Cum trateaza alti vecini si nu numai minoritatile sic.

MATERIAL alcătuit și întocmit de Pompiliu Manea spre studiul tuturor Românilor

                      și în special al prietenilor și colegilor lui

1. Declaraţie

Sfântu Gheorghe, 24 noiembrie 2012

 Ungurii au fost parte la Guvernarea Romaniei timp de 2 decenii - sunt însă decepționați de această guvernare și acum cred că soluția este autonomia!... Desigur ei viseaza graniță cu Ungaria (probabil jinduiesc și la aurul din Apuseni), uitând însă un lucru esențial: nici în vechime și nici astăzi, nu prea gasești picior de ungur prin Munții Apuseni.

DECLARAŢIA DE LA SFÂNTU GHEORGHE

Autonomia este soluţia!

Noi, cetăţeni liberi ai României şi ai Europei în curs de unificare – exercitându-ne dreptul la asociere, precum şi cel la opinie şi libertatea de exprimare – conştienţi de responsabilitatea pe care o purtăm pentru generaţiile viitoare, confirmându-ne voinţa comună azi, 24 noiembrie 2012, la Sfântu Gheorghe ne declarăm din nou şi cu devotament credinţa în autonomia comunităţii noastre maghiare din Transilvania şi a Ţinutului Secuiesc.

Nu mai dispunem de alţi douăzeci şi doi de ani pentru a aştepta soluţiile problemelor noastre comune de la Bucureşti. Trebuie să spunem că experienţa nefastă a deceniilor trecute este generarea problemelor, nu soluţionarea acestora prin intermediul centralizării puterii!

Am aşteptat minunea cu mâinile încrucişate – ne-a fost de ajuns!

Ne-am săturat de compromisurile de culise adoptate fără implicarea noastră!

Ne-am săturat de situaţia în care politiceni corupţi risipesc şi fură viitorul copiilor noştri!

Ne-am săturat să plătim preţul deciziilor eronate luate de guvernele care se perindă la cârma ţării!

Ne-am săturat de negarea însăşi a existenţei Ţinutului Secuiesc!

Ţinutului Secuiesc a existat, există şi vrea să existe. În acest scop ne-am întrunit astăzi.

Dorim să ne simţim acasă pe plaiurile natale moştenite de la înaintaşii noştri. Este moştenirea noastră – ţinem la ea.

Dorim să ne folosim în mod liber limba maternă şi simbolurile naţionale. Limba maghiară să fie a doua limbă oficială în Ţinutul Secuiesc. Avem acest drept.

Dorim un sistem de învăţământ de sine stătător de la creşă până la universitate. Vrem să avem acest drept!

Vrem să cheltuim banii proveniţi din impozitele noastre în scopul prosperităţii locuitorilor acestui ţinut! Vrem să avem acest drept!

Vrem să ne gospodărim singuri bogăţiile naturale.Vrem să avem acest drept!

Nu vrem ca un prefect, care nu ne cunoaşte problemele, să împiedice munca noastră de păstrare şi creare a valorilor.

Vrem să decidem noi înşine în treburile noastre.

Vrem autonomie! Autonomia este soluţia. Scopul autonomiei este să ne asigure demnitatea sărbătorilor şi eficacitatea activităţilor zilnice – arătând totodată că putem avea un viitor sigur.

De la acestea nu facem rabat. Ne vom continua lupta prin mijloace paşnice şi democratice până la atingerea obiectivului nostru final: autonomia.

Nici unul dintre noi nu are şanse de izbândă de unul singur. E nevoie de noi toţi.

Facem apel la biserici! Puterea credinţei şi sistemul de valori al creştinătăţii funcţionează în cazul nostru ca busolă milenară.

Facem apel la organizaţiile noastre non-guvernamentale, care au rolul de a asigura confortul vieţii cotidiene! Trebuie să ne reclădim comunităţile.

Facem apel la intelectualii noştri din sfera ştiinţei şi a culturii! Putem fi, pe bună dreptate, mândri de unicitatea culturii transilvănene.

Facem apel la politicienii noştri! Ţinând seama de voinţa clară a maghiarilor din Transilvania, să elaboreze un plan comun de acţiune pentru dobândirea autonomiei. Mai mult, să nu se abată de la acest plan indiferent de partidul maghiar pe care îl vor reprezenta în parlament.

Facem apel la vârstnici! Ne putem baza pe înţelepciunea şi experienţa lor.

Facem apel la tineri! Avântul lor creator asigură progresul.

Evocăm spiritualitatea Transilvaniei! Lupta noastră pentru autonomia pe care vrem să o dobândim este parte a concepţiei despre Transilvania pe care o dorim – şi anume, o Transilvanie ferită de imixtiunea Bucureştiului. Din acest motiv căutăm parteneriatul şi colaborarea cu acei români, care doresc recuperarea demnităţii Ardealului!

Dacă trebuie să colectăm un milion de semnături pentru a atrage atenţia Europei asupra problemelor noastre, le vom aduna.

