Cancerul, mintea şi sufletul

Un strigăt de alarmă al corpului

Orice boală este un semnal prin care orga­nismul nostru ne în­ştiinţează că e supra­so­licitat din cauza mo­dului cum ne-am dus viaţa până în acel moment. Chiar şi infecţiile sau accidentele pot fi privite din această perspectivă: o contaminare se pro­duce numai atunci când sistemul imunitar este prea slăbit pentru a-şi mai face datoria de a ne apăra, iar accidentele se explică ade­sea prin oboseala noastră, care ne face imprudenţi sau crispaţi. De aceea, şi în ca­zul unei îmbolnăviri de cancer, trebuie să ţinem seama de semnificaţia acestui semnal. Iată aici câteva con­sideraţii la care ar fi bine să reflectăm.

Boala, ca semn al suprasolicitării

În societatea contemporană şi în mediul pe care ea şi-a pus amprenta, se poate spune că suprasolicitarea fi­zică şi psihică se înscrie în normalitate: exigenţele pro­fesionale, cerinţele statutului social, problemele per­sonale, criza de timp, alimentaţia greşită, zgomotul şi poluarea ne epuizează, fără ca noi să mai fim con­ştienţi de acest lucru.

Boala, ca semn al unor conflicte nerezolvate

Şocurile emoţionale, pierderea unei persoane apro­piate, teama de o despărţire pot deveni factorii declan­şa­­tori ai unor boli sau creează condiţiile pentru apariţia lor.

Boala, ca semn al unei tulburări de identitate

În organismul nostru, cancerul reprezintă un para­dox: este o parte a lui, pro­vine din el, fiind în acelaşi timp un corp străin, care trebuie înlăturat. A face deose­birea în­tre "eu" şi "străin" e una din înda­to­ririle zilnice ale minţii. Se ridică întrebarea: dacă în minte inter­vin tulburări, ele pot determina apariţia unui cancer?

Boala, ca semn al încremenirii vieţii

Orice om este supus unor procese ritmice: suc­cesiu­nea zilelor şi a nop­ţilor, respiraţia şi bătăile inimii, modificările periodice ale temperaturii corpului sunt doar câteva dintre aceste ritmuri.

Dimpotrivă, bolnavii de cancer prezintă frecvent un blocaj în curba temperaturii. Medicina tradiţională chineză vede în tumori o rigidizare, o "amorţire" a ener­giei vitale. A fi sănătos înseamnă a simţi şi a stimula procesele vitale şi ritmul lor. Limitarea şi blocarea lor ne duce la boală.

Dacă înţelegem boala ca pe un semnal, aceasta ne îndeamnă să ne schimbăm atitudinile şi concepţiile, pentru a găsi calea de ieşire din starea patologică şi a evi­ta alte îmbolnăviri în viitor. Desigur, nu putem în­toarce totul "cu susul în jos", de azi pe mâine. Impor­tant este să pornim la drum cu paşi mici, pentru ca în cele din urmă să ne atingem ţinta. Privită astfel, boala devine o şansă de a descoperi şi a parcurge noi traiec­torii în existenţa noastră, prin urmare, ea nu mai este un sfârşit de drum, ci un început.

Aveţi grijă de suflet

Suprasolicitările psihice şi fizice provoacă deseori o contracţie cronică a musculaturii gâtului, cefei şi spa­telui. Această crispare afectează circulaţia sângelui în zona respectivă, ceea ce duce la oxigenarea deficitară a ţesuturilor, încetinirea metabolismului şi diminuarea capacităţii naturale de apărare la organele învecinate. Toto­dată, lipsa de oxigen împiedică muşchii să se des­tindă de la sine, astfel încât contractura se menţine ani de zile sau chiar până la sfârşitul vieţii. Contracţia fizică prelungită şi de multe ori agravată în timp se repercu­tează asupra stării noastre de spirit, determinând în final apariţia unor probleme psihice. În general, când e vorba de tehnici de relaxare, se recomandă antrenamentul au­togen, yoga sau terapia respiratorie, metode excelen­te de destindere psihică, precum şi fizică, a căror eficaci­tate a fost îndelung verificată. Dar cercetările din ultima vreme au găsit şi alte metode de relaxare psihică, me­nite să ducă la o eliberare sufletească. Pe câteva dintre ele vi le prezentăm în continuare.

