ADEVĂRURI ASCUNSE

ISIS, CIA, MOSSAD. SIGLE SCANDALOASE ŞI ADEVĂRURI ASCUNSE

Înainte să citiţi articolul vreau să ştiţi că doar adevărul ne face liberi.

Poze făcute în Siria: senatorul McCain (ambasadorul umbră al Casei Albe) cu al Baghdadi şi alţi lideri terorişti anti Assad.

Să ne mai întrebăm cum a cucerit ISIS nordul Irakului? 

Bomba informaţională este o poză făcută în 27 mai 2013 la Idleb, în nordul Siriei. Îi arată pe Mohammad Nour, Salem Idriss, Abu Mosa, John McCain şi Ibrahim al Badri. Primul este purtătorul de cuvânt al Frontului al Nusra (al Qaida în Siria). Al doilea este şeful armatei siriene libere (responsabil de masacre înspăimântătoare în Siria). Al treilea este purtătorul de cuvânt al ISIS, iar al patrulea este senator al Statelor Unite şi fost candidat la Casa Albă, dar şi ambasador umbră al Departamentului de Stat. Ultimul este cunoscut şi ca Abu Du’a, şi apare printre cei mai căutaţi 5 terorişti de către Statele Unite (recompensa este de 10 mil de dolari), iar ca nume de război el foloseşte Abu Bakr al Baghdadi şi este şeful Armatei islamice a Irakului şi al-Sham (sau Marea Sirie), armată cunoscută ca şi ISIS.

Un detaliu important este că în momentul în care a fost făcută poza, al Baghdadi era deja înscris (4 octombrie 2011) de către FBI în lista specială de terorişti căutaţi în toată lumea, şi atât ISIS cât Frontul al Nusra erau introduse de către Naţiunile Unite în lista neagră a organizaţiilor teroristice de combătut.

Un alt detaliu foarte important e că McCain nu este un politician oarecare. De 20 de ani e liderul a Internaţional Republican Institute (celebrul IRI), ramură republicană a organizaţiei guvernative (Ned) paralelă organizaţiei CIA. IRI e o agenţie                   inter-guvernativă al cărei buget este an de an aprobat de Congres într-un capitol al bilanţului care pleacă de la Secretarul de Stat. McCain a fost creierul revoluţiei care l-a răsturnat pe Slobodan Milosevic din rolul de preşedinte al Serbiei, cel care a încercat de mai multe ori să răstoarne guverul lui Hugo Chavez în Venezuela, ideatorul revoluţiei portocalii în Ucraina în 2004 şi al Maidanului din 2013, marele manipulator al Primăverii arabe şi tuturor revoluţiilor sale (Iran, Tunisia, Egipt, Libia, Siria).

Popoff a revelat existenţa unor documente (publicate de fostul agent al Naţional Security Agency Edward Snowden) care a demonstrat cum CIA şi Mossad-ul au antrenat şi armat ISIS. O operaţiune secretă cu numele de cod „Cuibul de trântori”

„Singura soluţie pentru a proteja Statul ebraic e cea de a crea un inamic la graniţe, dar cu intenţia de a-l îndrepta spre Statele islamice care se opun prezenţei sale”, este ceea ce se citeşte              într-un document al CIA. Al Baghdadi a fost prizonier în Guantanamo între 2004 şi 2009, perioadă în care CIA şi Mossad                l-au reclutat pentru a fonda un grup capabil să atragă jihadişti din diverse ţări într-un singur loc pentru a-i ţine departe de Israel. Obiectivul era acela de a crea o armată capabilă să dărâme preşedintele sirian Bashar al Assad.

În iunie 2014, ISIS (tot cu ajutorul SUA) s-a răspândit în nordul Irakului, zdrobind trupele guvernative irachiene şi masacrând musulmani sciiti, evrei şi mai ales creştini.

„A fost un faliment. Am falimentat în încercarea de a crea o gherilă anti Assad credibilă. Era formată din islamişti, secularişti şi persoane fără apartenenţă. Falimentul acestui proiect a dus la oroarea pe care o vedem astăzi în Irak” a declarat fostul secretar de Stat al SUA Hillary Rodham Clinton într-un interviu lăsat lui Jeffrey Goldberg şi ziarului „The Atlantic„. „Într-un interviu din februarie preşedintele Obama mi-a spus: Când ai o armată de profesionişti care luptă împotriva ţăranilor, tâmplarilor şi inginerilor care încep o manifestaţie, trebuie să faci ceva. Să modifici ecuaţia forţelor pe teren e dificil, şi aproape niciodată nu reuşeşti. La vremea respectivă nu am înţeles. Astăzi totul îmi este clar„, scrie Goldberg.

Este vorba despre un alt eşec al politicii externe a Statelor Unite? Pentru un răspuns corect trebuie să ne întoarcem să relatăm povestea de la început.

