritar de la Petrom va primi mai mult decat a primit Nastase pe pachetul majoritar este mai mult decat pilduitoare. ”Investitorii” sunt aceia care dicteaza ”conditiile pietei”, stiind ca guvernul are niste obligatii de care, pana la urma va trebui sa se achite. La cel mai mic pret!

De la Isarescu citire: “Gura bate fundul”- declaratii Traian Băsescu, în 1999 și 2000. ”Am suspendat cerința de a plăti prime de vacanță în sectorul public civil, am modificat dreptul general de acordare a plăților compensatorii, dat prin Ordonanța de Urgență 98 pentru a preveni orice alte plăți către noi solicitanți; începând cu 20 iulie, vom înceta plățile de ajutor de șomaj tehnic pentru personalul din industria de Apărare; și am revizuit noua lege a pensiilor de stat, astfel încât să limităm creșterea implicată în rata de înlocuire (aceasta va permite ca recorelarea pensiilor să continue în limitele cadrului bugetar existent)”.

In acelasi Memorandum care poarta semnătura lui Traian Băsescu, se precizează negru pe alb: ”In ceea ce priveste subventiile, am oprit programul cupoanelor pentru motorina pentru agricultura si am limitat suma totala a cupoanelor agricole la 4,3 trilioane lei; am redus subventiile bugetare pentru metroul din Bucuresti cu 36% in termeni reali; vom inchide 425 km de linii locale de cale ferata neprofitabile si 366 de statii CFR si vom reduce 123 de perechi de trenuri pe distanta scurta pana la sfarsitul lunii mai 2000 (ceea ce ne permite sa reducem subventiile pentru calea ferata cu aproximativ 8% in termeni reali); si proiectam ca cheltuiala cu subventiile pentru diferentele de pret sa fie diminuata cu 40% in termeni reali din cauza incetarii subventionarii pentru depozitarea graului si importul de pesticide”.

La acuzatiile ca pe semnatura sa s-au privatizat ALRO, PETROM si alte unitati de mare importanta ale economiei romanesti, Basescu a replicat printr-un comunicat al Administratiei Prezidentiale prin care afirma complet nereal ca programul PSAL 1 a fost un program de evaluare a societatilor comerciale si de imbunatatire a mediului de afaceri. PSAL 2, aprobat de guvernul Nastase, ar fi fost, de fapt, programul de privatizare.

Ca atare, sa continuam trecerea in revista a documentelor care atesta ca institutia mentionata minte si dezinformeaza. Astfel, intr-un articol publicat in 7 august 1999 si intitulat “Romania intentioneaza sa incheie cu Banca Mondiala un acord PSAL 2”, Ziarul de Iasi relua declaratii de presa ale dlui Basescu pe aceasta tema, de care, observam, dl presedinte se cam face ca le-a uitat. Spicuim din declaratii: <

Basescu spune ca PSAL 2 nu va mai fi “un acord de contractie” a economiei, ci unul de dezvoltare a acesteia. “Pina acum, toate acordurile cu Banca Mondiala au avut ca scop diminuarea pierderilor din economie. Imi propun ca PSAL 2 sa fie primul program de dezvoltare a economiei romanesti”, a precizat ministrul.Potrivit ministrului Transporturilor, acordul PSAL 2 va include obiective legate de privatizare a bancilor si de imbunatatirea mediului de afaceri. “PSAL 2 va fi o continuare a PSAL 1, pentru ca nu terminam reforma cu PSAL 1″, a mai spus Traian Basescu>>.

Pe dl Basescu il contrazice chiar Banca Mondiala, care emitea in iunie 2000 un comunicat prin care constata ca acordul PSAL 1 a fost indeplinit. Redam fragmente din acest comunicat, asa cum au fost ele prezentate tot de Ziarul de Iasi in data de 24 iunie 2000, in articolul intitulat ”Romania a finalizat programul PSAL”.

„Biroul Bancii Mondiale din Romania a anuntat vineri ca programul PSAL a fost finalizat cu succes, iar noua transa din imprumutul in valoare de 300 de milioane de dolari este pe cale de a fi eliberata. Imprumutul a devenit efectiv pe 25 august 1999, data la care a fost eliberata prima transa, de 150 de milioane de dolari. “Anuntul despre finalizarea cu succes a programului PSAL constituie o recunoastere clara a angajamentului asumat de Guvern pentru realizarea unor reforme structurale reale. Speram sincer ca acest angajament va continua si in viitor, avindu-se in vedere obiectivele dificile care mai sint de atins”, a declarat Ziad Alahdad, seful Biroului Bancii Mondiale in Romania.

PSAL a avut patru componente, axate pe reforma bancara si privatizare, privatizarea societatilor de stat (sublinierea autorului), imbunatatirea mediului de afaceri din Romania si continuarea dezvoltarii programelor de protectie sociala pentru muncitorii disponibilizati. Reformele incluse in program au fost realizate in totalitate si in avans fata de termenul stabilit (sublinierea autorului) 30 iunie 2000.

“PSAL a ajutat Guvernul in procesul de inchidere a celei mai mari banci de stat cu pierderi, in realizarea contractelor cu agenti de privatizare pentru 62 de intreprinderi mari de stat si in privatizarea a peste 1.500 de intreprinderi mici si mijlocii (sublinierea autorului)”, precizeaza comunicatul. “Transferul ultimei transe, de 150 de milioane de dolari, catre Ministerul Finantelor, urmeaza a fi facut in urmatoarele citeva zile, sub forma sprijinului pentru balanta de plati.“

Dupa cum s-a vazut in comunicatul Bancii Mondiale (in special in paragrafele subliniate), asa cum am afirmat si eu intr-un episod anterior, programul PSAL 1 a avut o componenta importanta de privatizare, ceea ce demonstreaza minciuna comunicatului Administratiei Prezidentiale, potrivit caruia acest program a fost doar un program de evaluare si ca de privatizare s-ar fi ocupat exclusiv programul PSAL 2 care (a doua minciuna!), ar fi fost semnat de guvernul Nastase.

Pentru a demonstra cu documente care nu pot fi contestate aceasta a doua minciuna, iata un fragment din Raportul Comisiei Senatoriale de ancheta a privatizarii PETROM, comisie infiintata prin Hotararea Senatului nr. 42 din 13 decembrie 2006 si condusa de senatorul Carol Dina, raport inregistrat sub nr. XLVI/50/19.06.2008. (Se observa ca aceasta Comisie senatoriala a fost constituita si si-a intocmit Raportul in timpul primului mandat prezidential al Dlui Basescu!).

