Crin Antonescu, un om lipsit de onoare?

     Stimate domnule Crin Antonescu,

     În 2009, când mi-am anunţat intenţia de a candida la preşidenţie, o intenţie atât de bizară pentru toată lumea, la întrebarea pe care o primeam de la fiecare cunoscut: De ce candidezi? Ce speri să obţii în felul acesta?, răspunsul meu era cam acesta: Încerc să-i conving pe oameni să nu-l voteze cumva pe Băsescu sau pe Crin Antonescu!

     Cu alte cuvinte, aşa cum am mai spus-o, nu am avut niciodată o părere prea bună despre dumneavoastră. Fără să vă cunosc propriu zis, ci bazându-mă numai pe felurite informaţii aflate în circuitul public, chiar dacă multe erau contradictorii, părerea mea despre dumneavoastră era destul de fermă, fermă şi ...negativă! Negativă rău (!)!

     Probabil că de aceea mă simt dator să fac publice rândurile de mai jos. Voi fi cât se poate de succint:

     Mi-am schimbat mult părerea despre dumneavoastră în urma celor petrecute de când aţi ajuns preşedinte interimar al României. Aţi făcut, zic unii, multe greşeli politice în această calitate: aţi promulgat, bunăoară, o lege care deservea în mod decisiv proiectul demiterii lui Băsescu! O lege prin care v-aţi tăiat singur craca de sub picioare!... Puteaţi returna legea la Parlament şi puteaţi cere anumite modificări prin care să fie asigurată impunerea liberă, democratică, a voinţei electoratului. Mă refer la acceptarea acelui cvorum nenorocit.... A fost o mare greşeală, prin care a devenit posibilă anomalia la care am asistat: nu a contat votul unei majorităţi impozante! Halal democraţie!

      Şi alte greşeli vi se impută. Eu însumi v-am reproşat la începutul „crizei” asemenea decizii sinucigaşe pentru un politician. Le-am formulat în textul intitulat Prostul dacă nu-i fudul parcă nu e prost destul...  Când voi avea timp îl voi reciti, să văd dacă nu cumva îl retractez!

      Da, s-ar putea să-l retractez, în măsura în care constat azi că aţi devenit ţinta unori atacuri nedrepte şi nedemne, şi nu aş vrea ca numele meu să fie inventariat alături de cei care, din prostie sau din mişelie, v-au sărit la gât! Acestora, care cu toţii vă reproşează că vă lipseşte exact ceea ce aţi dovedit cu prisosinţă că aveţi: onoarea, le voi aminti următorul detaliu esenţial pentru toată discuţia:

     la data când dumneavoastră v-aţi pus la bătaie viitorul politic şi aţi declarat că vă veţi retrage din viaţa politică dacă Băsescu nu va fi demis prin referendum, sensul cuvintelor dumneavoastră a fost foarte clar, anume că vă retrageţi dacă, prin votul lor, românii vor decide ca Băsescu să rămână în continuare la Cotroceni! Nimeni nu a înţeles că putea fi vorba de altceva decât de rolul decisiv al voturilor, de numărul voturilor exprimate majoritar într-un sens sau altul! Nimeni dintre noi, cei care am fost martori la pariul în care v-aţi angajat viitorul, nu s-a gândit nici măcar o clipă că se putea pune problema revenirii lui Băsescu prin absenţa de la vot a oamenilor!!!! Ne era clar că referendumul din 2012 urma să se ţină după aceleaşi reguli ca în 2007!

     Repet pentru cine are nevoie: pariul pus de Crin Antonescu a fost acesta: că prin majoritatea voturilor exprimate, românii îl vor demite pe Băsescu! Or, majoritatea la data aceea însemna numai atât: majoritatea dintre cei care vor participa la vot! Iar această majoritate, slavă Domnului!, s-a înfăptuit „cu asupra de măsură”!

     Ulterior acestui pariu, regulile jocului s-au schimbat, prin intervenţia din afara competiţiei a unor factori ilegitimi şi neaveniţi, adică printr-un abuz! Ceea ce numai corect nu a fost! Aceste schimbări ale regulilor „în timpul jocului” impuneau să se schimbe şi termenii pariului! În caz contrar pariul devenind – şi chiar a devenit, nul, caduc, fără nicio consecinţă pentru cel care l-a propus!

      Aţi făcut mai multe greşeli, domnule Crin Antonescu, cam toate din aceeaşi cauză: aţi ţinut cu tot dinadinsul să demonstraţi că sunteţi un om de onoare, căruia nu-i este teamă de respectarea legilor şi a promisiunilor... E de discutat dacă aveaţi dreptul să împingeţi această preocupare pentru propria imagine până la excesul de zel pe care l-aţi arătat! Nu cumva aţi exagerat?(sic!)

     Un om de onoare se poartă ca un om de onoare în orice împrejurare, se zice. Cu o excepţie, aş preciza eu: atunci când omul de onoare se înfruntă cu un om lipsit de onoare, iar confruntarea are loc pe tărâmul nu al interesului personal, ci al interesului public! Într-o asemenea confruntare onoarea, chestiune de ordin privat, de interes strict personal, nu poate prevala dinaintea unor imperative superioare, cum este binele comunitar.  

