Sotul Eugeniei VODA

ADRIAN LUSTIG - EUGENIA VODA

Ca fețele unui joker, viața lui Adrian Lustig are două teritorii extrem de diferite și nu poți să nu te întrebi cum se potrivesc. De zece ani i se joacă trei piese la Teatrul de Comedie, a făcut un film cu Sergiu Nicolaescu și acum mai face unul, a avut un sitcom la Antena 1. Scriitor de succes încă dinainte de ’90, autor de scenarii și teatru după, Lustig e și unul dintre primii milionari români, cu afaceri în imobiliare, importuri, soft. Dar genul de milionar care stă la Cannes în perioada festivalului și vede toate filmele.

Evreitatea. Trei unchi arși la Auschwitz, din prima zi

„La naștere, doctorul Wiesenthal i-a spus așa tatălui meu: «Băiatul ăsta o să se descurce în viață pentru că românii sînt inteligenți și nici evreii nu-s proști». Eu sînt corcitură, varianta necîștigătoare. În Israel, aș fi considerat român ortodox, după mamă. Aici, sînt evreu după tată. Bunicii mei din partea tatălui au murit la Ausch­witz, plus trei frați ai lui tata care au fost arși în prima zi, după triere.“

Prieten din copilărie cu Nicu Ceaușescu

„Fusesem o glorie a facultății de Automatizări. Pentru doctorat, trebuia să am recomandarea Comitetul Oamenilor Muncii. Eu eram în armată cînd se dădea examenul, și celebrul Ion Dincă, ultimul care trebuia să dea aprobarea, mi-a scris pe dosar: «Unchi în Israel». Examenul era luni, iar vineri am aflat că nu eram pe listă. Dar am avut cui să-i dau un telefon. Eram bun prieten cu Nicu Ceaușescu, încă din copilărie. M-am dus la comandantul regimentului, un tip foarte dur, și am cerut să ies la raport. L-am întrebat dacă mă lasă să-i dau un telefon lui Nicu Ceaușescu. Era să cadă pe jos cu scaunul. I-am dat, deci, telefon și i-am zis: «Nicule, ai zis că nu există antisemitism în România». Și el întreabă: «Dar ce s-a întîmplat?» I-am povestit. El a zis: «Lasă-mă să verific, trebuie să fie o greșeală». Și am intrat la doctorat.“

Cum te apuci de scris

„M-am apucat de scris la 26 de ani, în armată. Aveam un prieten cu care făcusem și școala, și facultatea, eram soldați și, tot schimbînd scrisori, i-am zis să scriem fiecare cîte 30 de pagini. Ce am scris eu, am dat lui Cosașu și Fănuș Neagu, care mi-au zis să încerc să scriu un roman. Așa a apărut Romanță cu stagiari, cu mare succes în epocă, 24.000 de exemplare care s-au vîndut aproape instantaneu. Pe coperta a patra mi-au scris scurte tablete Fănuș Neagu și Radu Cosașu. Următorul roman, Un loc pe roate, mi l-a respins cenzura. Era septembrie, mă scoteau din plan de la Editura Eminescu. Directorul adjunct, Anghelescu, mi-a zis: «Tovarășu’ Lustig, mai aveți ceva scris pe acasă?» Am zis «Da, am ceva scris, dar nu e bătut la mașină». «Asta înseamnă că într-o săptămînă poți să mi-l aduci?» «Da.» Și am scris Legea timidității universale într-o săptămînă, 130 de pagini. Lucram 12 ore ca șef de laborator la Institutul de Calcul, mă întorceam și scriam acasă noaptea.“

