În Italia - populismul îşi depăşeşte limitele
Simona Catană
Mişcarea condusă de Beppe Grillo a obţinut un scor electoral surprinzător,
urcând pe valul protestatar împotriva măsurilor de austeritate, dar mai ales prin
mesajele împotriva ”clasei politice corupte”. Însă în spatele discursului
demagogic stă o viziune asupra viitorului cel puţin îngrijorătoare, după cum o
arată referinţele la Mussolini sau Hitler din clipul cofondatorului M5S.
Eveniment:
Mişcarea 5 Stele (M5S) condusă de Beppe Grillo, devenită cea mai vocală
formaţiune politică din peninsulă în urma alegerilor din 24 şi 25 februarie, a
anunţat duminică, 10 martie, că intenţionează să ceară conducerea viitorului
guvern italian. De asemenea, Grillo a subliniat, din nou, că nu va încheia nicio
alianţă cu vreun alt partid politic şi că aceasta va fi poziţia clară asumată de M5S
în cadrul consultărilor pe care le va conduce preşedintele Georgio Napolitano.
În momentul conferinţei de presă, 10 martie, M5S încă nu finalizase programul
în 20 de puncte pe care intenţionează să îl prezinte preşedintelui şi nici nu avea o
propunere pentru premier. ”Dacă preşedintele acceptă cele 20 de puncte, până
atunci vom fi decis propunerea noastră pentru primul-ministru”, a declarat Vito
Crimi, liderul de la senat al formaţiunii M5S.
”Italia este de facto deja ieşită din zona euro”, declarase Beppe Grillo pentru
Hadelsblatt, cotidian economic german. Apoi însă a revenit asupra acestei
afirmaţii: ”Am vrut doar să spun că avem nevoie de un plan B pentru Europa”.
”Trebuie să ne întrebăm: ce a devenit Europa? De ce nu avem o politică de
informare comună? De ce nu avem o politică fiscală comună? Sau o politică de
imigrare comună? De ce doar Germania se îmbogăţeşte?”, a mai continuat
Grillo.
”Voi face un referendum online asupra monedei euro, asupra tratatului de la
Lisabona – toate aceste subiecte în care Constituţia noastră a fost dată
deoparte”, afirmă liderul M5S, care se declară convins că Europa de Nord va
susţine Italia ”până îşi va recupera investiţiile băncilor în obligaţiunile
italiene”. ”După aceea, ne vor abandona”, prezice Grillo.
Votanţii lui Grillo sunt majoritar tineri, care cred că M5S poate aduce o
schimbare. Aceştia sunt adepţii democraţiei participative, respingând modelul
reprezentativ şi ierarhia specifică modelului trandiţional de clasă politică.
Deşi marea parte a mesajelor sale par a fi de stânga – taxarea bogaţilor cu 1%,
crearea unui fond special pentru şomeri, creşterea controlului public asupra
şcolilor şi spitalelor sau tăierea fondurilor de apărare – Grillo a reuşit să atragă şi
foarte mulţi dintre votanţii conservatori. Astfel, 46% din voturile obţinute vin
dinspre susţinători de stânga, iar 39% de la alegători de dreapta. Restul de
procente provin de la persoane care nu au mai votat până acum. O altă
caracteristică a M5S, care o deosebeşte de celelalte partide, este că votanţii săi
provin din toate clasele sociale şi din toate regiunile Italiei.
În plus, M5S nu se defineşte ca un partid tradiţional: întreaga mişcare este
bazată pe internet, candidaţii pentru parlament fiind selectaţi în urma unui
scrutin online. În plus, M5S nu are un sediu central şi nici birouri locale, iar
structura ierarhică este reprezentată doar de conducerea asumată de Grillo –
desigur, alături de cofondatorul Casaleggio.
Context şi semnificaţii:
Formaţiunea M5S a fost cel mai votat partid unic la alegerile din 24 şi 25
februarie, având în vedere că adversarii săi au fost coaliţii de partide. Cu toate
acestea, a obţinut mai puţine locuri în parlament, deoarece s-a clasat pe locul trei
în preferinţele electoratului, fiind devansat de coaliţia de centru stânga condusă
de Pierluigi Bersani, dar şi de formaţiunea de centru dreapta condusă de
Berlusconi.
Programul lui Grillo promitea un venit minim pentru şomeri, internet gratuit
pentru toată lumea, o reformă electorală, dar şi eliminarea finanţării de stat
pentru partide şi ziare sau întreruperea lucrărilor la o linie de tren de mare viteză
în nordul Italiei. De asemenea, Grillo anunţa că militează pentru o clasă politică
imaculată şi pentru salvarea mediului, dar şi pentru ieşirea din zona euro şi
reducerea săptămânii de muncă la 20 de ore.