Astfel, acest Raport, la Cap.IV (1.Prima etapa-Acordurile cu FMI si Banca Mondiala), stipuleaza: ”Programul PSAL, negociat cu Banca Mondiala, aprobat prin HG nr. 374/1999 (deci vorbim de guvernul Isarescu!-nota autorului) a prevazut ca o conditionalitate a acordarii imprumuturilor, printre altele si privatizarea SNP PETROM SA (Anexa I)”. Si mai departe, la acelasi capitol, se precizeaza: ”Aducerea la indeplinire a Planului de actiune pentru imbunatatirea mediului de afaceri-Anexa 2, Matricea PSAL 2-Propunerea de Program de Politici de Reforma (II Privatizarea si externalizarea intreprinderilor mari de stat), aprobat de fostul Prim Ministru domnul Mugur Isarescu si fostul Ministru domnul Traian Basescu s-a concretizat prin negocierea din anul 2000 cu Banca Mondiala prin care s-a convenit ca pentru eliberarea celei de-a doua transe de imprumut, Guvernul Romaniei sa ofere un pachet de cel putin 51% din actiunile SNP PETROM SA pentru privatizare, in acord cu planul de privatizare aprobat printr-o oferta competitionala (sublinierea autorului).”

Iar, ceva mai departe: ”In HG nr. 456/02.06.2000, planul de actiune pe anul 2000, la domeniul utilitati sectorul petrolier, a fost inclusa privatizarea SNP PETROM , in sensul adoptarii planului de privatizare, lansarea ofertei internationale de vanzare. Prin OUG nr. 71/24.08.2000 (deci dupa ce s-a lansat oferta de privatizare in timpul guvernului Isarescu si sub obladuirea ”responsabilului” Traian Basescu-nota autorului) s-a extins acordul de credit stand-by cu FMI”.

Iar, in finalul Pct. 1 din Cap. IV al Raportului se precizeaza: ”La 26.10.2000 (deci cu putin inaintea alegerilor-nota mea), este aprobata prin HG nr. 1014 strategia de privatizare pe anul 2000 (observati ca strategia de privatizare pe 2000 se aproba de guvernul Isarescu la sfarsitul anului!-nota autorului), in cadrul careia pentru SNP PETROM SA se prevedea majorarea capitalului social cu pana la 35%, cotarea actiunilor la bursele internationale , vanzarea catre salariati a unui pachet de pana la 10% s.a.”.

In sfarsit, pentru ca acelasi domn Basescu se da si azi de ceasul mortii de starea agriculturii si este scandalizat de pamanturile lasate in paragina, sa-i amintim ca intr-unul dintre Memorandum-urile care poarta semnatura domniei sale , se precizeaza negru pe alb: ”In ceea ce priveste subventiile, am oprit programul cupoanelor pentru motorina pentru agricultura si am limitat suma totala a cupoanelor agricole la 4,3 trilioane lei; am redus subventiile bugetare pentru metroul din Bucuresti cu 36% in termeni reali; vom inchide 425 km de linii locale de cale ferata neprofitabile si 366 de statii CFR si vom reduce 123 de perechi de trenuri pe distanta scurta pana la sfarsitul lunii mai 2000 (ceea ce ne permite sa reducem subventiile pentru calea ferata cu aproximativ 8% in termeni reali); si proiectam ca cheltuiala cu subventiile pentru diferentele de pret sa fie diminuata cu 40% in termeni reali din cauza incetarii subventionarii pentru depozitarea graului si importul de pesticide.

“In ceea ce priveste politicile de venituri, a trebuit de asemenea sa facem pasul dificil in vederea modificarii legislatiei din trecut pentru a depasi implicatiile lor nesustenabile pe partea de cheltuieli: am suspendat cerinta de a plati prime de vacanta in sectorul public civil, am modificat dreptul general de acordare a platilor compensatorii dat prin Ordonanta de Urgenta 98 pentru a preveni orice alte plati catre noi solicitanti; incepand cu 20 iulie, vom inceta platile de ajutor de somaj tehnic pentru personalul din industria de aparare; si am revizuit noua lege a pensiilor de stat astfel incat sa limitam cresterea implicata in rata de inlocuire (aceasta va permite ca recorelarea pensiilor sa continue in limitele cadrului bugetar existent)”.

O alta minciuna si diversiune a fost lansata de Basescu la televiziunea mogulului bun, fratele Paunescu. La iesirea dumisale de la B1, Traian Basescu a afirmat despre ”reevaluatul” Patriciu: ”Nimeni nu se indoieste ca dl. Patriciu nu e liberal, e un liberal pragmatic, daca a putut sa ia PETROMIDIA de la Nastase, a luat-o fara sa respire”.

Or, realitatea este cu totul alta, fiindca dl Patriciu nu a luat PETROMIDIA ”de la Nastase”! PETROMIDIA i-a fost data dlui Patriciu de guvernul Isarescu si de presedintele de atunci al Fondului Proprietatii de Stat, taranistul Radu Sarbu. Cand a venit dl Nastase la guvernare, dupa alegerile din anul 2000, a gasit PETROMIDIA privatizata. Mai précis, din data de 31 octombrie 2000, cand a fost semnat contractul (inaintea alegerilor parlamentare si, deci, inainte de Nastase…).

REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale

Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează acum sunt monitorizaţi de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul armatei) pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară.
În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase. Constantin Rotaru. General (r) SIE. Între 1986-1989, este director- adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior, conduce societatea Grivco International, patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi.Revine în SIE şi, în ’99, ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent, administrează Romaqua Group.
Emilian Ivan. General (r) SIE. Ofiţer în spionajul ceauşist, specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada din SUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.
Ioan Păun. General (r) SIE. Ultima misiune: în China. Oficial, a fost consul general la Hong- Kong. Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a unor bunuri destinate familiei lui Adrian Năstase, în valoare de 611.000 de euro. La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său în dosarul „Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat. Acum, lucrează la Romaqua Group
Octavian Creţu. Controlează (59%) Romaqua Group – holding care vinde apa minerală Borsec, răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contestă acuzaţiile. Este şi personaj-cheie în dosarul „Zambaccian“. Octavian Creţu le-a pus pe tavă procurorilor DNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar. Presa a vehiculat că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali (r) SIE: „Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunile lor externe din spionaj“.
Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul „Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group. Ex-deputat PD, Adrian Vilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC, formaţiune prezidată de naşul său, Ioan Talpeş – fost director SIE. În 2008, Vilău a candidat la Primăria Capitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, Miron Mitrea, Corneliu Iacobov etc. RAPORT DSM. Contraspionajul militar i-a luat în vizor pe spionii angajaţi la Romaqua şi activităţile firmei
TOATE DRUMURILE DUC LA ROMAQUA – Monitorizaţi de contraspionajul militar …….Florida. Sediul Century International Arms Inc. În magazinul de pe bulevardul South Congress Ave găseşti, practic, un întreg arsenal de infanterie. Cam toate tipurile de armament uşor, produs în estul Europei, se vând în SUA prin distribuitorii Century Arms. Mitralierele AK-47 – Kalaşnikov (7,62×39 mm), fabricate în România, Rusia şi Serbia, domină panoplia. Pistoalele „Carpaţi“ de la Cugir sau celebrele Makarov, care au semănat teroare în Războiul Rece, se vând cu 189-290 de dolari. Cel mai ieftin e revolverul maghiar M44 (99 USD), iar muniţie bulgărească e pentru toate tipurile de încărcător. În 40 de ani de existenţă, Century Arms a devenit cel mai mare importator din SUA de armament provenit din fostul lagăr socialist. Printre cele mai căutate sunt pistoalele automate româneşti din disponibilul Romtehnica (traderul Ministerului Apărării) şi cele noufabricate la Fabrica de Arme Cugir din cadrul Romarm.
Reprezentantul din România al Century Arms se numeşte Cristi Vălean. Acesta a lucrat în spionajul ceauşist, fiind ofiţer al CIE (actualul SIE). Oficial, Vălean a ieşit din SIE colonel, imediat după Revoluţie. În prezent, afacerile sale sunt monitorizate de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM) – contraspionajul armatei.
Paris. Iunie 2006. Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei şi Finanţelor, primeşte un telefon de la israelianul Menahem Markovits. DSM interceptează convorbirea. Cazacu este de mult în vizor din cauza relaţiilor sale cu ofiţeri străini de informaţii, care prejudiciază Romtehnica. Mai mult, el coordonează Romarm, producă- torul naţional de armament. Raportul DSM obţinut de EVZ dezvăluie: „Cazacu Aurel care se afla la expoziţia internaţională de tehnică militară de la Paris a fost contactat de Menahem Markovits (suspectat de apartenenţă la serviciile de informaţii israeliene) pentru a avea o întâlnire. Menahem Markovits, reprezentantul firmei israeliene Rafael în România, acţionează la nivelul factorilor decidenţi din Ministerul Apărării (MAp) şi Ministerul Economiei şi Comerţului pentru iniţierea unor noi programe de modernizare a tehnicii din dotarea MAp“. Compania Rafael produce sisteme de apărare de înaltă tehnologie şi furnizează vehicule aeriene fără pilot, rachete, detectoare şi echipamente de colectare şi procesare ale informaţiilor. Rafael a furnizat ţării noastre rachete antitanc de tip Spike. La preţuri supraevaluate.
Tot în iunie 2006, Cazacu i-a intermediat fostului spion israelian o întâlnire cu ex-ministrul economiei Codruţ Şereş. La întrevedere a participat şi colonelul Daniel Davidi, ataşatul militar al Ţării Sfinte în România. Markovits (Rafael) vânează contracte de zeci de milioane de euro de retehnologizare şi modernizare a armamentului din stocurile Armatei Române şi din liniile de fabricaţie ale Romarm. Filajul DSM punctează: „Markovits i-a cerut lui Cazacu consultanţă pentru Rafael în negocierea contractelor de offset (…), deoarece condiţiile impuse de partea română sunt foarte restrictive şi nu oferă avantaje firmelor israeliene“. Cazacu e de acord că investitorii trebuie sprijiniţi
Bucureşti 2007. Direcţia de Siguranţă Militară. Operaţiunea „IUDA“ ia amploare. Supravegherea operativă a lui Aurel Cazacu dezvăluie o reţea formată din înalţi ofiţeri de spionaj, trecuţi în rezervă. În ecuaţie apare şi generalul (r) Constantin Rotaru – fost director adjunct al SIE. Raportul DSM consemnează: „Cazacu Aurel a fost apelat de generalul Rotaru/0747.xxx.xxx – post telefonic utilizat de SC ROMAQUA GROUP SRL (la sediul acestei firme Aurel Cazacu a avut mai multe întâlniri cu Menahem Markovits, reprezentantul companiei israeliene Rafael în România), care i-a solicitat informaţii despre numitul Cristi Vălean (reprezentantul firmei americane Century Arms). Cei doi au stabilit să aibă o întâlnire ulterioară“.
Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Păr alb, tuns regulamentar, ochi albaştri, constituţie atletică. La cei 59 de ani ai săi, generalul (r) Constantin Rotaru pare încă prototipul ofiţerului de elită. Prudent, fostul numărul doi al spionajului românesc îşi calculează cuvintele, menţine inflexiunea tonului şi accentuează când trebuie. „Nu contest că discut des cu Aurel Cazacu. Ne cunoaştem de mult, dar nu trebuie să-i cer lui date despre Cristi Vălean, cu care am fost coleg în SIE. Mereu am fugit ca de dracu’ de tranzacţiile cu armament – «operaţiuni speciale », cum le spuneam noi. Este cel mai «vânat» domeniu“.
În schimb, subiectul „Markovits“ îi declanşează generalului (r) faza de negare. „Nu îl cunosc. Menahem Markovits nu a intrat niciodată aici (n.r. – sediul Romaqua). Cei de la DSM se înşală. Se înghesuie uneori să aducă multe informaţii… ceea ce cumva este firesc. Ştiu că telefonul îmi este sub supraveghere. Este şi normal să fie aşa. Gândiţi-vă unde am activat atâţia ani. Tâmpit să fi fost să-l fi adus pe ăla aici (râde) (…). Între SIE şi serviciul de informaţii al Armatei a existat întotdeauna o rivalitate“, ne explică generalul (r) SIE Constantin Rotaru.
PESCARUL DE SPIONI – Tovărăşia SIE…….Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Încadrat de două reportofoane puse ostentativ pe masă de directorii PR şi marketing, patronul companiei, Octavian Creţu, are obiceiul să fragmenteze discuţia. Uneori, răspunde punctual: „Este imposibil ca Menahem Markovits să fi fost la sediul Romaqua. Noi nu facem tranzacţii cu armament. Mă dezamăgeşte publicitatea asta pentru că eu sunt o persoană retrasă. Îmi văd doar de firmă şi de familie (Creţu este căsătorit cu fiica unui diplomat chinez – n.r.)…“
Oficial, prima întâlnire Creţu-Rotaru a avut loc în liniştea unei bălţi. Aşa susţine patronul Romaqua: „Pe domnul Rotaru l-am cunoscut în Delta Dunării, la pescuit. Atunci, era manager la Grivco (firma lui Dan Voiculescu – n.r.). Au urmat şi alte partide de pescuit, dar când domnul Rotaru s-a întors în SIE am mai fost doar de trei ori la peşte. Când urma să iasă din SIE, m-a contactat: «Uite, domne’, eu o să plec şi aş vrea un loc de muncă». Dacă el ar fi plecat înapoi la Voiculescu, ar fi avut probleme. S-ar fi interpretat. La noi, domnul Rotaru se ocupă de construcţii, de investiţii“, povesteş te Octavian Creţu.
Generalul cafelei…….Cum a ajuns şi generalul (r) SIE Emilian Ivan în organigrama firmei de ape minerale e o altă poveste: „Gen. (r) Emilian Ivan a fost şeful diviziei de cafea a Romaqua. Iniţial îl luasem pentru organizarea serviciului de securitate al firmei. Îl ştiu de vreo 8-9 ani. A fost salariatul nostru vreo 3 ani. A plecat în 2004. L-am cunoscut la şedinţa unei fundaţii care-şi propune să revigoreze economia românească. Fundaţia este a actualului preşedinte al Camerei de Comerţ Bucureşti. Mi s-a spus că Emilian Ivan are experienţă, că a fost consilier economic în SUA… Nu Rotaru mi l-a recomandat pe Ivan“. Deşi la RECOM, gen. (r) de spionaj Emilian Ivan încă figurează ca administrator al Romaqua Group, Creţu afirmă că e o greşeală. În SIE, tovărăşia dintre generalii Ivan şi Rotaru e de notorietate. „Ivan mi-a fost subaltern la informaţii economice“, lămureş te Constantin Rotaru.
Păun-Creţu, relaţie veche…….Cât îl priveşte pe generalul (r) SIE Ioan Păun, Creţu ocoleşte subiectul SIE, vorbind doar despre presiunile din dosarul penal al lui Adrian Năstase, iar gen. Rotaru sugerează să nu amestecăm lucrurile. Păun a figurat şi el în CA-ul companiei, dar acum conduce un serviciu al Romaqua Group. Un alt administrator e avocatul Adrian Vilău, apărătorul lui Păun în dosarul „Zambaccian“. Volubil, Vilău povesteşte pentru EVZ: „Sunt de 3-4 ani în consiliul de administraţie al Romaqua. Sunt avocatul companiei. Pe Octavian Creţu l-am cunoscut acum 4-5 ani la o petrecere. Am reprezentat Romaqua în câteva speţe şi, astfel, am devenit avocatul companiei. Rotaru şi Păun au intrat în CA al Romaqua acum 2-3 ani. Generalul Rotaru se ocupă de avizele de construire a reţelelor electrice şi de gaz. De profesie este inginer. (…) Asupra lui Păun s-au făcut presiuni puternice din partea oamenilor lui Adrian Năstase. Şi el îl cunoştea de mai de mult pe Creţu. Nu prin intermediul meu. Aveau relaţia lor“.
APA BORSEC – Grupul de zeci de milioane de euro……1993. Octavian Creţu preia de la FPS pachetul majoritar de acţiuni al companiei Comchim. Unitatea e desprinsă din fosta Centrală de Import-Export a Ministerului Industiei Chimice, instituţie în al cărei serviciu financiar a lucrat Creţu înainte de ’89. 1998. Întreprinderea de stat „Regina Apelor Minerale Borsec“ se transformă în compania privată Romaqua Group, având ca acţionar majoritar societatea Romaqua Holdings. Afaceriştii obţin izvoarele naturale de apă minerală.
2003. Comchim preia numele Romaqua şi devine o sucursală a grupului patronat de Octavian Creţu, pentru care lucrează generalii (r) Constantin Rotaru, Ioan Păun şi Emilian Ivan. 2007. Romaqua Holdings SA Bucureşti controlează, direct sau prin intermediari, următoarele societăţi comerciale: Romaqua Group, Romaqua Serv, Romaqua Stănceni, Romaqua Prest, Fides Construct, Rodachim, Audaces, Magnum Group şi Grafix V.C.S Media“. Cifra de afaceri realizată în 2006, prin intermediul grupului de societăţi, se ridică la 249.907.398 lei (peste 71 de milioane de euro).
ÎN AFARA ŢĂRII – Afaceri cu tatăl primarului din Chişinău……În Republica Moldova, apa minerală Borsec se distribuie prin firma Anda SRL cu sediul în capitala Chişinău. Potrivit ziarului “Moldova Suverană”, 34% din participaţiile în această firmă sunt deţinute de Ion Chirtoacă, tatăl primarului general din Chişinău, Dorin Chirtoacă. Adrian Teslovan, directorul de marketing al Romaqua Group, susţine că acest contract de distribuţie a fost încheiat cu firma moldovenească înainte ca Chirtoacă să fie ales primar. Holdingul lui Octavian Creţu a mai exportat apă minerală Borsec în SUA şi Canada. “Cantităţile sunt de ordinul cifrei zero virgulă…”, evaluează administratorul Romaqua, Adrian Vilău.

