miercuri, 15 mai 2013

Despre achiziţia avionului multirol pentru armata română


Despre achiziţia avionului multirol pentru armata română
Câteva date despre cum şi-a integrat Polonia flota de F-16 cumpărată de la
americani
Prezentat ca un succes strategic şi economic, contractul de achiziţie a celor 48
de avioane F-16 noi americane de către Polonia, se pare că are numerose
probleme ce ţin de costurile foarte mari de operare, de cele pentru asigurarea
logistică şi mentenenţă dar mai ales de instruirea piloţilor polonezi.
Conţinutul materialului de mai jos, face parte dintr-o prezentare făcută de oficiali
polonezi în cadrul unei dezbateri despre problemele legate de integrarea F-16 în
Polonia.
Instruirea piloţilor prost planificată
În 2003, Polonia a cumpărat 48 de avioane de luptă F-16. Primul avion a aterizat
la baza aeriană din Krzesiny în noiembrie 2006. Livrările au fost finalizate în
2008. Trebuia ca piloţii Forţelor Aeriene Poloneze să fie instruiţi în SUA, însă
organizarea a fost deficitarp astfel încât, în 2010, Polonia avea tot atâţia piloţi
instruiţi câte avioane achiziţionase. În 2012 Forţele Aeriene Poloneze trebuiau să
aibă 72 de piloţi istruiţi. Deşi acum pregătirea acstora are loc în Polonia, FA
poloneze au planificată şi aprobată posibilitatea de a instrui piloţi în SUA până în
2015 (dar nu mai mult de 3-4 pe an). Doar 6 piloţi au fost instruiţi în Polonia până
la sfârşitul lui 2011.
Mentenanţa avioanelor nu este încă integrată în Polonia
În ciuda diverselor planuri de a crea un centru de servicii în Polonia, în cadrul
companiei WZL-2 Bydgoszcz, până în prezent Polonia nu şi-a dezvoltat
capacitatea de a întreţine avioanele în ţară. De aceea, e nevoie ca mai multe
componente ale avionului să fie reparate în SUA. Până la sfârşitul lui 2010,
aproximativ 800 de componente au fost trimise înapoi producătorului (ceea ce
înseamnă o medie de 200 de componente pe an). Producătorului îi ia 100-110
zile să repare componentele. Mai mult decât atât, problema transportului şi a
administrării ocupă atât de mult timp încât se ajunge ca o componentă stricată să
nu fie utilizată o perioadă de 216 zile, în medie.
Rata de funcţionalitate/operativitate a avioanelor F-16 este scăzută
Forţele Aeriene poloneze estimează că rata de funcţionalitate a avioanelor F-16
este undeva între 65-70%. Asta înseamnă că doar 30 din cele 48 de avioane
sunt pregătite de luptă. Surse neoficiale susţin că doar 10 din cele 32 de avioane
de la baza aeriană Krzesiny sunt pregătite de luptă. Un raport a arătat că, în
2007, un avion F-16 se strica la fiecare 7 ore de zbor (în medie).
Costuri mari pentru pregătirea bazei aeriene şi instruirea personalului de
deservire
Modernizarea bazei aeriene din Łask şi pregătirea ei pentru a găzdui 16 avioane
F-16 a costat aproximativ 840 milioane de zloţi (aproximativ 400 milioane de
euro). Din noiembrie aici va staţiona şi un detaşament al USAF cu avioane F-16,
detaşament destinat pregătiri piloţilor polonezi. Conform standardelor americane,
Polonia are nevoie de 1.100 de tehnicieni pentru întreţinerea celor 48 de avioane
de luptă F-16. Costul pentru instruirea unui tehnician în SUA se ridică la
300.000$.
F-16 cu prea multe defecţiuni tehnice
Problemele legate de fiabilitatea avioanelor F-16 poloneze a început încă de
când acestea erau în drum spre Polonia. Unul dintre avioane a fost nevoit să
efectueze o aterizare de urgenţă în Keflavik, Islanda, în drumul său dinspre SUA.
Generalul Błasik, la vremea aceea Comandantul Forţelor Aeriene Poloneze, a
spus că au fost descoperite 1.117 defecţiuni la cele 31 de avioane F-16 livrate
Poloniei în 2006 şi 2007.
- 281 defecţiuni au fost descoperite la primirea avioanelor, în timpul reviziilor
efectuate la bazele aeriene din Polonia;
- 393 defecţiuni au fost descoperite în timpul întreţinerii operaţionale a
avioanelor;- 343 defecţiuni au avut loc în timpul zborului, 4 dintre ele provocând
aterizarea de urgenţă a aeronavelor.
Alături de cele 48 de avioane, Polonia a primit din partea SUA şi un lot de pneuri
defecte, ce fuseseră anterior refuzate de Grecia.
Pe 17 ianuarie 2008, unul din avioanele F-16D, cu numărul 4079, efectua un
zbor standard de antrenament, la 10.000 m altitudine. Deodată, pilotul a pierdut
controlul avionului, care a început să efectueze diverse manevre necontrolabile.
Pilotul a recăpătat controlul la altitudinea de 8.000 m. Această situaţie
periculoasă a fost cauzată de o defecţiune de software. În mod surprinzător,
Maiorul Rogus, ofiţerul de presă al Forţelor Aeriene Poloneze la acea vreme, a
spus că în manualul avionului F-16 era menţionată şi acceptată posibilitatea unei
pierderi bruşte de 2.000 m altitudine.
Probleme legate de realizarea offset-ului
În cadrul Offset-ului oferit de americani (în valoare de pesnte 4,5 miliarde dolari)
era inclusă şi sprijinirea vânzării a câte 100 de avioane poloneze modelel M18 şi
M28, împreună cu modernizarea celor din urmă. Se apreciază că SUA a blocat
contractul negociat anterior pentru exportul a 10 avioane M28 către Indonezia,
prin dezvăluirea de informaţii false, conform cărora Malaezia a cumpărat un
număr similar de avioane la aproape jumătate din preţul cerut Indoneziei.
La începutul realizării offset-ului, a fost luată în considerare posibilitatea
producerii carcaselor sistemelor de recunoaştere în Polonia. În final, sistemele
au fost produse în Israel.
Experţii sunt de părere că până acum nu a existat niciun transfer real de
tehnologie între SUA şi Polonia, în partea ce privea aviaţia militară.
În loc de concluzii
Contractul polonez a presupus, în linii mari, achiziţia a 48 F-16 noi, (F-16 C/D
Block 52+) ultimă generaţie tehnologic, la pretul de 3,2 miliarde USD, obţinânduse
un offset de 6 miliarde USD (investiţii directe americane în economia
Poloniei).
Întrebarea care se poate pune în acest context este legată de intenţia României
de a achiziţiona 9-12 avioane F-16 la mâna a treia de la portughezi: Dacă la
polonezi dupa 8 ani tot nu s-a reuşit integrarea completă, la noi pentru că
discutăm de avioane vechi de 30 de ani, nu cumva până le integram
acestea nu mai sunt bune de zburat iar tot efortul financiar si uman e irosit
aiurea?
Dar cele pe care le vom procura de la portughezi cum vor fi? Cand
se zice ca acestea ar fi vechi de 30 de ani?
Preluat din:
http://monitormapn.blogspot.ro/2013/05/din-nou-despre-achizitia-avionului.html

