Retragerea trupelor sovietice din Romania 1958

Davai ceas, davai palton!
Davai ursul campion!

Marile evenimente se petrec de multe ori in cu totul alte conditii decat cele pe care ni le imaginam la prima vedere. De fapt, clipele hotaratoare din istorie s-au pus la cale in cadru restrans si ambiante inedite. De multe ori soarta si viitorul unei tari au fost hotarate in cluburi selecte, terenuri de golf, cazinouri, loje de diverse rituri sau partide de vanatoare. Evenimentul relatat mai jos nu face exceptie. Datorita lui s-au retras armatele sovietice din Romania ...

Urmatoarea intamplare, daca nu ar fi adevarata, a parea, foarte usor, sa tina de domeniul fantasmagoric. Problema este ca a fost atat de adevarata incatautoritatile comuniste au tinut-o ascunsa nu doar romanilor de rand din acea “Epoca” ci si demnitarilor de rang secund din aparatul de conducere al tarii. Toti romanii trebuiau sa stie ca retragerea fara incidente a trupelor sovietice ramase in tara inca din anul 1944 era un gest de clementa si noblete a “Marelui Frate de la Rasarit”. Acesta cvasinecunoscuta si incredibila intamplare din istoria Romaniei a fost instrumentata de nimeni altul decat conducatorul tarii din acea perioada, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Cu toate ca Dej anunatase initial ca trupele sovietice pot ramane in Romania pe aceeasi durata de timp in care trupele americane vor stationa in Germania , planurile sale erau cu totul altele. Presat de numeroasele acte de violenta si jaf de care se faceau vinovati vajnicii soldati “eliberatori” ai Armatei Rosii si incurajat de succesul sau in anihilarea elementelor alogene din PMR, Dej se gandise deja la un plan neobisnuit de momire a sovieticilor in afara granitelor Romaniei.

Tovarasul vanator suprem vine de la Rasarit

Dupa episodul din anul 1952, cand deja reusise epurarea partidului comunist de liderii evrei si potentialii rivali precum Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Vasile Luca (Laszlo Luka), Teohari Georgescu (Burah Tescovici) si Alexandru Nikolski (Boris Grunberg), Dej se credea indeajuns de abil pentru a se descotorosi de armata sovietica de ocupatie. In fata unei prezente atat de temute si redutabile, conducatorilor comunisti ai Romaniei le vine o idee bizara la prima vedere, dar care se va dovedi cartea norocoasa a romanilor, vanatoarea! Imediat dupa moartea lui Stalin, la carmaU.R.S.S.-ului se catarase dupa indelungate lupte intestine asa-zisul “reformist”,Nikita Hrusciov. La acea vreme era cel mai puternic om al planetei alaturi de rivalul sau american, Dwight Eisenhower. Ucraineanul avea insa un viciu comun tuturor puternicilor vremii. In afara de politica si vodca de calitate, Hrusciov era literalmente innebunit dupa vanatoare.

