joi, 27 decembrie 2012

Cine se plange si de ce! This is the question ?!


MERITA CITIT
Cine se plange si de ce!  This is the question ?!

Pentru a înţelege dimensiunea acţiunilor trebuie citat din apelul
lansat către "poporul israelit" de către Cremieux şi Montefiore, doi
dintre fondatorii Alianţei Israelite Universale: " Alianţa noastră nu
este nici europeană, nici africană, nici americană, nici australiană,
ea este universală, împrăştiaţi în mijlocul unor popoare care sunt
duşmane drepturile şi interesele noastre, vom rămâne membri ai
poporului ales....Pe zi ce trece, reţeaua cu care evreii îmbrăţişează
întreg pământul se întinde, iar măreţele profeţii ale cărţilor noastre
sfinte se vor împlini. Nu este departe timpul în care toate bogăţiile
Pământului vor fi ale noastre".

Problema drepturilor evreilor s-a acutizat în momentul publicării
proiectului Constituţiei din 1866, care prevedea, la art. 6, că
"religia nu poate fi un obstacol la împământenire". La Bucureşti au
fost înregistrate o serie de manifestaţii antievreieşti. În acest
context, evreul francez Isaac Adolf Cremieux s-a deplasat la
Bucureşti, oferind suma de 25 milioane franci în schimbul
încetăţenirii evreilor infiltraţi între graniţele României. În ciuda
demersurilor făcute, Constituţia a fost votată la 30 iunie 1866,
având, la  art.7, următorul text: "Numai străinii de rit creştin pot
dobândi împământenirea".

În scurt timp, Brătianu este atacat şi acuzat de organizaţiile
mondiale evreieşti. În anul 1887, Ernest Desjardins publică la Paris
lucrarea "Les Juifs de Moldavie", din care cităm:"evreii rămân cu
totul străini de viaţa naţiunii în sânul căreia trăiesc, nu vor să
urmeze şcolile româneşti, se sustrag de la serviciul militar şi se
ocupă de camătă".

Acuzat în afara ţării, Mihail Kogălniceanu scrie în 1869: "În România,
chestiunea evreilor nu este o chestiune religioasă; ea este o
chestiune naţională şi totodată o chestiune economică. În România,
jidovii nu constituie numai o comunitate religioasă deosebită; ei
constituie în toată puterea cuvântului o naţionalitate, străină de
români prin origine, prin port, prin moravuri şi chiar prin
sentimente...De aceea, nu de astăzi, ci de pururea, în tot timpul şi
sub toate regimurile, toţi Domnii, toţi bărbaţii de stat ai României,
toţi acei ce poartă un interes viu pentru ţara lor, s-au preocupat de
necesitatea de a opri exploatarea poporului român printr-un alt popor
străin lui, prin jidovi".

În "problema evreiască", Principele Carol I îi scrie tatălui său, în
1872: "N-am decât o teamă, ca evreii să nu sfredelească şi să
stăruiască atât de mult pe lângă puteri spre a căpăta drepturi
politice pentru coreligionarii lor din România, încât să ne silească a
li le da...Acum câteva luni, izraeliţii se mai bucurau aici de câteva
simpatii în unele cercuri, dar de când au făcut atâta tămbălău în
Europa, de când presa evreiască din toate ţările atacă cu înverşunare
România şi vrea să obţină cu sila emanciparea evreilor, ei n-au nimic
de sperat aici deocamdată".

În 1873, Principele Carol I revenea: " Suntem învinuiţi prin ziare că
prigonim pe evrei, fiindcă noua lege a licenţelor opreşte pe evrei de
a ţine debite la ţară. Dar aceasta este o măsură înţeleaptă şi suntem
hotărâţi a respinge orice reclamaţie sau intervenţie în privinţa
aceasta. Trebuie să cunoască cineva satele din Moldova, ca să poată
aprecia acţiunile vătămătoare ale evreului asupra populaţiei ţărăneşti
cu rachiul lui falsificat".

Evreii veniţi din imperiul austro-ungar, deşi stabiliţi permanent în
România, se declarau "sudiţi" ( supuşi austro-ungari), fiind sub
protecţia reprezentanţelor diplomatice ale imperiului. Ei nu plăteau
taxe, impozite, fiind scutiţi de orice obligaţie faţă de statul român.

Toată această situaţie a fost energic atacată de Mihai Eminescu,
ideolog al Partidului Conservator, care susţinea acordarea cetăţeniei
individual, deoarece tot individual se acorda şi pentru românii din
afara graniţelor ţării. Campania lui Eminescu a fost încununată de
succes. În ziarul "Timpul", Mihai Eminescu scria: "Iar Europa...a
făcut din chestiunea izraelită o chestiune de recunoaştere a
independenţei noastre...Aşadar - cu sau fără evrei - pericolele
internaţionale există. Evreii sunt un pericol imediat, pipăit şi
văzut; ei formează acea nenumărată populaţie cu desăvârşire
improductivă care trăieşte din precupeţirea muncii şi sănătăâii
românului...în Moldova nu e oraş în care evreii să nu formeze
majoritatea sau cel puţin jumătatea populaţiei..."