Pozitia marilor puteri pe tabla de sah a Ucrainei. Si ce joc face pionul Romaniei

De o parte a mesei stau ambasadorii celor mai active puteri occidentale la Kiev. Alaturi de ei, si ambasadorul Romaniei. De cealalta parte, in ceea ce este o intalnire speciala, asculta si pun intrebari trei jurnalisti seniori de la Washington Post, Financial Times si Economist.

Este oportunitatea ideala pentru a-ti promova propria tara pe prima pagina a celor mai influente publicatii internationale. Dar, in jocul complicat al partidei care se deruleaza in Ucraina, e nevoie de creativitate si competenta pentru a ocupa un astfel de loc central.

REGINELE

RUSIA
O propaganda mediatica extrem de eficace in regiunile vorbitoare de limba rusa si folosirea trupelor paramilitare fara insemne pe uniforme sunt ingredientele noului tip de razboi care poarta marca lui Vladimir Putin (prima inventie de acest fel de la Blitzkrieg-ul lui Hitler). Dar daca Crimeea a cazut foarte usor in mainile Kremlinului datorita sprijinului masiv al populatiei locale, planul maximal al lui Putin a esuat in estul Ucrainei.

Doar zonele Donetsk si Luhanks au fost destabilizate. Alexander Dughin, ideologul Kremlinului, lanseaza in continuare chemari pentru apararea de „junta fascista” de la Kiev a celorlalte orase din est: Harkiv, Dnipropetrovsk si Odessa.

Vladimir Putin a folosit trupe speciale ruse doar in primele momente ale ocuparii cladirilor administrative si punctelor strategice din estul Ucrainei.

Astazi, locul acestora a fost luat de separatistii pro-rusi (care sunt fie localnici, fie fosti membri ai Berkut-ului fostului presedinte Yanukovici), cazaci, ceceni si membri ai unor forte private de securitate care trec foarte usor peste granita poroasa dintre Ucraina si Rusia. O problema noua este ca Putin nu mai controleaza 100% aceste trupe formate din banditi, mercenari si exaltati.