Căderea Zidului Berlinului a reprezentat pentru marile multinaţionale (mai ales cele americane) o mare oportunitate comercială. Totuşi, o felie din întreagă planetă, până în acel moment era impermeabilă la business-ul made în USA şi nu dădea semne că ar vrea să lase garda jos: Orientul Mijlociu. Patru ţări cheie: Egiptul pentru întreaga zonă era şi e ceea ce Statele Unite reprezintă pentru Occident, ghidul comercial şi tendinţele; Libia, Siria şi Irakul sunt 3 forţe care au ridicat o barieră totală în faţa expansionismului de la Washington.

Planul era cel de a răsturna regimele la putere şi de a instaura sisteme de putere mai sensibile la chemarea dolarului şi produselor care ajung de peste ocean. Asemănător cu ceea ce se întâmplă deja de o vreme în Golful Persic.

Ţara chieie era Irakul sângerosului lider Saddam Hussein (urmat de toate masele arabe). Cum au demonstrat mii de documente, filmate, mărturisiri şi poze, un bun amic al Washingtonului, dar prea viclean pentru a cădea în capcana economică.

Astfel, în 1990, ambasadoarea USA la Baghdad îl convinsese pe Saddam să invadeze Kuweitul (aşa cum ea însăşi a povestit de mai multe ori), pentru ca apoi să se folosească de avantajul acelui episod şi să declare război Irakului (ianuarie 1991).

Primul conflict irakian nu a rezolvat chestiunea. Saddam era încă la putere. Ţării i s-a pus embargoul pentru 12 ani cu speranţa ca poporul exasperat să se revolte. Nu se întâmplă nimic. Atunci, în martie 2003, profitând de 11 septembrie, pe vremea administraţiei Bush, a invadat pentru a două oară Irakul, iar Saddam a fost răsturnat. Dar ţara continuă să evite controlul Washingtonului. Prea numeroasă populaţia sciită, prea puternic vecinul Iran. De acceea se optează pentru divizarea ţării în trei state: la nord-est curzii, la nord-vest suniţii iar în centru şi în sud sciiţii, dar se renunţă în faţa rezistenţei populaţiei. Au încercat în 2007 acelaşi lucru, dar din nou nu au reuşit. Era nevoie de o nouă strategie, folosindu-se de un „actor” care să nu facă parte deja din stat, o entitate ca şi fantomatica armată ISIS.

Între timp se continua strategia în restul Orientului Mijlociu. În 18 decembrie 2010 Tunisia s-a organizat pentru înlăturarea preşedintelui corupt Ben Ali. În 25 ianuarie 2011 se ridică Egiptul, iar preşedintele Hosni Mubarak este arestat.

În 4 februarie 2011, Nato organizează la Cairo o reuniune pentru a lansa „Primăvara arabă” în Libia şi în Siria. Conform unui document (care a intrat pe mâinile lui Popoff), reuniunea era prezidată de John McCain. Raportul specifică lista de participanţi libici a căror delegaţie era condusă de numărul doi al guvernului din acele vremuri, Mahmoud Jibril, care schimbase brusc grupul politic din care făcea parte chiar la începutul reuniunii pentru a deveni şeful opoziţiei lui Gheddafi în exil. Raportul citează printre delegaţii francezi prezenţi în acea ocazie şi pe Bernard-Henry Lèvy. La întâlnire au participat mai multe personalităţi printre care şi o delegaţie de sirieni care trăiau în afara ţării.

Ca urmare la reuniune, misteriosul cont de Facebook al Revoluţiei siriene 2011 lansează un apel prin care se cere începerea manifestaţiilor în faţa Consiliului Poporului (parlamentul) la Damasc în 11 februarie. Deşi acest account avea, la acea vreme, 40 mii de followeri, doar 10-12 persoane au răspuns apelului în faţa flashurilor fotografilor şi în faţa sutelor de poliţişti. Manifestaţia s-a dizolvat pacific, iar altercaţiile au început doar o lună mai târziu, la Deraa.

În 16 februarie, o manifestaţie în desfăşurare la Bengasi a degenerat şi s-a ajuns la împuşcături. A două zi, o altă manifestaţie a degenerat în focuri de armă. În acelaşi moment, membrii ai Grupului islamic combativ în Libia, veniţi în Egipt şi coordonaţi de indivizi mascaţi şi neidentificaţi, au atacat simultan 4 baze militare în 4 oraşe diferite. După 3 zile de lupte şi atrocităţi, rebelii au lansat revolta în zona Cirenaica împotriva Tripolitanei şi împotriva lui Muhammar Gheddafi.

În 22 februarie acelaşi an, McCain era în Liban. Acolo a întâlnit câţiva membrii ai Curentului de Viitor, şi i-a însărcinat cu monitorizarea transferului de arme în Siria. Apoi, lăsând Beirutul, senatorul a cercetat graniţa siriană şi a ales satele (în special Ersal) care trebuiau să servească pe post de baze de sprijin pentru mercenari în timpul războiului care ar fi început în orice moment.

Acuzaţi că ar fi organizat răsturnarea preşedintelui Hosni Mubarak în numele fraţilor musulmani, doi angajaţi ai Internaţional Republican Institute din Cairo, John Tomlaszewski (al doilea în dreapta) şi Sam Lahood (al doilea în stânga) s-au refugiat la ambasada americană.

