În ultima săptămână,
Moscova a devenit centrul politicii internaţionale în contextul conflictului
sirian. Miza conflictului, dincolo de soarta Siriei este uriaşă. Dacă Vestul
reuşeşte să lichideze Siria, urmează Iranul, iar apoi, valul de fanatici
musulmani, înarmaţi de Occident şi finanţaţi de monarhiile salafite ale
Golfului Persic, va fi îndreptat împotriva Rusiei.
De fapt, pe străzile
Damascului se joacă viitorul multor ţări şi configuraţia sferelor de influenţă
globală. În ciuda eforturilor curatorilor occidentali, mercenarii arabi din
Siria sunt aproape de înfrângere totală, forţându-şi finanţatorii să caute opţiuni
de intervenţie militară directă.
Presa turcă relatează că
tentativele timide ale Ankarei de a se înscrie în conflict au fost sugrumate în
faşă de intervenţia Moscovei. Ieri, o parte a politicienilor turci, care
visează la refacerea grabnică a Imperiului Otoman, au încercat să demonstreze
că un atentat terorist dintr-un oraş aflat în apropierea graniţei turco-siriene
a fost organizat de serviciile lui Assad, dorind implicit să creeze o
justificare pentru o intervenţie militară. Imediat, aripa raţională a guvernului
turc, reprezentată prin ministrul afacerilor externe Davidoglu, a precizat că
toţi teroriştii arestaţi în cadrul investigaţiei aparţin unei grupări radicale
marxiste şi nu serviciilor siriene. La Ankara, meciul intern încă se joacă.
Săptămâna trecută,
Israelul a încercat să provoace Siria printr-o serie de raiduri aeriene care în
mod normal ar fi trebuit să genereze o stare de război. Regimul Assad a
rezistat tentaţiei de a riposta, năruind planul strategilor de la Tel Aviv.
Răspunsul asimetric al Moscovei a venit dintr-o zonă neaşteptată. Expertul
militar israelian Alex Vexler, cunoscut pentru conexiunile sale în zona Mossad,
a declarat pentru ITON TV că în cadrul recentei vizite la Beijing a premierului
Netanyahu acestuia i-a fost transmis un mesaj din partea Moscovei în care se
specifica în mod expres faptul că Rusia va livra Siriei sisteme anti-aer de tip
S 300 şi „alte tipuri de armament avansat”.
Din acel moment a început
frenezia mediatică şi diplomatică. John Kerry, secretarul de stat american a
declarat că „SUA ar prefera ca Rusia să nu livreze Siriei armament ce ar putea
ameninţa securitatea Israelului”. Apoi, John Kerry a plecat la Moscova, unde a
fost forţat să aştepte trei ore în aeroport înainte de a fi primit în audienţă
la Vladimir Putin. Rezultatul vizitei secretarului de stat american a fost nul.
A doua tentativă de a convinge Moscova să renunţe la plan a fost întreprinsă de
premierul britanic care a făcut o vizită-fulger la Moscova, dar s-a întors fără
nici un rezultat. Acum, urmează tentativa premierului israelian Benjamin
Netanyahu. Reacţia Moscovei a fost clară, dură şi directă. Ministrul de
externe, Serghei Lavrov a declarat că Rusia va îndeplini în totalitate toate
contractele asumate în privinţa livrărilor de armament pentru Siria, precizând
că asemenea livrări nu încalcă legislaţia internaţională. Mai mult, surse din
cadrul diplomaţiei ruse au declarat pentru Forbes că poziţia tranşantă a Rusiei
a rămas complet neschimbată după vizita premierului David Cameron.
Vestul a demonstrat că
este dispus să facă orice, inclusiv să ofere concesii geopolitice importante,
pentru a garanta securitatea Israelului, ceea ce arată că mica ţară din
Orientul Mijlociu este acum cea mai mare vulnerabilitate a sistemului
occidental de alianţe. Exploatarea acestei vulnerabilităţi oferă ample
posibilităţi creative pentru entităţi interesate de reformatarea
configuraţiilor geopolitice. Timpul va arăta cine vor deveni principalii
beneficiari ale acestei situaţii deosebite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!