Atenţia

Iubiţi clipa!

Barca se leagănă lin, apa de sub mine e de un albastru misterios şi mă poartă în balans, mă simt deschis şi liber, asemenea cerului infi­nit de deasupra mea. Să te simţi în armonie cu tot ce te înconjoară - asemenea momente sunt nişte adevărate comori, păstrate cu grijă în memorie. Multe terapii an­ti­stres încep cu astfel de imagini, pentru a obţine o re­la­xare profundă. Şi fiecare dintre noi poate folosi aces­te secvenţe interioare, pentru a-şi redobândi in­stan­ta­neu calmul şi a se detaşa de agitaţia din jurul său, oricât de puternică ar fi ea. Cu cât ni le readucem mai des în faţa ochilor minţii, cu atât va fi mai uşor să ne evocăm aceste momente de mare intensi­tate, în care atenţia noas­tră a fost trează şi foarte vie. Scopul pe care ar tre­bui să ni-l propunem este să fim mereu la fel de atenţi, in­clusiv atunci când situaţia dată ne place mai puţin.

În împrejurări stresante, avem nevoie de detaşare

Atenţia, o tehnică de meditaţie preluată iniţial din budism, ne per­mite să percepem cu claritate sen­za­ţiile corporale, sentimentele şi gân­durile noastre, fără a le judeca. Cu puţin exerciţiu, vom reuşi în acest mo­ment să ne concen­trăm asupra a ceea ce este esenţial. În viaţa de toate zilele ne com­portăm, de regu­lă, exact invers: fa­cem o sumedenie de lu­cruri din mers, con­ver­săm pe te­le­fonul mobil în vre­me ce ne aflăm la cumpă­ră­turi, ex­pe­diem e-mail-uri discu­tând în acelaşi timp cu o co­legă sau mâncăm un sandvici, ci­tind toto­dată ziarul. Ne deprindem să re­zol­văm mai multe proble­me simultan, fără a ne mai con­centra cu ade­vărat asupra lor. Însă tocmai asta înseam­nă stres, în special atunci când această moda­litate de lucru de­vine obligatorie. Din "Ra­portul asu­pra stresului - 2012", elaborat de OMS, reiese că jumă­tate dintre per­soanele active profe­sio­nal au de su­fe­rit de pe urma faptului că sunt ne­voite să se ocu­pe concomitent de mai multe lucrări. Situaţia de­vi­ne şi mai complicată, atunci când la înda­toririle de serviciu se adaugă şi împrejurări difi­cile ce ţin de viaţa perso­nală. Psihologii ne oferă exemple în acest sens: "Să spunem că un angajat are un volum imens de mun­că la firmă, se vede silit să lu­creze mereu peste pro­gram şi, în acelaşi timp, îşi con­struieşte o casă. Sau o femeie duce pe umerii ei cor­voada zilnică a treburilor gospo­dă­reşti pentru o întrea­gă familie şi, totodată, are de în­grijit o rudă bătrână şi bolnavă. Mulţi oameni se îm­bolnăvesc din cauza unor asemenea solicitări mul­tiple".

Atenţia reduce sensibilitatea la durere

Acesta este un domeniu unde atenţia ne poate fi, într-adevăr, de mare ajutor. Tehnica se practică cu suc­ces de multă vreme pentru combaterea dure­rilor cro­nice. Persoana bol­navă e pusă să-şi îndrepte aten­ţia către durere, fără s-o evalueze, ci doar obser­vând-o cu curiozitate. Un studiu efectuat de cercetătorii suedezi confirmă faptul că su­ferinţa poate fi efectiv atenuată, prin această metodă de concentrare asupra ei. Anali­zând-o. Specialiştii au comparat, utilizând tomo­grafia computerizată, două grupuri de pacienţi cu dureri cronice. Primul grup se concentra, prin atenţie, pe durere, pe când al doilea încerca numai să-şi distragă atenţia. Rezul­tatul: în creierul celor care se concen­trează, transmi­te­rea semnalului durerii mai departe, spre ariile cerebrale responsabile pentru fixarea lui şi pentru generarea sentimentului de frică, era conside­rabil mai slabă decât la grupul-martor. Iar atenţia poate realiza şi alte lucruri: scade tensiunea arterială, liniş­teşte respiraţia şi elimină contracturile musculare.

