“Munții noștri aur poartă, /Noi cerșim din poartă-n poartă.” /De-am închide-a Țării poartă, /Alții ne-ar cerși la Poartă!/Însă Hoții-s chiar din Țara /Trădători la cei de-afară! /Doamne Iartă-i! Ești în Drept!/Însă Du-i hăt în deșert!/Doamne, Dă-i la Neam unire /Și Dă-i demnă cârmuire. /Că-i prea mult blajin și laș /Și supus stă la borfași!/O Neam românesc din Daci /Nu mai cerși doar pozmaci /Ci Ridică-te creștin /Ca să scapi de cel Hain!
marți, 27 august 2013
Dizlocarea Transilvaniei
Dizlocarea Transilvaniei
– Una din mizele secrete ale regionalizării României. Lozinca “românismului
agresiv”, promovată de propaganda ruso-maghiară.
În 1980, la Conferinţa
pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de la Madrid, o delegaţie a
imigraţiei maghiare s-a prezentat cu documente prin care revendica independenţa
Transilvaniei, în numele unui pretins partid socialist transilvănean în exil.
Nu puţine delegaţii prezente la Conferinţă au luat problema Transilvaniei în
serios.
Anual, după „momentul
Madrid”, în Congresul SUA apărea câte o rezoluţie în susţinerea ideii că, în
România, indiferent de regim, indiferent dacă a fost republică sau monarhie,
ungurii au fost întotdeauna persecutaţi şi supuşi deznaţionalizării. Acelaşi text,
an de an, era repus pe tapet, dar semnat şi iniţiat mereu de „alţii”.
Mizele secrete ale
regionalizării României. Dizlocarea Transilvaniei. Doctrina “românismului
agresiv”, promovat de politica ruso-maghiară.
Cronologia mişcărilor de
revendicare a Transilvaniei.
În 22 decembrie 1989, la
Timişoara, printre numeroasele revendicări care au animat evenimentele străzii,
a trecut ca neobservată scandarea “Vrem unirea cu Ungaria!”.
În ianuarie 1990, în
prima redactare a draftului “Proclamaţiei de la Timişoara”, a apărut strecurată
ideea întregirii şi autonomizării Banatului de România.
În martie 1990, cu
câteva zile înainte de criza interetnică de la Târgu Mureş, corespondenţi ai
presei occidentale, în tema cu cele ce aveau să urmeze [de unde?, de la cine?,
cum?], erau prezenţi la faţa locului, ca parte a planificării operaţionale a conflictului.
La 21 mai 1990,
săptămânalul francez “Le Point” reonstituie, în liniile sale generale, ceea ce
numeşte “complotul bicefal sovietio-maghiar” de la Timişoara.
În acelasi an, geograful
şef al Departamentului de Stat a dat publicităţii estimarea tendinţelor de
multiplicare a entităţilor statale până la jumătatea viitorului secol, în care
se afirma ca în anul 2050 vor exista peste 300 de state.
La 21 octombrie 1991, au
fost remise agenţiilor de presă [From The Desk of Dan Andersen P.O. Box 1971,
Los Angeles CA 90078] “Declaraţia de Independenţă a Republicii Transilvania”,
cu capitala la Cluj, şi decupajul viitorului nou stat din harta României.
Presa din România, care
a observat declaraţia, a tratat gestul ca inepţie a unui excentric, Dan
Andersen-Voda, care semnase documentul în calitate de “Preşedinte interimar în
exil al Republicii Transilvania”.
Urmează apoi publicarea
unei ample lucrări de anticipaţie “Future Wars” [“Războaiele viitoare”], în
care autorul, Trevor Nevitt Dupuy (Mai 3, 1916 – Junie 5, 1995, colonel U.S.
Army în retragere, considerat un geniu militar), detalia şi scenariul
războiului pentru Transilvania.
Desigur, în astfel de
simulări încap şi multe fantezii… Şi, totuşi, iată că nu mai demult decât în
zilele din urmă, un studiu publicat la Belgrad sugerează că (…) Ungaria s-ar
putea extinde cu Transilvania românească şi partea de nord a Banatului din
Serbia.
În compensaţie pentru
teritoriul pierdut în favoarea Ungariei, România ar putea obţine reîntregirea
Moldovei, dar fără Transnistria şi judeţele date de Stalin Ucrainei.