Jurnalul olandez si jertfa ursului din padure

Au existat putine marturii despre vanatoarea de ursi unde s-a hotarat viitorul Romaniei si soarta armatei sovietice stationate pe teritoriul tarii. Una dintre putinele surse publicate dupa 1989 in care se povesteste episodul cu Hrusciov, Dej si vanatoarea de ursi, este nota memorabila a Ambasadorului Olandei in Romania la acea data, C.M Hanswlick De Jonge, invitat de vaza la acea vanatoare. Fondul de vanatoare de la Budacu de Sus, din judetul Bistrita Nasaud, adapostea in acea perioada una dintre cele mai mari populatii de ursi bruni din Romania . Zona era situata la inaltimea de 800 de metri iar padurile din jur erau intesate de meri si peri salbatici. Pomii fructiferi, o vegetatie rar intalnita la acea altitudine, erau explicatia faptului ca in fiecare an, in preajma lunilor septembrie-octombrie, sute de ursi bruni se adunau in padurile din Budacu de Sus. Acest lucru era deja cunoscut de Gheorghe Maurer, Chivu Stoicasi alti lideri comunisti pasionati de vanatoare. In urma discutiilor avute cuGheorghe Gheoghiu Dej, intreg aparatul de conducere al tarii hotaraste ca, din punct de vedere diplomatic, invitarea lui Nikita Hrusciov la o vanatoare de ursi la Budacu de Sus ar fi un act deosebit de bine inspirat. Conducerea Romaniei din acea vreme tintea de fapt mai sus.  In afara de castigarea favorurilor liderului sovietic si de detensionarea relatiilor cu vecinul de la Rasarit, scopul discutiilor de dupa partida de vanatoare s-ar fi axat pe retragerea tuturor soldatilor sovietici din tara . In prealabil, Hrusciov mai fusese abordat pe linie politica, in decursul anului 1957, de catre Emil Bodnaras, ministrul roman al Apararii din acea perioada, tot pe tema retragerii armatelor sovietice.  Vanator maniac, Hrusciov nu rezista tentatiei unei vanatori de ursi bruni in Muntii Carpati. Astfel, in luna octombrie a aceluiasi an, avionul Tupolev al delegatiei sovietice, in frunte cu ucraineanul Nikita Hrusciov, aterizeaza la Bucuresti. Autoritatile romane dand dovaza de un exces de zel combinat cu slugarnicie, organizeaza la cabana de vanatoare din Dealu Negru un adevarat festin medieval de unde nu au lipsit nici o serie de dame de companie din categoria “de lux”, aduse special din Bucuresti. Pe mesele temutilor oaspeti se revarsau, la propriu, deliciile ospitalitatii culinare romanesti: ciorba de burta, carnati de cerb, sunca de urs, frigarui de caprioara, friptura de fazan, sarmale de mistret, mamaliguta cu arde iute, vinuri dulci de Lechinta si Giurgiu . Evident, in decursul aceleiasi seri Hrusciov nu avea nici o problema in a da peste cap pahare integi de tuica. Elanul bautor al liderului U.R.S.S. a fost temperat brusc de taria sticlei de horinca, acesta bautura povocandu-i o adevarata explozie de admiratie durului dictator.  A doua zi, dis de dimineata, doua camioane pline cu gonaci, padurari si caini de vanatoare porneau la scotocirea padurii si starnirea animalelor. Macelul avea sa inceapa. De jertfa ursilor din Carpati depindea soarta Romaniei...