Dacă este nevoie de o sută de mii de semnături pentru ca persoanele care au obţinut mandat în Parlamentul României să simtă greutatea cuvintelor şi doleanţelor noastre îndreptăţite, le vom aduna.

Dacă este nevoie de demonstraţii cu ocazia cărora să strigăm în mod repetat apelul nostru la autonomie, atunci vom ieşi în stradă ori de câte ori va fi nevoie. Şi nu facem acest lucru împotriva cuiva, ci pentru noi înşine.

Îl cităm pe apostolul autonomiei noastre naţionale, Kós Károly: „Va trebui să muncim, dacă vrem să trăim; şi vrem să trăim, deci vom munci.”

Cu credinţă şi asumarea răspunderii vom munci cu devotament pentru dobândirea autonomiei, în scopul păstrării şi apărării moştenirii noastre, a îmbunătăţirii prezentului pe care îl trăim şi al asigurării viitorului.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

2. Putin ii da lectii lui Basescu in problema minoritatilor nationale

DISCURSUL LUI PUTIN IN DUMA DE STAT A FED RUSIEI: " In Rusia traieste poporul rus, iar poporul rus nu admite nici un afront al unei minoritati; acestea trebuie sa respecte Rusia, pe rusi si legile fara sa ceara favoruri speciale sub pretextul ca sunt discriminati; CINE FACE ASTFEL, ESTE INVITAT SA PARASEASCA IMEDIAT RUSIA!!! Nu Rusia are nevoie de minoritati ci ele au nevoie ca Rusia sa-i primeasca, ofere adapost, locuri de munca si hrana; In Rusia traiesc doar rusi! ". Membrii Dumei de Stat au aplaudat in picioare 5 minute!

3. Libertatea de a pleca și datoria de a te adapta

Discursul premierului australian Kevin Rudd 

„Imigranţii, nu australienii trebuie să se adapteze. Acceptaţi asta sau plecaţi. Am obosit că această naţiune îşi face griji pentru că noi jignim anumiţi oameni sau cultura lor. (…) În general, noi vorbim ENGLEZA - nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau o altă limbă. Aşadar, dacă vreţi să deveniţi parte a societăţii noastre, învăţaţi engleza! Majoritatea australienilor cred în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu vă jigneşte, vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii drept noua dvs. casă, căci Dumnezeu face parte din cultura noastră. (…) Vă vom accepta credinţele voastre, şi nu vă vom întreba de ce. Singurul lucru pe care vi-l cerem e să acceptaţi şi voi credinţele noastre. (…) Este ŢARA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL NOSTRU şi MODUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă oferim din plin posibilitatea să vă bucuraţi de ele. Dar odată ce aţi început să fiţi deranjaţi de Drapelul nostru, obiceiuri, credinţă şi mod de viaţă, dacă nu sunteţi fericiţi aici, vă încurajez să profitaţi de încă un mare avantaj oferit de libertatea australiană - DREPTUL DE A PLECA…”.

4. Slovacia – o ţară europeană demnă şi care trebuie respectată de noi românii

Published By Remus Tanasa On Saturday, July 14th 2012. Under Internațional  Tags: Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu, demnitate nationala, revizionism maghiar, Slovacia, transilvania  

Maniera intransigentă, corectă şi europeană în care Slovacia a rezolvat problema neorevizionismului maghiar intern – care ameninţă siguranţa sa naţională – mi-a generat un sentiment de admiraţie totală şi de respect sincer faţă de această ţară. Slovacia dovedeşte Europei şi lumii întregi că, deşi este un stat mic ca teritoriu şi populaţie, posedă o splendidă calitate, specifică numai statelor puternic consolidate ca democraţii,  anume aceea a unei impresionante demnităţi naţionale şi prin aceasta că este un stat mare.

 Principiul care a generat o asemenea  atitudine politică şi naţională a Slovaciei nu este o invenţie a acestei ţări, nici nu a fost descoperit acum după îndelungi căutări, necunoscut zilelor noastre, ci este unul vechi decând lumea şi la îndemâna oricărei ţări care doreşte cu adevărat să-şi apere interesele naţionale fundamentale. A fost şi este un principiu axat pe patriotism, demnitate naţională şi apărarea cu fermitate a intereselor supreme de stat.