Exerciţii de atenţie pentru uz cotidian

Mai întâi, pregătirea. Aveţi nevoie de câteva mo­men­te petrecute în singurătate. Inspiraţi şi expiraţi calm de câteva ori. Bucuraţi-vă de acest răstimp de tihnă. Nu veţi realiza nimic dacă vă constrângeţi. Deci, aveţi răbdare cu dvs., nu urmăriţi şi nu aşteptaţi nimic.

Priviţi o floare şi lăsaţi gândurile să treacă

Vă aflaţi într-o scurtă pauză şi, drept în faţa dvs., vedeţi o floare - fie într-o vază, fie într-un rond din parc. Observaţi floarea, culoarea şi forma ei, alcătuirea, însă cu o atitudine complet neutră. Încercaţi s-o priviţi, ca şi cum aţi vedea pentru prima oară în viaţa dvs. o floare. Vi se interpun insistent tot felul de gânduri? Că mai aveţi de rezolvat una şi alta sau că nu staţi deloc confor­tabil? N-are importanţă. Gândurile vin şi pleacă. Dar nu vă luaţi privirea de la floare. Bucuraţi-vă de aceste clipe de odihnă - până când gândurile vor dis­părea de la sine.

Mergeţi în natură, cu toate simţurile active

La următoarea plimbare, alegeţi un traseu care să vă ducă pe ma­lul unui lac. Căutaţi o alee mai retrasă într-un parc sau un drumeag frumos în pădure, unde să nu fiţi deranjat de nimeni şi să mer­geţi în pas de voie, cât de încet vă place. Opri­ţi-vă din când în când şi ui­taţi-vă cu atenţie îm­prejur, adulmecaţi aromele, pri­viţi co­pacii. Într-un târ­ziu, ajungeţi la apă. Atin­geţi cu vârfurile degetelor supra­faţa lichidă. Perce­peţi pă­trun­­derea simţurilor în acest alt ele­ment. Aţi făcut să se mişte pu­ţin oglin­da apei? Sau degetele dvs. plutesc doar uşor, ca o adiere, pe dea­su­pra ei? Sim­ţiţi taina. Continuaţi-vă drumul.

Deveniţi una cu o pană

Retrageţi-vă într-o încăpere liniş­tită. V-aţi închis te­lefonul mobil? Acum luaţi o pană şi uitaţi-vă la ea. Ob­servaţi cât e de uşoară şi totuşi rezis­ten­tă. Admiraţi-i struc­tura per­fectă. Imagi­naţi-vă o pa­săre care îşi mişcă aripile în zbor. Închideţi ochii. Mângâia­ţi-vă dosul mâi­nilor cu pa­na. Când mai apăsat, când foarte uşor. Sim­­ţiţi în continuare atingerea, chiar după ce ea a dispărut. Apoi deschideţi ochii şi priviţi din nou pana.

Exersarea atenţiei vă va fi de folos şi în relaţiile cu cei care vă înconjoară, colegi de birou, prieteni, fami­lie. Observându-i atent şi cu detaşare, veţi descoperi în fizionomia lor lucruri pe care nu le-aţi văzut până atunci, veţi depăşi obişnuinţa cotidiană, veţi avea per­cepţii mai proaspete care vor înlătura oboseala. Şi dvs. personal aveţi de câştigat. Exersarea atenţiei vă va ajuta să fiţi mai prezent în relaţiile cu ceilalţi, să le apro­fundaţi şi să le revitalizaţi.