Reuters semnalează că strategul din spatele lui Grillo este Gianroberto
Casaleggio, un expert al internetului care apare rar în public. Acesta are o firmă
specializată în marketingul online şi i-a creat, în 2004, lui Beppe Grillo blogul
de succes care, practic, l-a lansat în viaţa politică. În 2005, blogul Beppegrillo.it
a fost clasat printre primele zece cele mai influente bloguri din lume. Împreună,
cei doi au pus bazele M5S, iar Casaleggio se ocupă de activităţile publice ale
mişcării.
Marile publicaţii au încercat să obţină un interviu imediat după aflarea
rezultatelor electorale, însă Casaleggio i-a transmis reporterului Le Monde, prin
purtătorul de cuvânt, că ”preferă, pentru moment, să nu dea interviuri”.
Singurul care a obţinut câteva fraze a fost corespondentul The Guardian: ”Ceea
ce se întâmplă în Italia este începutul unei schimbări radicale, o schimbare care
va atinge toate democraţiile”, spusese Casaleggio, deja supranumit de presa
italiană ”gurul lui Grillo”.
O altă analiză publicată de Le Monde, şi care preia o parte din informaţiile unei
anchete realizate în 2010 de către jurnalistul Pietro Orsatti, arată opacitatea din
jurul afacerilor lui Casaleggio, atât din punctul de vedere al veniturilor, cât şi al
clienţilor pe care îi are firma sa. Ciudat pentru un fondator al unui pratid care
propovăduieşte transparenţa şi controlul de către alegători sau pentru un
anticapitalist care susţine că niciun patron de firmă nu poate câştiga mai mult de
12 ori salariul unui angajat.
Beppe Grillo şi Gianroberto Casaleggio au publicat anul trecut o carte, numită
”Siamo in guerra” (Suntem în război), în care ambii îşi expun viziunea despre
viitor. Astfel, conform fondatorilor mişcării M5S, suntem într-un moment
crucial al istoriei omenirii, comparabil cu naşterea lui Hristos. Din acest
moment, întreaga umanitate se va schimba, născându-se o nouă civilizaţie,
”Gaia”. Cu alte ocazii, Casaleggio a făcut profeţii privind viitorul planetei.
Evident, în centrul acestei noi civilizaţii se află internetul – o posibilă explicaţie
pentru unul dintre punctele centrale ale programului M5S: internet gratuit pentru
toţi.
Personajul Beppe Grillo trezeşte sentimente puternice: pe de o parte, susţinătorii
săi cred în puterea acestuia de a curăţa politica italiană şi în intenţia sa de a da
puterea de decizie cetăţenilor. Pe de altă parte, oponenţii văd un populist
periculos, care aminteşte de Benito Mussolini. În orice caz, ideile vehiculate de
M5S pot să-şi găsească ecou şi în Franţa, cu Frontul Naţional condus de Marine
Le Pen, în Grecia – mişcarea extremistă Zorii Aurii, sau chiar anumite aspecte
din discursul extremei stânga Syriza, dar şi în mişcarea alter-mondialistă a
„indignaţilor”.
Spre deosebire însă de „indignaţi”, care şi ei contestă actuala clasă politică şi
elitele din mediul de afaceri, Grillo vrea să cucerească puterea. Cu alte cuvinte,
dacă alter-mondialiştii luptă împotriva aceloraşi „duşmani comuni” precum
M5S, ei nu contestă doar elitele, ci sistemul însuşi. În schimb, Grillo contestă
doar clasa conducătoare, al cărei loc vrea să îl ocupe, într-un sistem de
distribuţie a puterii pe care îl acceptă – pentru că, dacă ar ajunge într-adevăr la
putere, acest sistem i-ar permite „să schimbe lumea” după propriile dorinţe.
”Stânga şi dreapta vor guverna împreună pe ruinele pe care le-au creat;
această guvernare va dura cel mult un an, apoi mişcarea noastră va putea
schimba lumea”, a declarat Grillo, după performanţa M5S la alegeri.
Riscuri şi tendinţe de evoluţie:
Una dintre explicaţii pentru succesul înregistrat de Grillo ar fi îndepărtarea
clasei politice de problemele de zi cu zi ale italienilor. Atât Berlusconi, cât şi
Pierluigi Bersani sunt percepuţi ca membri ai unei clase politice din ce în ce mai
decuplată de cetăţenii obişnuiţi şi de nevoile lor cotidiene. Din nou, se poate
remarca aici o paralelă cu mişcarea indignaţilor, care s-a manifestat cel mai
puternic în Spania.
