O SCRISOARE ISTORICA

- Istoric -
nr. 216 / 2 Noiembrie, 2002

La 29 octombrie 2002 s-au implinit 60 de ani de la celebra SCRISOARE a maresalului Ion Antonescu, adresata lui Bratianu, drept raspuns la scrisorile pri-mite de la Maniu si Dinu Bratianu, pe care trecuse rezolutia: "Domnii astia isi fac acte justificative pentru mai tarziu"… Este prea lunga. Insa, este prea importanta pentru a nu reda, cel putin, punctele mai importante… "Uitati, domnule Bratianu, ca eu sunt omul muncii mele si martirul greselilor acelora care au primit, in 1918, Romania Mare si au dus-o, dupa 22 de ani de conducere, in prapastia de unde am luat-o eu in 1940, pe cand d-voastra sunteti unul din profitorii si daramatorii unei mosteniri mari…" 

Stati fata in fata cu constiinta dumneavoastra, depanati cu corectitudine, pas cu pas, atat actele dumneavoastra, cat si pe ale acelora cu care, rand pe rand, v-ati intovarasit si v-ati acuzat in fata natiei dezolate, scandalizate si inmarmurite; rasfoiti toata colectia ziarelor din ultimii 40 de ani (…) si va veti reaminti cine sunteti (…), cate pacate ati facut, cum v-ati calificat singuri si cum v-a calificat natia; cate raspunderi aveti (…) eu (…) nu sunt nici profitorul meritelor predecesorilor mei si nici seful unei bande de corbi odiosi, care au ajuns la conducere prin "minciuna" si "promisiuni"… 

Afirmati… ca suntem in preajma iernii, amenintati de foame si de frig, pentru populatia tarii (…) Va dor de abia acum _ ca intotdeauna cand sunteti in opozitie _ lipsurile poporului? (…) Ati uitat ca aliatii adusi de dv. (…), in trecerea lor prin sate, violau femeile si fetele, maltratau soldatii si ofiterii nostri, bateau din picior si insultau autoritatile, impingand aceasta procedare pana pe treptele tronului? (…) Toate, din cauza desconsiderarii si dispretului care apasa asupra neamului _ datorita greselilor conducatorilor lui din ultimii 20 de ani (...), de la acei evrei si romani, decazuti din puterile lor de ieri, insa detinatori si astazi ai tuturor posturilor de comanda administrativa si economica… 

Aflati, domnule Bratianu, ca, pe cand dv. ati trimis peste granita, in 1917, tot aurul nostru si toate devizele, eu am adus si aduc in tara aur (…), la 4 septembrie 1920, Hoover a propus «excluderea Romaniei din randurile puterilor aliate si asociate, ruperea legaturilor diplomatice si boicotarea ei economica si financiara» (…), in timp ce armata romana punea, cu sangele ei ordine la Budapesta si scapa Europa de anarhie (…) La venirea maresalului Prezan si a mea la Marele Cartier General, in decembrie 1916, am gasit instalati in toate birourile si sectiile acestei institutii de conducere si onoare militara, tehnicieni francezi care, in majoritate, mai mici in grad decat sefii romani responsabili, erau investiti, cu consimtamantul fratelui dv. si din ordinul generalului Iliescu, cu puteri discretionare de conducere (…), cea mai mare umilinta care se putea impune unei armate (…) Numai un nepriceput in problemele de comandament militar putea sa o pretinda (…) Mi-ati cerut sa retrag armata din Rusia si m-ati indemnat sa ma «aranjez» cu Anglia si cu America (…). Va dati seama ce s-ar alege de armata noastra, de disciplina noastra (…)? Nu s-ar prabusi numai armata, s-ar prabusi insasi Tara, doarece germanii ar ocupa-o imediat (…). Poftiti, domnule Bratianu, va ofer din nou conducerea statului si a guvernului. Retrageti dv. armata si «aranjati-va» cu Anglia (…).

Comunistii, legionarii, jidanii, ungurii, sasii ar incepe agitatiile, lupta, distrugerea ordinei, a linistei, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitura de picior unui neam (…). Noi, mai curand ca altii, mai total ca altii, vom fi zdrobiti: pentru ca suntem punte intre slavi si zagazul care le sta de secole in calea expansiunilor catre vestul si sud-estul Europei; pentru ca avem bogatiile pe care le avem si pentru ca vom fi trambulina salturilor lor viitoare (…) Nu mai este loc pentru «minciuni si himere», si, mai ales, nu mai putem sa ne platim luxul de a face si prostii (…). (ADEVARUL DESPRE MARESALUL ANTONESCU, volumul II, de George Magherescu, Ed. Paunescu _ 1991, p. 51-65). 

Iata cateva din adevarurile confirmate de istorie, actuale si astazi, din pacate, pentru care a fost tradat si impuscat marele patriot si martir al neamului romanesc si de ce, CEREREA indreptatita a Asociatiei Veteranilor de Razboi, din mai 1991, pentru reabilitarea maresalului, nu a fost preluata si dezbatuta de catre parlamentele postdecembriste ale Romaniei. Motivul? Toate partidele politice se simt cu musca pe caciula! Cei de la putere isi rotunjesc averile si privilegiile, iar promisiunile le "atomizeaza" sau le amana, precum se muta orizontul. Cei din Opozitie, fosti la putere, zic orice, pentru a-si apara avutia si relatiile cu lumea buna. Lipsurile poporului le vad doar atunci cand au nevoie de voturi. Situatia Romaniei de acum 60 de ani, cand urgiile razboiului faceau victime in fiecare clipa, nu poate fi comparata cu cea de astazi, care este mult mai buna. Dar ar putea fi foarte buna, daca conducatorii, de ieri si de azi, ar fi invatat din greselile trecutului, indiferent cine le-a sesizat, cu atat mai mult cand vin de la un OM care a condus Romania in momentele cele mai grele pentru Tara, sustinand, cu demnitate, adevarul, care nu a regretat nimic din ce a facut, pana in ultima clipa. 

Colonel (r.) ing. IOAN JUDEA