Dar asta nu deranjeaza nicidecum obiectivul principal al Kremlinului, care doreste sa destabilizeze regiunea indepartand asfel Ucraina de la traseul ei occidental. Lui Putin ii ramane doar sa astepte esecul liderilor pro-occidentali de la Kiev, al caror plan reformist nu are mari sanse intr-o tara aflata pe picior de razboi si ezitant sustinuta de cele mai importante puteri europene.

STATELE UNITE

Obligati de atitudinea europenilor, americanii au preluat unul dintre rolurile principale in Ucraina. Desi este clar, mai ales dupa discursul de saptamana trecuta al presedintelui Barack Obama, ca nu ardeau de nerabdare sa o faca. In prezent, Washington-ul reprezinta singura contra-greutate la agresivitatea manifestata in regiune de Rusia.

Americanii inteleg dorinta Germaniei de a solutiona cat mai rapid criza ucraineana, dar considera ca asa ceva este imposibil fara a crea un precedent extrem de periculos atata timp cat Vladimir Putin iese castigator.

Pe de alta parte, in acest moment americanii cred ca Putin isi va tempera miscarile permitand introducerea unor reforme fara de care Ucraina va deveni un stat esuat. Daca asta nu se va intampla, Statele Unite sunt dispuse sa-si intensifice sanctiunile. Desi, deocamdata, nu mai este trasata nicio linie rosie peste care Putin sa stie ca nu poate trece.

„Obama a redus angajamentul global al SUA in asa fel incat a zguduit increderea multor aliati ai SUA si a incurajat unii adversari”, scria saptamana trecuta consiliul editorial al „Washington Post”. Statele Unite nu sunt azi mai putin puternice decat ieri dar, precum o regina inghesuita intr-un colt al tablei de sah, raza lor de actiune s-a restrans.

In aceste conditii, toate celelalte piese de pe tabla, inclusiv pionii, devin mai importante.


PIESELE GRELE

GERMANIA

Despre intensul si foarte eficientul lobby pro-rus al companiilor germane s-a scris in mai multe randuri (aici si aici). Dar interesant este ca politicienii partizani ai unei abordari delicate a agresivitatii ruse se gasesc in toate partidele importante de la Berlin.

Chiar daca personal nu sunt toti de acord cu aceasta delicatete, diplomatii germani din capitalele est-europene canta aceeasi melodie: trebuie sa racim criza din estul Ucrainei cu orice pret; Rusia este vulnerabila pe termen lung si va ceda; solutia va fi gasita prin mese rotunde, negocieri peste negocieri si noi si noi acorduri. Spectrul Transnistriei pluteste in aer.

Dupa ce Petro Poroshenko a catigat alegerile din Ucraina, social-democraii germani intreaba cu i mai mult aplomb de ce contribuabilul german ar trebui sa plateasca pentru intarirea puterii oligarhilor care conduc din nou Ucraina.

Cea mai importanta tema pentru Berlin este lupta guvernului de la Kiev impotriva coruptiei si mai putin satisfacerea cererilor repetate ale ucrainenilor pentru sprijin militar. Cina de saptamana trecuta la care Angela Merkel l-a invitat pe prim-ministrul ucrainean Arseny Yatseniuk a clarificat, daca mai era nevoie, pozitia Berlinului.

Adoptarea unui al treilea val de sanctiuni economice impotriva Rusiei pare a fi astazi in afara oricarei discutii, in primul rand datorita impotrivirii Berlinului. Desi Crimeea este anexata Rusiei, iar in estul Ucrainei mor oameni.

FRANTA

Departe de a fi in prim-planul crizei ucrainene, pozitia Frantei este, ca si a altor state europene, dictata exclusiv de interesele financiare proprii si mai putin de protejarea principiilor clamate.

In timp ce Rusia sprijina cu arme si trupe miscarile separatiste din estul Ucrainei, 400 de militari rusi vor fi instruiti in aceasta luna in portul Saint-Nazaire pentru a prelua una din cele doua puternice nave de transport Mistral pe care Franta le va livra Rusiei contra sumei de 1,2 miliarde de euro.

In ciuda presiunilor americane, oficialii de la Paris au refuzat sa stopeze livrarea celor doua nave. In media europeana exista totusi zvonuri ca cea de-a doua nava ar putea sa nu mai fie livrata. Francezii refuza sa sanctioneze Rusia in domenii sensibile pentru ei, daca britanicii nu accepta, la randu-le, sanctiuni care vor lovi, prin recul, si City-ul londonez.

Izolarea diplomatica a lui Vladimir Putin va lua sfarsit tot pe pamant francez, presedintele rus fiind invitat de omologul sau la festivitatile dedicate debarcarii in Normandia care vor avea loc in aceasta saptamana. Mai mult, Putin va participa la o runda de discutii tete-a-tete cu Francois Hollande.

Intr-un gest de ultim moment, presedintele Frantei a transmis si noului presedinte al Ucrainei, Petro Poroshenko, invitatia de a participa la festivitatile din Normandia. Deocamdata nu a fost anuntata nicio intalnire privata intre presedintele Ucrainei si cel al Frantei.

MAREA BRITANIE

Britanicii sustin teza sanctiunilor dure impuse Rusiei, cu conditia ca acestea sa nu lezeze interesele financiare ale City-ului londonez. Propunerea de a trimite in Ucraina o forta politieneasca a Uniunii Europene care sa incerce stabilizarea situatiei din est a venit din partea Marii Britanii, sustinuta de polonezi si suedezi.

Insa triumful nationalistilor de la UKIP in alegerile europarlamentare ii vor transforma pe britanici intr-unul dintre cei mai puternici oponenti la liberalizarea vizelor UE pentru cei peste 40 milioane de ucraineni. Deja premierul David Cameron serveste Bruxelles-ului, ca dieta saptamanala, amenintarile cu iesirea din UE.

Compania britanica BP a semnat saptamana trecuta un contract in valoare de 300 milioane de dolari cu Rosneft, compania petroliera a statului rus din ale carei actiuni BP detine 19,7%. Din partea rusilor contractul a fost semnat, sub privirile zambitoare ale lui Vladimir Putin, de catre Igor Sechin, seful Rosneft si unul dintre oficialii sanctionati de Statele Unite.

POLONIA

In ultimul deceniu relatiile Poloniei atat cu Germania, cat si cu Rusia, cei doi vecini prin traditie amenintatori, s-au imbunatatit considerabil. Dar tot acest edificiu, migalos construit, este acum amenintat de agresivitatea lui Putin.