     Interesul public, naţional, cerea fără doar şi poate demiterea lui Traian Băsescu! Iar dumneavoastră aţi ratat demiterea lui Băsescu prin comportamentul dumneavoastră corect, excesiv de corect, aş spune! (Fac această declaraţie la nivelul informaţiilor mele, deduse din mass media. Sper să nu fiu contrazis de apariţia unor „dezvăluiri” neaşteptate în privinţa dumneavoastră...) În felul acesta aţi făcut un mare rău românilor, ţării!

     Vă consider vinovat că în toată povestea acestui referendum aţi fost mai atent la propria imagine decât la interesul naţional al demiterii lui Băsescu cu orice preţ! Repet: demiterea lui Băsescu cu orice preţ! Altă grijă nu aveaţi voie să aveţi în cap! şi aţi avut!...

     La nevoie, pot detalia justificarea afirmaţiei că aţi fost excesiv de corect cu un adversar extrem de incorect, incorect la fiecare pas, la fiecare gest! Nu poţi, nu ai voie să fii corect indiferent cine ţi-e adversarul! şi mai ales atunci când cunoşti bine că adversarul nu este un om de onoare!

     Aş conchide propunând un paradox: în anumite situaţii, nu este corect să te porţi corect cu un ins incorect! Care sunt aceste situaţii? Sunt acele împrejurări când este în joc interesul supra-individual comunitar, naţional! În general, a te purta corect cu un ins incorect este un act de pedagogie superioară, menită să-l îndrepte pe nefericitul individ pe calea cea bună! În anumite situaţii însă eşti nevoit să constaţi că nu de pedagogie este nevoie, ci de aplicarea strictă, aspră şi pedepsitoare, dar meritată, cuvenită, a legii penale! Cazul lui Băsescu va deveni exemplar în acest sens, sunt convins! Caz tipic pentru situaţiile când nu mai există speranţă de salvare pentru individ şi trebuie să te porţi cu el ca cu o fiară turbată, devenită pericol public. În asemenea situaţii, ca autoritate publică, ai o singură ţintă: salvarea cauzei publice! Care este mai presus de orice! Salus Reipublicae suprema lex...

     Aparţin, sau încerc să aparţin acelei lumi care are ca deviză două cuvinte: Onoarea şi Patria. Sunt împrejurări, rare, când trebuie să alegi totuşi între cele două. Cred că e corect să alegi Patria!... Dumneavoastră aţi ales greşit, domnule Antonescu!...

                                                                *

     Închei cu o ultimă observaţie: ca profesor de limba română, când mă aflu în faţa televizorului, la emisiunile politice mai ales, mă transform într-un vânător de „perle”, de greşeli, dezacorduri etc. O vânătoare care mă îndurerează, mă întristează cumplit!... Am remarcat însă, încă o dată, în această vară atât de ...logoreică, că dumneavoastră domnule Crin Antonescu, deşi îmi sunteţi antipatic chiar şi din punct de vedere ...lingvistic, vreau să zic onomastic, sunteţi un foarte bun vorbitor, vorbiţi liber foarte bine, fără cusur. Aveţi un discurs care nu provoacă dureri de cap mult încercatei noastre limbi. Dimpotrivă! Iar pentru mine asta înseamnă mult. Felicitări! Mai exact spus: mulţumesc!

     ...Nu ştiu care vă mai sunt şansele în politică. Mi-am dorit să reuşiţi în prima parte a proiectului dumneavoastră: demiterea lui Băsescu. Partea a doua: instalarea dumneavoastră la Cotroceni ca preşedinte ales nu am dorit-o nicicum. Nu o doresc nici acum! Nu ştiu ce va fi mai departe. S-ar putea să vă rămân în continuare un adversar, mai puţin înverşunat, dar adversar. Un adversar care vă respectă însă!

     Să fiţi sănătos!

                                                                                                  Ion  Coja

Bucureşti, 23 august 2012

Post scriptum. Interesant ar fi ca cineva, o persoană la care eu să ţin mult şi care să merite tot respectul nostru, să ne demonstreze că Băsescu într-adevăr s-a purtat in-corect, ca un om fără onoare, dar că a făcut toate potlogăriile la care s-a pretat vara asta ca să salveze ţara, ca să nu ajungă ţara cumva, prin vot corect, democratic, pe mâna unor aventurieri, periculos de incompetenţi şi de corupţi etc., etc. S-au mai văzut minune de astea!...

     Teoretic, este posibilă şi această variantă. O luăm în calcul sine ira et studio... Ne-am trezi astfel în mijlocul unei intrigi raciniene de toată frumeseţea...

     Aştept dovezile, argumentele. Deşi mă cam îndoiesc de existenţa şi temeinicia lor!...

     Dar aştept mai ales ca cuplul Ponta – Antonescu să-şi facă exemplar treaba în următoarele luni ale guvernării USL, punând mai presus de orice Salus Reipublicae! Salvarea Patriei! Este singura lor şansă de a mai exista ca oameni politici! Succes!