Afacerile. Momentul ’90

„Patriciu a avut firma numărul 1, Ulmeanu, șeful Fiscului, a avut numărul 2, eu am fost numărul 35. În ziua cînd s-a dat decretul că se pot face întreprinderi particulare, era 1 aprilie 1990, am vrut să fiu corect și m-am dus să îmi dau demisia. Directorul Institutului de Calcul mi-a zis: «Măi, vezi întîi dacă merge firma; și mai stai o lună, în care îți mai dăm un salariu». «Măi», îi zic, «dacă nu merge, iau primul avion spre America, unde mă angajez cu 5.000 de dolari». Eram unul dintre cei mai buni cinci softiști din România. I-am zis: «Semnează-mi demisia, că îți garantez că nici tu nu stai mai mult de o lună». Iar pe 1 mai și-a dat și el demisia și a fost numit country-manager pentru IBM. De ce m-am apucat de afaceri? Primul imbold este: ce, eu sînt mai prost ca alții? Făcusem niște programe pentru Armată, pentru Ministerul Agriculturii și industria încălțămintei. Au vrut să mi-l cumpere în Lituania. Am p­lecat acolo și fix cînd trebuia să ni-l plătească, cu 18.000 de dolari, trupele Omon au ocupat Banca Națională. Am fost al doilea care a luat credit de la BCR, cam 1.000.000 de lei. Eu am pus garanție mașina mea, a tatălui, a fratelui meu și casa. Nu pot să uit cum directoarea s-a uitat la mine și a zis: «Dar nu vă e frică să rămîneți fără casă?» Nu prea am dormit bine din cauza asta. Le‑am dat împrumutul după două săptămîni.“

Cum se plăteau sau nu impozitele în anii ’90

„La sfîrșitul primului an, avusesem un profit extraordinar, dar începuseră să apară legile și puteai acum să faci și sereleuri, iar primele tipuri de firmă au fost lăsate să moară. Eu, corect, m-am dus să plătesc taxele. Directorul Fiscului, Subțirelu – avea vreo 140 de kile –, a chemat un inspector și a zis: «Uite un domn care vrea să plătească impozitul. Ia calculează». A calculat: aveam de plătit 400.000 de lei impozit. I s-a făcut rău. «Cum, domnule, vreți să plătiți 400.000? Mai bine cumpărați patru apartamente și lăsați firma să moară!» Îi venea să plîngă. S-a dus pe ușă, s-a mai întors o dată și a întrebat: «Chiar vreți să plătiți?!» După aia, fraier să fii și să nu poți face o afacere. Am intrat în imobiliare și mi-a mers foarte bine. Apoi am făcut tot ce se putea face.“

Afacerea „Zahărul“

„În ’93, România nu a mai importat zahăr. Toată lumea știa că dacă aduci un vapor faci un profit de 800.000 de dolari. M-am dus la președintele Bankcoop și am cerut un credit. El mi-a zis: «Adrian, ai grijă! În august vor veni 13 vapoare în port cu zahăr». Eu cu un partener am zis hai să aducem cu trenul, în iulie, chiar dacă costa mai mult cu 40 de dolari pe tonă. Ăia din Austria trimiteau zahărul doar cînd le soseau banii în cont. Venea trenul, mergeam la licitație, încasam, iarăși trimiteam bani. Nu am avut bani, că altfel cîștigam mult mai mult. Coca-Cola ar fi pierdut 120.000 de dolari pe zi dacă nu aveau zahăr și mi-au luat întreaga cantitate. Cînd mi-a venit ultimul vagon în Gara Basarab, au început să sosească vapoarele, și în afară de Cataramă, care s-a salvat pentru că avea relații, toți ceilalți au pierdut. Pe urmă, cu zahărul am și pierdut. Am avut un contract cu Coca-Cola pe trei vapoare, a fost un an ploios și nu s-a vîndut, ei au vrut să diminueze. Eu cumpărasem la bursă, care a căzut groaznic și am pierdut. Pot să spun cum am evitat o pierdere colosală. Am adus lapte praf din Olanda. Se cîștiga foarte bine, pentru că vacile noastre începeau să aibă lactația în mai. În anul ăla au avut lactația mai devreme. Pe vremea aia, însă, se mai vindea lapte la sticle, în București, mai exista întreprinderea asta. Cînd nu era lapte proaspăt, făceau din lapte praf. Am vorbit cu ei și i-am întrebat la ce preț mi-l luau pe tot. Mi-au zis: «Trebuie să ni-l dați la un preț mai mic decît îl luăm de la Rarăul». Și l-am dat pe tot, altfel pierdeam 100.000 de dolari. Milionul de dolari l-am făcut în ’93. Față de alții, eu am cîștigat cu acte.“

