Oare de ce-mi par cunoscute aceste practici ?
Citind materialul de mai jos, am ramas oarecum stupefiat de similitudinile evenimentelor ce s-au intamplat in America pe 11 septembrie, dar si sub "guvernarea" lui Basescu, ceea ce-mi induce idea ca acesta s-a dovedit un invatacel bun, de la smecherii de peste ocean si nu s-a oprit numai la aceasta, reusind tot cu ajutorul mascat al celor de la CIA sa-si castige "ajutat" si cel de-al doilea mandat, Insa asa cum se cunoaste ulciorul nu merge de multe ori la apa si in decmbrie anul trecut, poporul s-a "rasculat " nemaiputand sa indure mincinile prezidentiale, care prin intermediul executantului Boc au redus nivelul de trai al populatiei la o pozitie nemai intalnita de la ultimii ani ai lui Ceausescu, pana in prezent.
Dupa episodul cu "duceti site-ul de cultura in duba" si instaurarea guvernului MRU, in care toti membrii cabinetului erau "stiutori de carte" cum ii place presedintelui suspendat sa se exprime, s-a reusit prin constientizarea parlamentarilor, trecerea primei motiuni de cenzura peste cvorumul legiferat, inlocuirea lui MRU & comp.cu un guvern ce exprima coalitia USL.
Aceasta mutare a fost aclamata de populatie, care la alegerile locale au impins USL-ul la cote nici de ei visate, cu credinta ca ne va fi mai bine, insa prezentul nu ne inspira incredere, mai ales prin prestatia "bajbaita" a executivului, a CCR-uli, precum si altor entitati si servicii care inca nu si-au clarificat doctrina si care fac abstractie de faptul ca 7,5 milioane de romani nu-l mai vor pe Basescu.
Aceasta lipsa de fermitate erodeaza incet, dar sigur preferinta romanilor si la viitoarele alegeri s-ar putea sa avem surprize considerabile, insa timpul se pierde ireversibil si noi vom trai tot mai prost.
Oare daca se va scapa pana la urma de Basescu si "clica lui" si guvernul se va consolida, vor avea "cohones" sa adopte o politica ca a celor din Argentina si altor cateva tari sud-americane, sau cel putin o pozitie apropiata de a vecinilor maghiari, pentru recucerirea demnitatii si suveranitatii nationale, pierdute rand pe rand de clasa politica prin exponentii ei mai vechi si mai noi?
Sunt sigur ca omul de rand asta asteapta, chiar daca aceasta se va infaptui cu greutate si sacrificii, insa pentru a se ajunge la rezultatele scontate, in care fiecarui roman sa nu-i mai fie rusine ca este roman, ca kilometrul de autostrada sa nu ne mai coste de 8 ori mai mult decat in America, ca resursele naturale ale tarii vor produce pentru noi profit, conditia esentiala este ca la carma tarii sa avem PATRIOTI si acestia se pot gasi printre elitele tarii, pe care sondajele le-a identificat in Biserica, Armata, Academie si de ce nu Diaspora, deoarece acolo ne-a ramas speranta izbavirii.
In acest sens salut intiativa d-lui Profesor Ion Coja de a elabora un mecanism prin intermediul caruia Societatea Civila sa scoata la lumina astfel de personalitati, deoarece cu "matrozi si ospatari"nu se poate nici gandi la aceste deziderate.
Si acum va las si pe dumneavoastra sa cititi decalogul "simpatizantului anarho-sindicalist" dupa cum singur se autocaracteriza A.N. Chomski.
""Avram Noam Chomsky (n. 1924) este un lingvist si activist politic american, profesor emerit in lingvistica la Massachusetts Institute of Technology (MIT). In lumea academica, Chomsky este cunoscut pentru "teoria gramaticii generative" si pentru contributiile sale în domeniul lingvisticii teoretice. El este cel care a revolutionat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative.
In afara lumii
academice, Chomsky este foarte cunoscut in lumea intreaga pentru activitatea sa
politica si pentru critica sa la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar
si a altor guverne. Chomsky se descrie ca un socialist libertarian si
simpatizant al anarho-sindicalismului. Este considerat si drept o persoana
cheie in cadrul stangii politice din Statele Unite.
"Cele zece operaţii pe creier
deschis"
Lingvistul nord-american, Noam
Chomsky, a concretizat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, cele zece
manipulări generale pe care se bazează democraţia occidentala şi pe care el le
numeşte strategii ale diversiunii. Ele sunt concepute pentru a dezorienta şi a
deturna atenţia mulţimilor americane de la manevrele claselor politice şi
financiare dar sunt, de fapt, diversiuni cu aplicaţie mondială. Procedura de
bază este preluată de la prestidigitatori, care îşi pun în practică numerele de
iluzionism canalizând atenţia publicului în direcţii false.
Iată cele zece reţete:
Iată cele zece reţete:
1. Să distragi permanent atenţia de
la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare
impact emoţional. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva
decât cu problemele lui adevărate.
2. Să creezi probleme grave, care
angajează masiv opinia publică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să
favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu guvernarea providenţială
care salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul
limitării libertăţilor democratice.
3. Să aplici toate măsurile dure
treptat. Ceea ce ar duce la mişcări populare, dacă se aplică într-un singur
pachet, devine dintr-odată suportabil dacă e livrat în porţii anuale, conform
unui program anunţat.
4. Să obţii acordul de moment al
poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea
şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
5. Să te adresezi oamenilor ca şi
cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile
spre un tip de gândire care nu face legătura dintre cauze şi efecte.
6. Să faci tot timpul apel la
sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile
emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.
7. Să ţii poporul în ignoranţă şi
în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi
nefuncţional este instrumentul ideal de a tâmpi lumea şi a o controla.
8. Să încurajezi financiar acele
mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de
emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.
9. Să stimulezi sentimentul
individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au
impulsul de a se revolta, devin turmă şi sunt uşor de controlat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!