Sacrificiul ursilor

Pentru Hrusciov, organizatorii au ales un observator de vanatoare situat la inaltime, langa intersectia trecatorilor folosite de obicei de animalele mari pentru a strabate padurea. De acolo, din conditii de deplina siguranta si situati la adapostul oricarui atac al vreunui animal ranit si furios, obisnuiau sa vaneze si liderii comunisti romani. Pentru Hrusciov au avut grija sa aleaga cel mai inalt observator. Temutii ofiteri KGB, insarcinati cu paza dictatorului sovietic, stateau la randul lor cu ochii in patru si degetele pe tragaci in cazul unui eventual atac al vreunui urs ranit.  Cainii si gonacii au inceput sa rascoleasca padurea in cautarea ursilor. Aerul rece al dimineti de munte era profanat de latraturi, urlete, zgomote de fiare izbite una de alta si injuraturi. Primul urs strabate in fuga standurile de vanatoare. Gheorghiu Dej trage primul insa ursul nu este nimerit si scapa fugind in desisuri. Hrusciov il priveste nemultumit... - Se pare ca nu am tras bine, tovarase Secretar General, se vede ca nu am ochit cum trebuie, baiguie acesta vizibil incurcat in fata lui Hrusciov.Haitasii isi continua larma si in scurt timp apare un alt urs, mai mare decat primul. Hrusciov trage primul dar situatia se repeta si ursul dispare teafar. “Ciort vasmi” injura ucraineanul furios. Cum sa se faca de ras tocmai el,marele conducator al Uniunii Sovietice? Ziua continua cu acelasi spectacol penibilo-grotesc, cu deosebirea ca zelul gonasilor si larma cainilor au scos din ascunzisurile lor doar cerbi, mistreti si lupi. Animale norocoase... puternicii vremurilor venisera sa vaneze doar ursi...Disperati, conducatorii comunisti ai Romaniei de la acea data ordona ca pe timpul noptii sa mai fie aduse inca doua camioane de gonaci. Satele din jur se golesc de oameni adusi sa haituiasca ursii din codrii seculari ai Nasaudului. In dimineata urmatoare, Hrusciov astepta deja nerabdator declansarea vanatorii, iar asteptarea sa nu avea sa dureze mult. La o jumatate de ora de la inceperea goanei, cativa ursi de talie medie au iesit in fuga din padure. Cunoscatori ai populatiei locale de ursi, organizatorii romani l-au sfatuit pe Hrusciov sa nu traga in ei. Conform datelor vanatorilor locali, in fondul de vanatoare de la Budacu traiau unele exemplare colosale de urs brun, demne de titlul de record mondial. Parca vrand sa confirme promisiunile liderilor comunisti romani, cateva minute mai tarziu, dintr-un luminis tasni in fuga un urs brun de dimensiuni apreciabile. Se opri brusc, ridicat in doua labe si incepu sa adulmece aerul pentru a identifica directia de unde se auzea larma oamenilor si latratul cainilor.  La 60 metri de el, cocotat confortabil la inaltime, Hrusciov ocheste, trage si nimereste ursul in dreptul inimii. Sarmanul animal racneste furios, cade si incearca sa fuga impleticit. Un al doilea glont curma viata ursului. De sus, din observator, Hrusciov zambea mandru si satisfacut de isprava sa. Dupa estimarile vanatoresti, ursul ucis avea peste 400 de puncte. Asta insemna garantia unui trofeu aducator de medalie de aur la orice expozitie internationala de vanatoare. Gheorghiu Dej care ajunsese deja la fata locului, sare sa-l imbratiseze pe Hrusciov pupandu-l pe ambii obraji. - Tovarase Secretar General, ati avut o impuscatura extraordinara! Mi-ar placea sa vad ca o tineti tot asa la aceasta vanatoare! Data viitoare o sa impuscati un urs si mai mare, poate un record mondial. Haideti sa ciocnim un paharel de horinca. Noroc!  - Zdarovie, spuse Hrusciov si ciocni repede paharul cu Dej.  In masinile de teren ale armatei puse la dispozitia puternicilor vremii, Hrusciov zambea satisfacut. “ Am ce sa le povestesc Ninei Petrovna, lui Serghei si Elenei”. Grupul mixt romano-sovietic al demnitarilor vanatori se indrepta vesel spre cel de al doilea loc de panda, unde un alt grup de caini si gonaci incepuse deja sa rascoleasca padurea. Vanatoarea se apropia de apogeu. Spre mijlocul zilei grupul haitasilor reuseste sa identifice si sa dirijeze spre locurile unde statea ascuns liderul comunismului mondial un urs de dimensiuni colosale. Comparativ cu el, ursii precedenti pareau niste catelusi. Hrusciov si gazdele sale vasale sunt cuprinse de emotie si paroxism. Acesturias al codrilor romanesti trebuia doborat cu orice pret. Era cu adevarat cel mai mare urs vazut de demnitarii romani. Un adevarat campion. Haitasii au reusit sa dirijeze ursul spre locul unde statea Hrusciov. Ascuns, acesta a ochit si a tras. Gigantul brun a fost nimerit la baza craniului, dar mai avea forta si vitalitate sa alerge in desisuri. Haitasii si cainii il urmaresc, nu fara un pret. Doi caini sunt ucisi pe loc, iar un biet satean este ranit destul de grav de urs inainte ca acest rege al padurii sa-si dea ultima suflare.

Vanatoare sau politica?