Cannes, Poker și Sergiu Nicolaescu

În ziua interviului, Lustig se întîlnea și cu Nicolaescu, cu care face filmul Ultimul corupt din România. L-am întrebat cum a debutat relația lor. „Nicolaescu a venit la Poker și m-a întrebat dacă aș fi de acord să facem un film după piesă. Eu am zis: «De ce nu?» Filmul a făcut 25.000 de spectatori.“ Tot așa s-a pomenit și cu o ofertă de la Dan Voiculescu. „Dan Voiculescu a fost la o piesă de a mea la Comedie, i-a plăcut și apoi mi-a zis: «Nu vreți să ne faceți un sitcom?» Și au făcut contractul cu mine fără să fi scris un rînd.“

Turul în jurul lumii

Ca milionar, există și mici plăceri ale vieții. Soția lui, Eugenia Vodă, stăpîna interviurilor de la TVR, i-a făcut cadou un tur al lumii cu celebrul vas Queen Mary 2. „Mi-a fost ceva suspect cu o săptămînă înainte, cînd mi-a adus un costum negru să îl probez și am întrebat: «Ce e cu ăsta?» Fiind vas britanic, din cele 101 de nopți au fost 36 de seri formale, în care erai obligat să ai frac, sau costum negru și cravată, 23 semiformale, cînd puteai să ai haina de la costum de altă culoare, și 44 de zile în care era casual, adică tot cu costum, dar puteai să nu ai cravată. În total, erau 2.000 de pasageri, cu 1.500 echipaj. Turul lumii l-am făcut doar 800, pentru că unii făceau doar un segment de călătorie. Am vizitat 36 de țări.“

Eșecul Doamna Ghica Plaza

„Mi-am rupt și eu gîtul în imobiliare. Se ajunsese și la noi la niște chestii aberante. Nu știu cum n-am mirosit că va crăpa bula imobiliară. Era evident că oamenilor nu le putea crește salariul în ritmul în care creșteau prețurile. La Doamna Ghica, dacă făceam apartamente mici, le vindeam mult mai repede. Măcar noi am scăpat cu onoarea nepierdută, în sensul că s-a terminat proiectul și lumea care a plătit locuiește, dar am pierdut bani. Mergea foarte bine, dar în clipa în care a căzut piața, nu aveai cum să nu pierzi. Făcusem blocuri splendide pe strada Banu Antonache – unul e cumpărat de președintele Băncii Românești, unul de directorul Leo Burnett, unul de Ciușcă de la ARBOmedia. Aici m-am băgat aiurea, m-a luat apa.“ (Alexandru Vărzaru)

Bottom of Form

Cu bani la tescherea si haz nebun, Adrian Lustig, un om normal adica, scoate inca o carte dambla: “Funeralii fericite” la Humanitas.
Hai sa ne hohotim impreuna!

Cind ai dat lovitura?
In 1992: eu am adus zahar scump, cu trenul, de la Viena, ceilalti importatori au adus zahar ieftin, cu vapoarele, de peste mari si tari. In august, cind eu imi vindusem tot zaharul, in portul Constanta au ancorat 13 vapoare cu zahar. Toti au dat faliment.

Cind ai fost prost ultima oara?
Saptamina trecuta: iar am avut incredere in cineva.

Ce e in capul tau?
Tot ce n-am uitat inca. (am fost mereu premiant, asa ca mi-au ramas destule)

De ce esti asa cum esti?
Asa m-a facut mama si m-a retusat viata.