Un comentariu:

  1. De ce a fost oare eliminat generalul Croitoru, inainte de a veni, prin rotatia traditionala, la conducerea SMG?Daca peste 90% din achizitiile militare ale Romaniei provin din afara NATO si la Bruxelles delegatia militara romana la NATO a fost intrebata unde vrem sa ne integram, in NATO sau in ......(bip!), ne mai intrebam de ce un Iulian Fota si un Costica Canacheu au ajuns sa conduca apararea si inzestrarea tarii? Cine a coordonat strategia de distrugere a industriei de aparare, Sakashvili, Jintao, Havel?...Nu cumva varfurile Armatei au fost presuri sau lachei ai unor interese de care Informatiile militare se fac ca nu stiu nimic (poate ca au asigurat chiar spatele, era poate mai rentabil sa faci afaceri cu tigari...)? In 1938 IAR-80 era al treilea din lume, ca viteza, si am fost singura tara din Axa care a primit permisiunea sa produca Me 109 G! De-asa vremi se-nvrednicira romani patrioti, stiutori in ale ingineriei, nu alde Magureanu, Talpes, Ilina, Timofte, Isarescu, Radu Vasile, Stolojan, Hrebenciuc, Blaga, Udrea sau basescu traian...

    RăspundețiȘtergere

Iti multumesc pentru comentariu!