A urmat o scena grotesca. Toata lumea era agitata. Hrusciov zambea cu gura pana la urechi in timp ce gonasii si cainii erau trimisi scurt si fara explicati la casele lor. Cadavrul ursului care zacea in desisuri este estimat la peste 500 de puncte, cu o greutate probabila de 380-400 kg, un adevarat record mondial. Nascut si crescut in salbaticia Carpatilor, haituit de comunistii romani si executat de cel mai temut lider al planetei din acea perioada...nu e de dorit sa te nasti urs pe acesta planeta... Revenindu-si cu greu Nikita Hrusciov mangaia blana brun inchis a ursului, admirandu-i dimensiunile enorme. -Blana sa va impodobi de acum inainte podeaua de piatra a vilei lui dinZavidovo. Gheorghiu-Dej avea intiparit pe figura un zambet larg. Cei doi tovarasi de vanatoare se imbratiseaza si se mai pupa odata pe obraz. Ruseste si zgomotos...Spre seara au mai venit la masa intinsa din cabana de vanatoare si alti membri ai Comitetului Central, dintre care se detasau figurile lui Maurer, tanarul la acea vreme Nicolae Ceausescu si Emil Bodnaras. -Mai sunt inca 7000 de ursi in Romania , tovarase Secretar General, oricand doriti dumneavoastra sa reveniti, recita pe un ton slugarnic Gheorghiu-Dej. Intre timp, in jurul cabanei petrecerea si dezmatul deja incepusera. Gratarele sfaraiau pline ochi de frigarui de mistret, caprioara si iepure. Vinurile curgeau in valuri. Hrusciov uitase definitv de masca de lider de piatra, zambea, canta si injura de bucurie. In acelasi timp se lasa fotografiat in compania oricui. La lasarea noptii, dupa ce lautarii i-au cantat cantece rusesti, Hrusciov dispare cu impreuna cu una dintre damele de companie.Bucuria si bine dispozitia ucraineanului au tinut si urmatoarea zi, cand trezindu-se dis de dimineata il abordeaza pe Dej: -Ce pot face pentru dumneavoastra tovarase ? Ce pot face pentru Romania ? Cum ma pot revansa pentru asemenea primire si clipe de neuitat? Dej nu-si mai incapea in piele de bucurie. Temutul suveran fusese adus la punctul dorit... -Ati putea...vedeti tovarase Secretar General... stiti ca  Romania  este o tara infratita pe veci cu marele nostru frate Uniunea Sovietica. Suntem un aliat de nadejde, cum am dovedit-o si in timpul crizei din Ungaria. Aici suntem cu totii leninisti convinsi. Uniunea Sovietica va gasi la noi doar prietenie si loialitate. De aceea suntem convinsi ca stationarea armatelor sovietice in tara noastra nu mai este necesara. Pe langa acest aspect, stiti ca deseori au loc incidente in care sunt implicati soldatii rusi. In ciuda infratirii noastre intru comunism, astfel de incidente-i vor face pe romani sa privesca cu neincredere Uniunea Sovietica. Daca s-ar putea face ceva la Moscova, stiti ...am fi recunoscatori. De partea cealalta a mesei, Maurer, Ceausescu si Bodnaras dadeau mecanic si aprobator din cap.  Spre surprinderea tuturor, Hrusciov a stat pe ganduri doar 5 secunde, dupa care a cuvantat: -Dragii mei prieteni, in ultimul timp si noi ne-am gandit la Moscova la acesta situatie. Am sa comunic la Sovietul Suprem. Pot sa va asigur ca, in proportie de 90%, intr-un an de zile trupele noastre vor fi retrase. Iar acum nu mai vreau decat sa beau din vinul asta al vostru, Gurgulesco, Giurgiulesc sau cum se zice... In Tupolevul care zbura spre Moscova, au fost incarcate in zilele urmatoare carnea sarata a 4 ursi, 6 butoaie cu vin de Giurgiu , 2 de horinca si blanurile preparate ale ursilor. In mod straniu, ucraineanul s-a tinut de cuvant. In anul 1958, primele trupe sovietice au inceput sa se retraga iar in anul urmator, ultimii soldati “eliberatori” paraseau Romania . Din nefericire, omul este o fiinta nerecunoscatoare. Sacrificiul ursilor a ramas tinut sub tacere... Nici manualele de istorie nu-l amintesc, nici cercetatorii istorici nu-l cunosc. Noroc cu nota ambasadorului olandez. Ursii au ramas martiri in continuare. Sub regimul ceausist, erau vanatul favorit al dictatorului. In zilele noaste sunt amenintati de o populatie pestrita care le invadeaza teritoriul poluandu-l cu manele si resturi alimentare, filmandu-i cu celularele si construindu-si vile de prost gust in interiorulrezervatiilor naturale. Pe de alta parte, ursii sunt impuscati pe capete, chiar in prag de secol XXI, de imbogatititi tranzitiei si de vanatorii straini care vin aici sa-si indeplineasca viciul sangeros si absurd al vanatorii.