În poză ei se află lângă senatorii John McCain şi Lindsey Graham cu ocazia reuniunii pregătitoare a „Primăverii arabe” în Libia şi Siria. Vor fi exoneraţi de către liderul Fraţilor Musulmani Mohamed Morsi imediat ce acesta devine preşedinte.

Libia cade, la fel cum s-a întâmplat şi înainte în Tunisia şi Egipt, dar regimul lui Bashar al Assad rămâne la locul lui. Acesta este motivul pentru care McCain reapare, În 27 mai 2013, ziua pozelor incriminatorii. Senatorul Arizonei s-a deplasat ilegal lângă Idleb în Siria prin Turcia, pentru a întâlni câţiva lideri ai „opoziţiei armate”. Călătoria sa a fost publicată doar la întoarcerea la Washington de directorul comunicaţiilor echipei sale, Brian rogers.

O călătorie curioasă deoarece organizată de către Syrian Emergency  Task Force, o organizaţie condusă de un palestinez Mouaz Moustafa, angajat al Aipac, cea mai puternică lobby evreiască din Statele Unite.

Dar să ne întoarcem la povestea noastră. Reuniunea pusese în mişcare operaţiunea „Cuibul de trântori”. 7000 de jihadişti proveniţi din toată lumea, antrenaţi în Turcia, alţi 5000 în Libia (tot pe cheltuielile emirului din Qatar) s-au strâns pentru a forma armata ISIS.

În acest document publicat în septembrie 2013, ambasadorul Qatarului la Tripoli îşi informează ministerul că un grup de 1800 de africani au fost antrenaţi la jihad în Libia. Propune să îi trimită în    3 grupuri în Turcia pentru a se uni grupării ISIS în Siria.

Armata islamică era un lucru complet nou, o organizaţie capabilă să amestece din nou cărţile. Spre deosebire de grupările de jihadişti care au luptat în Afganistan, în Bosnia-Herzegovina şi în Cecenia în urmă lui Osama Bin Laden, nu constituie o forţă colaterală ci mai degrabă o armată. Spre deosebire de grupările precedente în Irak, Libia şi Siria, în urmă principelui Bandar bin Sulnat, ei dispuneau de servicii sofisticate de comunicaţie integrată care încuraja la înrolare, dar şi de funcţionari civili formaţi în marile şcoli occidentale, capabili să administreze un teritoriu.

Anul trecut, două episoade au condus la evenimentele din vara trecută şi la masacrele irachiene din partea ISIS. Agenţia britanică Reuters a publicat un articol în ianuarie 2014 în care se citeşte: „Congresul Statelor Unite s-a reunit în secret pentru a vota finanţarea şi armarea rebelilor în Siria până în 30 septembrie 2014„. La sfârşitul lunii februarie, mulţumită activităţii lui McCain, în Ucraina are loc o lovitură de Stat. Una dintre primele activităţi ale noului guvern a fost să semneze un acord comercial cu Arabia Saudită pentru vânzarea unei mari cantităţi de armamente (şi tunuri şi tancuri) jihadului lui al Baghdadi. În funcţie de contract armele ar fi fost puse la dispoziţie „începând din 1 iunie 2014” pentru a fi transferate în Siria, prin Turcia, cu destinaţia ISIS. 

La patru zile după, au început atacurile combinate asupra Irakului din partea ISIS şi a guvernului regional din Kurdistan (complet controlat de Washington)

Emiratul islamic a intrat în posesia părţii sunite a ţării, în timp ce guvernul regional al Kurdistanului şi-a mărit teritoriile cu cel puţin 40%. Scăpând de atrocităţile jihadiştilor, minorităţile religioase au părăsit zona sunită, deschizând strada separării ţării în 3 părţi.

Violând acordul defensiv irachiano-american, Pentagonul nu a intervenit şi a permis armatei ISIS să continue masacrele. O lună mai târziu, când peshmerga guvernului regional curd s-au retras fără să lupte, şi când emoţia opiniei publice mondiale a devenit prea puternică, preşedintele Barak Obama a dat ordinul de a bombarda câteva posturi ale Emiratului Islamic. Totuşi, conform generalului american William Mayville, directorul operaţiunilor la Statul Major General, „aceste incursiuni au mică probabilitate de a influenţa capacităţile globale ale Emiratului Islamic sau activităţile sale în alte zone ale Irakului sau Siriei. Cu fiecare evidenţă, ele nu au rolul de a distruge armata jihadistă, ci doar să garanteze că niciunul dintre actorii implicaţi nu va ieşi din teritoriul care i-a fost alocat.”

Ceea ce într-adevăr a oprit avansarea trupelor ISIS şi a deschis un coridor umanitar, permiţând civililor să scape de masacru, a fost intervenţia curzilor din Pkk-ul turc şi sirian, duşmani juraţi ai Turciei, ai Nato şi ai Statelor Unite