Rusia este principala destinatie non-UE pentru exporturile poloneze. Este motivul pentru care oficialii polonezi sustin sanctiunile economice impotriva Rusiei doar cu jumatate de gura, dar solicita foarte vocal cresterea considerabila a numarului de trupe NATO pe teritoriul lor. Germania insa se opune acestei solicitari, dorind sa nu provoace Kremlinul.

Intre diplomatii polonezi si diplomatii germani tensiunile s-au intensificat in ultima luna, polonezii fiind deranjati de indulgenta Berlinului fata de Kremlin. Varsovia este ingrijorata ca nemtii, si consecutiv intreaga Europa, vor inchide ochii la anexarea Crimeei de Rusia si ca, dupa inghetarea conflictului din estul Ucrainei, Germania isi va continua nestingherita afacerile cu Kremlinul. Astfel Polonia isi va rata principalul obiectiv de politica externa din ultimul deceniu: occidentalizarea Ucrainei.

Polonia a devenit principalul furnizor occidental de expertiza pentru spatiul ucrainean. Astazi, Polonia incearca sa se intareasca prin atragerea Romaniei intr-o pozitie mai activa, optiune sprijinita si de Statele Unite. La Varsovia circula propuneri legate de formarea unei cvadrilaterale Polonia-Romania-Ucraina-Republica Moldova, care sa intensifice implementarea proiectelor UE in fostele republici sovietice.

Daca polonezul Radoslaw Sikorski va fi acceptat ca noul „ministru de externe” al Uniunii Europene, numirea lui va avea o importanta incarcatura simbolica. Sikorski se numara printre acei oficiali europeni care au facut cele mai dure declaratii impotriva lui Vladimir Putin.

SUEDIA

Oficialii guvernului de la Stockholm nu au suferit niciodata de timiditatea omologilor lor din sud-estul Europei atunci cand au caracterizat actiunile lui Vladimir Putin. Carl Bildt, ministrul de externe si unul dintre artizanii planului de a apropia tari precum Ucraina sau Republica Moldova de UE, ofera intotdeauna declaratii transante si, uneori, aproape profetice.

„Anexarea Crimeei este doar miscarea de deschidere”, spunea Bildt in 20 martie, „caci Putin nu este interesat de Crimeea, ci de toata Ucraina”.

Reactionand la agresivitatea Rusiei, elita politica suedeza a decis intarirea prezentei militare temporare din insulele Gotland din Marea Baltica si a recomandat cresterea numarului de avioane de lupta JAS si a mai multor rachete cu raza lunga de actiune.

Dar desi s-a propus cresterea bugetului dedicat apararii cu 110 milioane euro, aceasta se va intampla doar incepand cu 2017. Viitoarea coalitie care va guverna Suedia dupa parlamentarele din 2014 ar putea fi formata din social-democrati, Partidul Verde si Partidul Stangii. Ultimele doua se opun cresterii cheltuielilor militare.

Suedia ar fi capabila sa reziste doar o saptamana unei invazii militare straine, spune comandantul suprem al armatei suedeze, Sverker Goranson. Suedia nu este membra NATO iar suportul populatiei pentru intrarea in NATO a scazut, paradoxal, sub 30% dupa debutul agresiunii lui Vladimir Putin in Ucraina (sursa informatiei).


PIONII

UCRAINA

Singurul avantaj prezent al Ucrainei este patriotismul oamenilor de acolo. Multi dintre ei inteleg ca vor trebuie sa-si sacrifice o parte din venituri pentru a pastra unitatea tarii. Cat va dura aceasta stare de spirit exceptionala, nimeni nu poate spune. Sigur este ca, atunci cand va disparea, oamenii vor cere sa vada rezultatele concrete: fie o campanie anticoruptie eficienta, fie ridicarea vizelor pentru UE, fie inlaturarea rusilor din est.

Este greu de crezut ca alegerea unui oligarh, cum este Petro Poroshenko, in fruntea bucatelor va avea ca efect scaderea coruptiei. In absenta sprijinului militar concret din partea Occidentului, unitatea Ucrainei este astazi protejata de oligarhi precum Ihor Kolomoyski, care controleaza cu ajutorul militiilor proprii atat Dnipropetrovsk-ul, oras pe care il conduce, cat si Odessa.

Situatia este exploatata dibace de propaganda Kremlinului care a inceput sa indemne populatia din zona la lupta impotriva oligarhilor. Un alt oligarh, Dmitri Firtash, joaca un rol foarte important in politica de la Kiev. Arestarea acestuia la Viena (si eliberarea pe o cautiune uriasa de 125 milioane de euro) a atras atentia celorlalti feudali din Ucraina, care ar putea deveni astfel mai sensibili la cerintele Occidentului.

Dar marea problema a Kievului ramane haosul din structurile sale militare.

UNGARIA

Premierul Viktor Orban este nevoit sa faca echilibristica atat pe scena politica interna, cat si pe cea externa. Acasa incearca sa controleze evolutia Jobbik, partid extremist care a castigat 21% din voturi la ultimele alegeri parlamentare. Legatura dintre Jobbik si Vladimir Putin este neindoielnica: Bela Kovacs, unul dintre europarlamentarii Jobbik, este acuzat de spionaj impotriva UE si in beneficiul Rusiei. In urma cu un an, liderul Jobbik, Gabor Vona, a spus la Moscova ca Rusia este pastratoarea traditiilor europene, nu ca „tradatoarea” Uniune Europeana.

Dar premierul Orban trebuie sa evite antagonizarea Germaniei, dar si a Rusiei. Sarcina lui este usurata de cand convergenta dintre Germania si Rusia devine tot mai clara. Guvernul Orban, ca si guvernul Ponta, a folosit un ton precaut atunci cand a condamnat anexarea Crimeei de catre Rusia.

Desi critica agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, Viktor Orban se opune sanctionarii economice a Kremlinului. O propunere a lui, cea de crestere a autonomiei regiunii estice din Ucraina direct invecinata cu Ungaria, convine tezei federalizarii Ucrainei avansata de Rusia.

In 2013, guvernul Orban a semnat un acord cu Vladimir Putin prin care Rusia se angajeaza sa finanteze si sa construiasca doua reactoare nucleare in Ungaria. Ungaria este un punct important din gazoductul South Stream prin care rusii ocolesc Ucraina, Polonia si Romania. „Chiar daca Orban ar decide sa se alature aliantei dintre Polonia si Romania” scrie Stratfor, „el nu ar avea incredere ca astfel va putea bloca puterea Rusiei”.

ROMANIA

In aceasta criza care remodeleaza relatiile din emisfera nordica pentru urmatoarele decenii, evolutia Romaniei este deocamdata ezitanta si neconvingatoare, ca a unui adolescent cu vocea aflata in plina schimbare.