Cum ai vrea sa fii?
Nesimtit. Dar nu reusesc.

Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?
Eu am o problema de identitate: sunt corcitura, evreu cu romanca, varianta necistigatoare – in Romania sunt considerat evreu (dupa tata), in Israel as fi considerat roman (dupa mama). Totusi, lumea ma considera baiat bun. In afara celor care sunt de alta parere.

Povesteste-ti, in 3 rinduri, viata.
M-am nascut intr-o familie de ziaristi. De la mama am luat talentul, de la tata inclinatia spre matematica si ambitia. Am fost mereu primul, cu o nefericita exceptie cind am fost al doilea. M-am casatorit cu cine trebuia – cu Eugenia Voda – si am adunat suficienti bani cit sa fiu considerat bogat printre intelectuali si intelectual printre bogati. Am un pitic care imi dicteaza dialogurile la ureche.

Spune un rind despre politica.
Politica e o curva care se plimba prin jungla protejata de legi facute de ea insasi.

Rezumati opera. In doua rinduri.
Am scris cu un singur scop: sa-i fac pe cititori sau pe spectatori sa se simta bine si sa le para rau ca s-a terminat. N-am sa ramin in istoria literara (ca n-am fost pe la cenacluri) dar am sa ramin in biblioteci, in repertoriile teatrelor si in videoteci. Dixit!

Cum e lumea din jur? Cum e Romania? Ce-ti da siguranta?
Lumea din jur e jalnica si vesela. Romania e inca vioaie si noi sintem inca vii. Siguranta imi da convingerea ca sint mai destept ca altii.

De ce traiesti?
Pentru ca, orice s-ar zice, viata e frumoasa. Daca stii cum s-o agati.

De ce nu te sinucizi?
De doua ori a fost cit p’aci, da’ stii cum: cit p’aci. M-a salvat gindul ca n-o sa pot participa la propriile-mi funeralii si n-o sa pot auzi comentariile. Nu se facea…

Ce carti, dintre cartile mari vorbesc, nu vei citi vreodata?
Cele scrise de Kant, Nietzsche si compania: nu sunt destul de profund ca sa-i inteleg. Prefer sa iau viata asa cum e, pe intelesul profanilor.

Care-i cartea ta de suflet, cu care nu prea-ti vine sa te lauzi?
„Spuma zilelor” de Boris Vian.

Crezi in extraterestri?
Nu. Nici ei nu cred in mine.

Magie, vraji, ce gust au pentru tine? Ti s-a ghicit in palma?
Magia si vrajile au un gust bun pentru mine: te poti distra pe seama lor – dovada ultimul meu roman: Funeralii fericite! Mi-a ghicit o tiganca in palma, dar n-a meritat banii. Mai bine-mi ghiceam singur: cel putin la trecut – sunt infailibil.

Vezi viitorul intr-o Putere a Rusiei si a Chinei?
In niciun caz: se urasc prea mult intre ele.

Cum arata viitorul tau. Dar al lumii?
Viitorul meu arata in functie de cum ma trezesc de dimineata. In dimineata in care nu ma voi trezi, va arata rau. Viitorul lumii depinde de cum se trezeste Putin de dimineata.

Supranaturalul te bintuie? De ce?
Nu, pentru ca nu cred in el.

Incalzirea globala a existat pentru tine? Cum?
N-a existat: am crezut ca s-a incalzit de la montarea termopanelor.

Ti-e frica de Criza? Cum te adaptezi?
Mi-a fost frica si m-am adaptat mai prost decit era normal pentru un om informat. Dar lacomia se pedepseste intotdeauna.

Ce inseamna credinta pentru tine? Ce-nseamna Dumnezeu?
Inseamna sa ma indoiesc in fiecare moment. Dumnezeu e o idee formidabila de care au profitat prea multi.