În clipul video care prezintă viziunea lui Casaleggio, disponibil pe siteul de
internet al companiei sale, referinţele la Ginghis Han, Benito Mussolini sau
Adolf Hitler abundă. Desigur, puse alături de alte exemple, precum comunicarea
prin tipar a lui Martin Luther, sau grupul Bilderberg care ”conduce lumea”.
Conform previziunilor lui Casaleggio, în 2020, va urma un război total, care va
dura 20 de ani şi va distruge toate simbolurile capitalismului, ucigând şi 6
miliarde de oameni. În civilizaţia Gaia ce se va naşte în urma acestei ultime
conflagraţii mondiale, oricine poate deveni preşedinte şi poate controla guvernul
pe internet, în timp ce religiile, partidele politice sau organizaţiile secrete vor
dispărea.
Ideea lui Casaleggio este că monopolul puterii pe comunicare este acum distrus
prin internet, care dă puterea înapoi cetăţenilor. Aceste idei pot apărea drept o
intenţie bună, ascunsă poate într-o profeţie apocaliptică hilară. Cu toate acestea,
delirul paranoid din acest clip este înfricoşător. Cu atât mai mult cu cât un partid
cu o astfel de viziune ajunge cel mai votat din cea de-a treia economie a zonei
euro.
Desigur, este greu de estimat în ce măsură votanţii M5S cunosc această ”viziune
a viitorului” şi sunt de acord cu ea. Ideile precum ”democraţia participativă”,
promovate de asemenea de către ”indignaţi” pot părea extrem de tentante,
fiecare membru al comunităţii având dreptul de a se exprima liber opiniile.
O astfel de comunitate se declară a fi şi M5S, însă cu o mică diferenţă: cei 163
de aleşi în Parlament nu se vor putea exprima liber: comunicarea va fi riguros
gestionată de către firma Casaleggio Associati. Altfel, aleşii vor fi expulzaţi din
partid, după cum a şi fost cazul unei membre, după ce a participat la o emisiune
televizată fără acordul liderilor, sau unui alt membru care l-a criticat deschis pe
„guru” Casaleggio.
Populiştii ostili monedei unice şi imigranţilor şi-au făcut loc în întreaga Europă,
crescând pe fondul reacţiilor sociale la măsurile de austeritate: de la Frontul
Naţional al lui Marine Le Pen, care a obţinut un scor nesperat la alegerile din
Franţa de anul trecut, la Zorii Aurii din Grecia, formaţiune de extremă dreapta
care a intrat în parlament, până la manifestări similare în Olanda sau Finlanda.
Iată că şi Italia „se înscrie” în rândul ţărilor în care astfel de fenomene politice
apar, însă, în acest caz, succesul electoral al M5S depăşeşte performanţele
mişcărilor similare.
Mulţi analişti, printre care şi profesorul de drept Jacques de Saint Victor, într-un
editorial în Le Monde, consideră că pentru mişcările anti-sistem de tip M5S
provocarea va fi să se organizeze eficient, astfel încât platforma politică să
funcţioneze eficient. Însă mişcările extremiste par a se organiza extrem de
eficient, după cum o arată exemplele istorice citate chiar de fondatorul M5S:
Mussolini şi Hitler au rezolvat repede dilema organizării şi chiar a atragerii de
adepţi. Problema coeziunii interne pare mai degrabă să rezide în sânul partidelor
democratice, care deseori cad pradă diferendurilor interne, lăsând locul
manifestărilor populiste.
Chestiunea esenţială este însă rezolvarea enigmei care duce la creşterea
importanţei a astfel de mişcări pe scena publică. Și dacă electoratul este
conştient de alegerea făcută şi de urmările acesteia, aşa cum s-a întâmplat în
Grecia, unde o a doua rundă de alegeri a dus la o nouă configuraţie politică,
permiţând formarea unui guvern. Sau dacă, din contra, italienii ar alege din nou
M5S, poate chiar într-un procent mai mare, dacă ar fi din nou alegeri – ceea ce
ar duce cu siguranţă la un blocaj profund în conducerea ţării.
Pe de o parte, scăderea în intensitate a mişcărilor similare în Germania sau
Olanda ar putea sugera că populismul îşi poate atinge limitele, iar alegătorii se
pot reorienta spre partide cu programe mai realiste. Însă un contraexemplu vine
tot din Grecia, unde mişcarea Zorii Aurii se bucură de o încredere de 10% -
peste procentul obţinut în alegerile anterioare.
O altă posibilitate este însă ca aleşii M5S să se disocieze de liderul lor şi să
susţină un guvern de stânga, care ar promova o parte din programul lor politic.
Un astfel de scenariu ar transforma tragedia în farsă, după cum subliniază
Jacques de Saint Victor, permiţând formarea unui guvern şi deblocând situaţia
politică actuală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!