Guvernul de la Bucuresti, prin ministrul de externe Titus Corlatean, a avut initial o atitudine foarte rezervata vizavi de protestele din Euromaidan si chiar in fata agresiunii clare a Rusiei. Atitudinea ar putea fi explicata printr-un curent de opinie existent in diplomatia bucuresteana care sustine ca, deoarece „Romania a incercat sa fie echilibrata pe dosarul ucrainean si nu poate fi acuzata de parti-pris-uri virulente”, ea trebuie sa fie inclusa in viitorul format de negociere.

Insa pozitia „echilibrata” a guvernului Romaniei a fost perceputa ca fiind mai degraba pro-rusa, atat din cauza unor preferinte mai vechi ale premierului Victor Ponta, cat si a unor consilieri ai primului-ministru care au declarat ca scutul anti-racheta instalat de Statele Unite in Romania ne transforma intr-o „tinta perfecta”, contribuind la „escaladarea inarmarii tarii noastre”.

In schimb, celalalt actor important in desenarea politicii externe a Romaniei, Presedintia, a emis declaratii dure la adresa Kremlinului. Mai mult, Traian Basescu, intr-o miscare greu de inteles in mai multe cancelarii occidentale, a admis public ambitiile unioniste ale Romaniei in privinta Republicii Moldova, oferind astfel combustibilul ideal propagandei ruse.

Intr-o alta declaratie, presedintele Romaniei l-a ironizat pe premierul polonez Donald Tusk, compensand astfel frustrarile declansate de opozitia Varsoviei la proiectul Nabucco si performanta externa mai buna a polonezilor.

Astazi, Guvernul pare sa se fi armonizat Presedintiei, dar inca nu este clar daca e o miscare cugetata sau doar un oportunism ca reactie la seria vizitelor unor importanti oficiali americani la Bucuresti. Cat despre declaratiile impulsive venite de la Cotroceni, ele pot in continuare gripa motorul unui posibil cuplu romano-polonez, din care ar avea de castigat in special Bucurestiul.

Caci relatiile dintre Romania si cel mai mare vecin al ei, Ucraina, sunt proaste de mai multi ani. Bucurestiul nu a stiut sa abordeze creativ problema minoritatii din Ucraina si nici autoritatile de la Kiev nu au dat dovada de bunavointa in acest dosar. Fara o crestere a implicarii active a Romaniei in sustinerea Ucrainei, este greu de crezut ca revendicarile Bucurestiului vor fi vreodata ascultate la Kiev.

In absenta unei utilizari inteligente a resurselor umane existente, Romania nu are nicio sansa sa joace altceva decat rolul unui pion marginal. Desi in centrul unei regiuni pline de provocari, un post la ambasada din Kiev este considerat respingator de catre diplomatii romani si nu atrage competenta, ci conformismul.

In urma intalnirii speciale amintite la inceput, si organizate la Kiev de catre German Marshall Fund, au aparut mai multe articole in fiecare dintre acele publicatii importante. Pozitia sau viziunea Romaniei asupra jocului politico-economic foarte important din Ucraina nu a influentat nici macar o prepozitie din gandirea autorilor.

Un ultim detaliu graitor: doi dintre cei mai valorosi experti romani pe regiunea Ucrainei nu si-au gasit in aceasta perioada un loc de munca la Bucuresti. Ambii lucreaza in prezent la Varsovia, unde sunt platiti de statul polonez.

De Vlad Mixich

Rusia anunta crearea Uniunii Eurasiatice si noua moneda Altyn

Toate sanctiunile si amenintarile la adresa Rusiei nu au facut altceva decat sa aiba efect invers asupra clicii corporatisto-financiare Vestice si sa grabeasca constituirea unui nou sistem financiar Estic. Reorientarea si mai apoi crearea unui sistem financiar independent in Rusia era lucrul de care se temeau cel mai tare bancherii de pe Wall Street si City of London.
Acest lucru va duce inevitabil la o catastrofa pentru SUA/Marea Britanie si UE, cu exceptia acelor tari europene care au intuit situatia si si-au reorientat economiile spre Est. Rusia, China, precum si tari din spatiul eurasiatic vor beneficia din plin.
Bravo SUA si UE, datorita comportamentului lor agresiv si provocator, au reusit sa accelereze acest proces cu cel putin 10 ani. Presedintii Rusei, Kazahstanului si Belarus au anuntat oficial ca Uniunea economica formala vamala a Uniunii Eurasia vor fi accelerate si finalizate pana in 2015, iar aceasta va adopta o noua moneda Altyn. Vladimir Putin a anuntat ca Altyn ca noua moneda a Eurasiei era planificat sa fie introdusa in 2025, dar datorita sanctiunilor SUA/UE impotriva Rusiei aceasta va apare in 3-5 ani.

In mod eficient Rusia trage un semnal de alarma ,,partenerilor occidentali”, ca Putin este disponibil la o cale diplomatica si amiabila in timp ce interesele Rusiei sunt incalcate in occident. Acest anunt vine sa completeze anuntul precedent in care Rusia preciza ca este pe cale de a dezvolta propriul sistem de plata universal, dupa ce Visa si MasterCard au incercat blocarea tranzactiilor din Rusia. Visa si MasterCard au revenit asupra acestei decizii dar prejudiciul a fost deja facut. 
Rusia ar putea dezvalui lumii noul sau sistem de plata suveran cat mai curand in acest an. Noul sistem rusesc va fi legat la sistemele de plati suverane chinez si japonez, care este acceptat in peste 70 de tari. Acest sistem de plata va fi adoptat in cele din urma de catre Uniunea Eurasiatica. In cele din urma, Uniunea Eurasiatica ar putea deveni si uniune militara, ca contraparte a NATO.
Initiativa de a crea o noua moneda a venit din partea presedintelui kazah, Nursultan Nazarbayev in 2012 iar Vladimir Putin a fost de acord.
Altyn inseamna aur. Cuvantul este de origine turca. Familia de limbi turcice include limbi vorbite de popoarele siberiene, tatari, mongoli si kazahi. Rusia a fost intotdeauna o tara multinationala, iar limbile turcice au fost unele din cele mai vorbite in tara. In timpurile antice si medievale, rusii au avut schimburi economice si legaturi foarte stranse cu Asia si Orientul Mijlociu. Drumul Matasii si alte rute comerciale importante din Est treceau prin Rusia. Rusii medievali vorbeau curent limbile turcice ca si limba lor materna.
De ce Altyn ? Altyn a fost numele unei vechi monede de aur folosite de catre rusi pe scara larga in comertul lor cu vecinii turci sau arabi. Mai tarziu in evul mediu, Altyn sau ,,altynnik” a devenit una din cele mai obisnuite monede din Rusia.
Astfel Altyn ( aur ) – este denumirea elocventa. Prin aceasta moneda, Uniunea Eurasiatica, impreuna cu China ( Yuanul ), trimite un semnal ca se vizeaza standardul de aur, care va duce la disparitia dolarului ca moneda de rezerva mondiala.