Aproape concomitent, de
la Budapesta, dintr-o sursă “gri” ni se dă de ştire: “Chiar şi CIA consideră
necesară abrogarea dictaturii teroriste de la Trianon”. În susţinerea
aserţiunii, se dă ca argument că CIA, GRU şi un Institut de Cercetare au întocmit
o hartă a Europei în anul 2035, potrivit căreia Ungaria va alipi o parte a
Transilvaniei şi Voivodina.
În comentariul la hartă
se spune că “(…) vor aparţine din nou Ungariei teritoriile din România, unde
românii sunt în majoritate, în schimb Tinutul Secuiesc rămâne parte a României.
(…) România se poate consola cu Republica Moldova”.
O necesară paranteză.
Entuziasmul inţial al unioniştilor de la Chişinău a fost bine temperat de la
Budapesta, Mircea Snegur fiind convins să nu se grăbească, deoarece viitorul
statului unitar român este sub semnul unei dezmembrări, context în care se vor
desface şi reface ţinuturile istorice pe criteriile regionalizărilor
transfrontaliere şi a cedărilor de suveranitate.
„României i se pregătește un nou dictat de la
Viena”.
Concomitent cu
deteriorarea relaţiilor “româno – române” dintre Bucureşti şi Chişinău, a fost
repusă pe tapet şi revigorata doctrină academicianului A. Lazarev, privind
“poporaţia moldovenească trăitoare în cadrul Rusiei”, dinainte de octombrie
1917, ca “naţiune burgheză de sine stătătoare”.
Iată ce afirma A.
Lazarev în 1984: “În urma intervenţioniştilor străini în Moldova şi cotropirii
forţate a Basarabiei sovietice de către România regală, naţiunea burgheză
moldovenească (…) a fost fărâmiţată şi marea ei majoritate se trezi în
condiţiile unei crunte asupriri sociale şi naţionale străine; cealaltă parte,
cea mică a naţiunii, din raioanele de pe malul stâng al Nistrului se află sub
asuprirea intervenţioniştilor germane-austrieci şi albgardiştilor (…).
După februarie 1920, pe
malul stâng al Nistrului a continuat procesul de formare a naţiunii socialiste
moldoveneşti”. Ulterior, afirmă A. Lazarev, “procesul de constituire a
poporului moldovenesc într-o nouă comunitate etnico-sociala, naţiunea
socialistă, s-a încheiat în prima jumătate a anilor 1950“.
Dar iată şi ce spune
“Vocea Rusiei” azi, la aproape trei decenii după A. Lazarev: „României i se
pregătește un nou dictat de la
Viena”. Unui oarecare Andrei Safonov, “obscur analist transnistrean”, i-a
venit, aşa din senin, ideea să lanseze în spaţiul comunicării publice concluzia
ameninţătoare: “A venit momentul ca România să dispară
de pe harta lumii!”.
“Vocea Rusiei” arată că
Andrei Safonov, în opinia căruia distrugerea României ar fi o cauză nobilă, “nu
reprezintă nici măcar tangenţial vreo forţă politică importantă din
Transnistria, Ucraina sau Rusia, dar problema atinsă este reală și are legătură cu Uniunea
Europeană” (s.n.). Potrivit sursei citate, “există semne că se încearcă o
diversiune similară cu cea din 1989, când s-a încercat insistent inocularea
ideii aberante că Moscova ar fi vinovată de acele evenimente (…)”.
Ce ameninţare ne
devoalează “Vocea Rusiei”? Pentru România, “(…) anul 2013 va fi unul deosebit
de greu, mai ales în contextul geopolitic în care s-a înscris Uniunea
Europeana”, când “pare să fie decisă distrugerea statelor naţionale şi transformarea
Uniunii Europene într-o «federaţie de regiuni», astfel încât elitele naţionale
să nu mai poată opune rezistenţă centrului decizional aflat undeva pe axa
Bruxelles – Berlin”.