            Rememorarea câtorva acţiuni întreprinse de statul slovac împotriva neorevizionismului revanşard, şovin şi exclusivist etnic, practicat tenace de Ungaria, se impune pentru noi românii. România este, la fel, o ţintă permanentă a politicii extremist – revanşarde a Budapestei iar atitudinea Slovaciei ne oferă modul în care această ţară a ştiut să contracareze acţiunile respective şi să se protejeze. Un exemplu elocvent în acest sens l-a reprezentat refuzul autorităţilor slovace de a permite, în august 2009, intrarea în ţară a preşedintelui Ungariei, Laszlo Solyom, cu intenţia de a inaugura o statuie a „Sf.Stefan”, în localitatea Komarno, cu concentraţie de etnici maghiari. Refuzul Slovaciei a avut o motivare inatacabilă anume că vizita preconizată coincidea cu împlinirea a 41 de ani de la invazia trupelor Tratatului de la Varşovia, între care şi cele ale Ungariei, în Cehoslovacia. Întrucât  nu s-a ţinut seama de  anunţul făcut  pe canale diplomatice că „vizita nu este binevenită”, Laszlo Solyom a fost oprit la graniţa statului slovac fiind nevoit să facă cale întoarsă; a fost declarat „persona non grata”! Prin această decizie autorităţile slovace au preîntâmpinat organizarea pe teritoriu slovac a unor manifestări cu caracter revizionist, revanşard şi şovin maghiare ce erau preconizate a se desfăşura cu prilejul vizitei lui Slyom. De asemenea, Slovacia a făcut faţă cu succes intenţiei Ungariei de a acorda cetăţenia ungară etnicilor minoritari maghiari de pe teritoriul naţional slovac prin adoptarea de către parlamentul ungar a unei legi în acest sens (mai 2010). Reacţia a fost una la fel de fermă, neezitantă şi perfect legală prin adoptarea legii care prevede că se interzice dubla cetăţenie iar etnicii maghiari care deţin cetăţenia ungară nu pot ocupa funcţii publice în Slovacia. Atitudinea statului slovac, în acest caz, a fost una logică fiind arhicunoscut faptul, probat nu de puţine ori de-a lungul istoriei, că loialitatea nu poate fi împărţită, ea poate fi doar una şi faţă de o singură ţară. Cu atât mai mult cu cât politica Ungariei faţă de  Slovacia este una revanşardă, de revizuire a tratatelor de pace, de după Primul Război Mondial, care au consfiinţit crearea statului Cehoslovac şi de realizare a iluzoriei Ungarii Mari! Semnificativă în această situaţie a fost solidarizarea cu Slovacia a lui Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei. La fel, în baza aceluiaşi principiu al primordialităţii interesului naţional, autorităţile slovace au implementat regionalizarea respingând organizarea administrativ-teritorială pe criterii etnice, evitând astfel apariţia acelei „mici Ungarii” pe teritoriul său, atât de mult dorite de Ungaria şi subordonate total intereselor acesteia, nu numai în cazul de faţă dar şi în cel al României, Ucrainei, Serbiei, etc., peste tot unde există o minoritate maghiară. Deosebit de consecvent în planul contracarării acţiunilor neorevizioniste, extremiste, revanşarde şi de amestec în problemele sale interne, iniţiate în prezent de Ungaria, statul slovac a interzis desfăşurarea pe teritoriul său, la Komarno, în ziua de 27 iunie 2012, a şedinţei unei comisii a Parlamentului Ungariei. Şi în acest caz, ca şi în altele, Ungaria fidelă „principiului” care guvernează politica sa externă în raport cu ţările pe teritoriul cărora există etnici minoritari maghiari, respectiv amestecul în treburile interne ale acestor state, a intenţionat organizarea şedinţei menţionate fără a consulta, în prealabil, autorităţile slovace. În acest context, mai amintim de fatul că trupa rock Karpatia, din Ungaria, este interzisă pe teritoriul Slovaciei datorită mesajelor extremiste, şovine, xenofobe, rasiste şi  de susţinere a refacerii aşa zisei Ungarii Mari cuprinse în repertoriul ei. O menţiune se impune, anume că măsurile aplicate de Slovacia, la care am făcut referire, nu au fost criticate de ţările membre ale Uniunii Europene, ele nefiind considerate nici nelegale, nici antidemocrate, nici antieuropene, nici antimaghiare!

 Fie şi la o simplă privire este evidentă asemănarea izbitoare a modului de acţiune practicat de Ungaria, în virtutea doctrinei hungariste a neorevizionismului, extremismului, exclusivismului etnic, separatismului teritorial şi şovinismului, în cazul Slovaciei şi României! Toate situaţiile din Slovacia, enumerate mai sus, s-au petrecut copie la indigo în  România. Trebuie spus, însă, că în timp ce Slovacia a rezolvat, ferm, logic, fără ezitare, în favoarea sa această situaţie, România, datorită atitudinii de espectativă şi ezitante a autorităţilor statului, a fost umilită şi sfidată de Ungaria! Din această perspectivă, comparativ, vorbim de un stat slovac puternic apărat printr-o  demnitate naţională  impresionantă şi de un stat român vulnerabil în care această calitate esenţială pare să nu mai existe. Autorităţile ţării mele, România, nu au considerat până în prezent necesar să găsească şi să aplice soluţii la aceaşi problemă. Cu siguranţă că nici nu au fost interesate, în acest sens, dacă este să ţinem seama numai şi  de faptul că  modelul slovac era aproape şi la îndemână!

Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu

PS. Fruntașii Naționali Slovaci l-au avut ca exemplu pe Alexandru Vaida Voievod, liderul naționaliștilor Români și l-au apreciat în 1918, atunci când și ei au hotărât să se unească împreună cu cehii și să formeze un stat independent  Cehoslovac.

Lectură plăcută, meditație pe măsură și să știm cum să ne păstrăm identitatea națională și Statul Național Unitar Român ăn conformitate cu art.1 al Constituției României.