Rusia este unul dintre cei mai mari producatori de aur, recent a deschis o noua exploatare aurifera in Urali, in acelasi timp impreuna cu China fiind si importatori mari de aur. Rusia recunoaste oficial rezerva sa de aur la 1000 de tone, dar sigur este de cateva ori mai mare. China la randul sau a anuntat ca si-a crescut rezerva de la 1000 de tone la aprox. 3000, dar deasemenea mai inmultiti cu 2 sau 3.  Kazahstanul detine rezerve considerabile de aur pe langa cele de petrol si gaze precum si terenuri fertile.
Potrivit lui Paul Craig Roberts si alti analisti, rezervele de aur ale SUA au fost imprumutate dealerilor, care au vandut aurul, cu scopul de a tine iluzia preturilor mici la aur, dolarul stabil si economia solventa ; pe scurt de a amana caderea dolarului ca moneda de rezerva mondiala. O mare parte din rezerva de aur a trebuit sa fie livrata Chinei pentru a acoperi obligatiunile de acum 50 de ani in urma( vestita intelegere de la Breton Woods). SUA a fost de mult timp suspectata ( de lipsa aurului ), dar acum este recunoscut de majoritatea observatorilor ca Fort Knox ( unde se tinea rezerva de aur a SUA) este gol. Public s-a anuntat ca ar detine cca. 8000 de tone de aur dar, nu stie nimic pentru ca auditul rezervei de aur nu este permis.

Se crede ca dezastrul bancar din Cipru s-a petrecut si datorita faptului ca Rusia si China faceau contractele de tranzactii al aurului de pe piata mondiala prin aceasta tara. Occidentul a dus premeditat Cipru in faliment pentru a lovi in Rusia si China. Se pare ca SUA au reusit sa incetineasca temporar achizitiile de aur ale Rusiei si se apleaca acum asupra Indiei pentru a incetini importurile de aur. Populatia Indiei este considerat cel mai mare detinator si cumparator de aur din lume. Se estimeaza ca detinatorii privati ar detine in aceasta tara in total cca. 25.000 de tone de aur.
Deoarece in ultimii ani SUA si-a folosit cea mai mare parte din rezervele sale de aur pentru a crea o iluzie a dolarului solvent, a trebuit sa gaseasca mai mult aur in alta parte, atunci cand China a inceput livrarile exigente pe contractele sale de aur. Se avea incredere in rezerva de la FED din New York, dar curand s-a demonstrat ca aurul nu exista dupa ce Germania si-a cerut aurul inapoi. Din cele 1500 de tone ale Germaniei stocate la FED-NY, aceasta acerut doar 400 de tone inapoi. Aceasta cantitate nu a putut fi pusa la dispozitie. Germania a facut o concesie, spunand ca accepta in transe pe parcursul a 7 ani, la o rata de 50 de tone pe an. In primul an SUA a putut da inapoi Germaniei doar 5 tone..!! Aceasta a fost declansarea neincrederii mondiale la adresa SUA.

Sistemul economic si financiar al capitalismului si a economiei de consum se prabuseste. Redistributia puterii se intampla deja, energia trece treptat de la Vest la Est. 
Toate acestea se intampla conform legii ciclicitatii universale sau alternatei universale.  In timpurile medievale centrul comertului mondial si bogatiile au fost Asia, Rusia si Orientul Mijlociu. In acelasi timp cu Europa care avea o economie  saraca, devastata de razboaie feudale devastatoare. 
Pe cand Paris si Londra erau locuri sumbre, mizerabile si nedorite, Rusia era denumita ,,tara celor o suta de orase cu cupole aurite” . De fapt au existat peste 240 de orase in Rusia cu acest statut in acel timp. In timp ce Europa trecea prin intunecatul Ev Mediu, Orientul Mijlociu a cunoscut epoca de aur punctata cu progrese incredibile in stiinta, arta, medicina. China si India au fost locuri de dorit cu bogatii nespuse, care au fost un vis al fiecarui comerciant si calator.
Acest ciclu s-a incheiat, centrul economico-financiar se schimba si trece din nou in Orient, dar completez ca totusi pentru putin timp, deoarece vom trece de data aceasta la economia bazata pe resurse si la o economie globala pentru oameni si umanitate. Dar acest pas este necesar ca ceva tranzitoriu pentru a prabusi definitiv sacalii din Occident care devasteaza planeta premeditat.
Prin tot acest deceniu si deceniul care urmeaza oamenii se vor confrunta cu aceasta schimbare revolutionara, daca nu se va petrece o trezire brusca in masa si pana in 2020, poate vom trai in conditiile economiei bazate pe resurse si fara bani, eu mai cred in asta inca ! Suntem prezenti la o transformare fundamentala a arhitecturii mondiale existente, in ceva complet diferit. Noile centre de putere din Orient sunt in crestere, in timp ce cele vechi din Occident sunt pe moarte. Capitalismul sec.20 si socialismul au fost doua fete ale aceleiasi monede, menite a se opune unul altuia. Vechiul sistem capitalist este acum pe moarte. 
In anii ’90 cand sistemul socialist s-a prabusit odata cu destramarea URSS, ar fi trebuit ca si capitalismul sa se opreasca. Dar acesta s-a bucurat de un succes trecator peste cadavrele tarilor foste socialiste. Acum a sosit ceasul sau cel de pe urma ! 
Cand acel sistem s-a prabusit a facut-o rapid si-n liniste. SUA nu va face asta. Va incerca prin orice mijloace sa traga dupa ele pe oricine in abisul sau intunecat. Nu este vorba despre capitalism vs socialism, acesta nici nu a existat, totul a fost pentru controlul lumii ! 
Povara datoriei SUA si al statelor UE creste, economia lor se clatina si astfel SUA devine tot mai disperata de a incetini progresul modelului alternativ Eurasiatic de dezvoltare. Numai anul trecut SUA au suferit lovituri umilitoare ca urmare a scandalului NSA/Snowden si fiasco-ul din Siria.
Crearea alternativei garantate cu aur si / sau garantate cu resurse naturale si economii, juxtapuse cu monedele de hartie fara valoare din Vest si scoase din sistemul economic occidental in prabusire si corupt, va continua. Pana la urma criza Ucraineana nu a facut decat accelerarea procesului de colaps al economiei occidentale in acelasi timp cu cristalizarea noii economii eurasiatice si a contrabalansarii polilor de putere planetara, dar cu un alt scop si statut, sper.