Că ni se pregăteşte ceva
este dincolo de evidenţe. Deja dictatul, sufocant pentru demnitatea naţională,
al unor interese economice străine cu identitatea incertă, face şi desface
jocurile politice în România, cheamă la ordine, rând pe rând, Parlamentul,
Preşedinţia Republicii, Guvernul, Justiţia, Presa, Agenţiile Speciale…
În tot acest timp, noi
nu putem să nu observăm semnele prevestitoare de vremuri grele care vin din
est. Acolo sunt lansate cu obstinaţia şi perseverenţa picăturii chinezeşti,
tezele unei doctrine a “românismului agresiv”. Iată câteva exemple: 07.10.2010
– Agenţia de ştiri: “Regnum” (Rusia) :
De aceea, este necesar
un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea
statului român şi încetarea existenţei sale în graniţele actuale. Transilvania,
oare, nu a fost ruptă din Ungaria? Oare este totul în regulă cu ruşii şi
ucrainenii din România? Bucureştiul nu ar trebui să arunce cu pietre în vecini,
având propria casă de sticlă fragilă. (…)”
31.05.2011 Agenţia de
ştiri: “Regnum” (Rusia):
Ar trebui să se ocupe,
cu adevărat, de consolidarea stabilităţii în propria ţară, poate chiar prin
intermediul federalizării şi extinderii drepturilor şi împuternicirilor acelor
teritorii, pe care România le-a invadat la începutul secolului XX (…)”.
11.09.2012 Publicaţia:
“YAM.MD” (Republica Moldova):
De asemenea, Partidul
‘Patrioţii Moldovei’ intenţionează să iniţieze un proces, la un tribunal
internaţional, de condamnare a României pentru distrugerea statalităţii
moldoveneşti şi genocid împotriva poporului Republicii Moldova. Totodată,
reprezentanţii formaţiunii consideră că organizarea pe 16 septembrie în centrul
Chişinăului a marşului unioniştilor ar putea provoca vărsări de sânge. ‘Suntem
convinşi că unioniştii au nevoie de vărsare de sânge pentru a demonstra că
patrioţii duc un război agresiv şi au mers chiar până la uciderea unioniştilor
în timpul confruntărilor.
După aceste vărsări de
sânge, Guvernul nostru se va adresa celui român cu solicitarea de a introduce
forţe pentru a aplana conflictul. Guvernul nostru antipopular are toate
înţelegerile necesare cu partea română privind apărarea comună a statalităţii
şi intervenţia în caz de tulburări în masă şi răscoale. Insă, ştim prea bine că
aici vor veni nu trupele române, dar cele ale NATO, iar americanii vor face
regula, la fel cum o fac acum în Siria’, a declarat vicepreşedintele Partidului
‘Patrioţii Moldovei’, Alexandr Dobrea.”
12.01.2013 Publicaţia:
“YAM.MD” (Republica Moldova) si Adevarul.md :
România are pretenţii
pentru nordul Bucovinei. Aşa că pe lângă reglementarea transnistreană nu este
exclus că Moscova şi Kievul vor discuta şi despre coordonarea eforturilor de
luptă contra expansionismului românesc’, afirmă politologul de la Tiraspol.
Acesta susţine că a
trecut timpul paşilor mărunţi. ‘Chiar dacă Rusia şi Ucraina îşi vor unifica
eforturile contra urmaşilor lui Ion Antonescu, aceasta nu va da niciun
rezultat’. Aceasta pentru că România are o diplomaţie foarte profesionistă şi
aliaţi puternici în persoana U.E., S.U.A. şi N.A.T.O.
In loc de concluzie a
acestui remember necesar, care inlatura orice indoiala ca scenariul geopolitic
la care ne referim ar fi lipsit de o baza cat se poate de reala, fac un rapel
şi la unul dintre avertismentele istorice ale presedintelui Federatiei Ruse,
Vladimir Putin.
Vorbind despre Kosovo, la
cel de al 20-lea summit Rusia-Uniunea Europeana de la Lisabona, din anul 2007,
liderul de la Kremlin a facut aluzie la posibilitatea revendicarii
Transilvaniei si Dobrogei de catre Ungaria si Bulgaria.La numai o zi dupa ce
Romania a fost mentionata de presedintele SUA, George W. Bush, drept unul din
statele aflate in tinta Iranului, Vladimir Putin a mentionat tara noastra pe
lista tarilor europene care se confrunta cu provocari de natura separatista.
Reiterand pozitia
Moscovei in cazul Kosovo, liderul rus le-a sugerat omologilor europeni o
abordare mai flexibila, in spiritul dreptului international, facand trimitere
la problema basca din Spania, respectiv la cea flamanda din Belgia si, nu in
ultimul rand, la “potentiala problema” a maghiarilor si bulgarilor din Romania.
Practic, Putin a facut o aluzie directa la posibilitatea fragmentarii Romaniei,
prin eventualele revendicari ale Transilvaniei si Dobrogei.
NOTA : Generalul(r)
Aurel I. Rogojan a fost şef de cabinet al şefului DSS – gen. Iulian Vlad –
şi apoi strateg în SRI al integrării cu serviciile statelor NATO şi UE.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!