Prin activitatea susţinută a lui Mihai Eminescu, Partidul Conservator
a reputat două mari victorii: Legea pentru neînstrăinarea pământurilor
ţărăneşti, lege ce lua ţăranilor posibilitatea de a vinde pământuri
evreilor; Legea contra itzurei (camătei), care îi împiedica pe
cămătarii evrei să abuzeze total de ţăranul român.

În ianuarie 1877, Eminescu a publicat seria de articole "Evreii şi
Conferinţa", scriind: " Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat
dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român? De când
rachiul este un element de civilizaţie?...Un agent al guvernului
unguresc zvârle dintr-o şcoală zidită de români băncile, demite pe
învăţător şi pe preot, îşi bate joc de un sat..., făcut-au caz presa
austriacă de aceasta? Nici vorbă! Dar dacă un prefect în România
cutează a opri pe un evreu de a vinde băuturi spirtoase într-un sat?
Persecuţie, pradă, nelegiuire!".

Episodul legat de "boala" şi moartea lui Mihai Eminescu este ţinut secret.

În 1882, poetul naţional îi scria Veronicăi Micle: " Timpul acesta m-a
stricat în realitate cu toată lumea, sunt un om urât şi temut, fără
nici un folos...unul din oamenii cei mai urâţi din România...Naturi ca
ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li
se plece lor".

În perioada în care Eminescu conducea ziarul "Timpul", Petre Carp
conducea partidul. Cei doi au intrat într-un puternic conflict. Carp
era membru al lojei masonice Steaua României, alături de Titu
Maiorescu, Alexandru Şuţu, Theodor Rosetti şi alţii, care s-au ocupat
de lichidarea lui Mihai Eminescu.

Cu un an înainte de anihilarea lui Eminescu, ambasadorul austriac la
Bucureşti, baronul Mayer a transmis un raport secret: "Societatea
Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii o întrunire publică cu un sens secret.
Dintr-o sursă sigură( n.a. Titu Maiorescu), am fost informat despre
această întrunire...S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să
fie continuată...S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă.
Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca
studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează
instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie
puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a se
orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari."

Urmărirea lui Eminescu de către agenţi secreţi ai puterilor străine a
fost remarcată din 1876, prin agentul Lachman, aflat în solda
ambasadei Austriei la Bucureşti.

În dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, gazda poetului, madam Szoke, îi
trimitea masonului Titu Maiorescu un bileţel în care scria că Eminescu
înnebunise. Astfel, fără voia sa, Eminescu a fost internat de către
dr. Alexandru Şuţu la "Caritatea" ( Caritas), cu diagnosticul fals de
alcoolism şi sifilis. Dr. Iszac a aplicat asupra lui Eminescu un
tratament menit să-l elimine: administrarea de mercur, câte 20 de
fracţiuni a 4 grame! Urmare a acestui tratament, Eminescu a suferit o
paralizie parţială, a fost internat, scos din ţară.

Să ne oprim asupra detaliilor şi personajelor: Titu Maiorescu,
profesor universitar şi decan al Facultăţii de Filozofie, a fost
înlăturat din învăţământ în urma unui proces de imoralitate. Din
activitatea de avocat a obţinut o importantă avere, având clienţi ca
Warschawsky, Rafalovich, Boboritz, Hessen şi Kalinowsky, Rubinstein şi
Hirschler.

Titu Maiorescu i-a scris un bilet lui Eminescu, rugându-l să vină la
el în vizită. Precând de la redacţia "Timpul", Eminescu ajunge la
Maiorescu, care în trimite la complicele său Simţion, sub pretextul
transmiterii unui bilet important. Ajuns la Constantin Simţion,
Eminescu a fost săltat de haidamacii lui Şuţu şi cărat la ospiciu.

Toţi conspiratorii pleacă rapid în străinătate!

Trebuie spus că Şuţu l-a internat pe Eminescu fără să existe o
solicitare scrisă de admitere, care să cuprindă "numele, prenumele,
profesiunea, religiunea, etatea, domiciliul, atât al pătimaşului cât
şi al petiţionarului"(Decret nr. 1012, art. 8); l-a internat fără
"vreun act medical subscris de doi medici"; nu a anunţat Administraţia
specială asupra internării; nu a solicitat constituirea unei comisii
care sî-l examineze pe Eminescu; nu a întocmir "Buletinul unde va scri
cauza admiterii".

Închis, Eminescu a fost scos de sub protecţia publicului şi a familiei.

Fratele poetului, Matei Eminescu, i-a scris lui Maiorescu: " Sunt
informat că fratele meu Mihai Eminescu este serios bolnav; vă rog din
suflet răspundeţi-mi urgent unde se găseşte ca să vin a-l lua la mine
pentru vreun an şi dacă binevoiţi a-mi arăta adevărata stare materială
a lui ca să vin pregătit, căci am vreo 200 de galbeni într-un loc - îi
iau şi-i cheltuiesc toţi pentru el." Titu Maiorescu s-a prefăcut că nu
a primit scrisoarea lui Matei Eminescu!

La 20 octombrie 1883, Eminescu a fost transportat ilegal la Viena. La
5 februarie 1884 este luat şi plimbat prin Italia. A ajuns la
Bucureşti pe 27 martie 1884. Pe 7 aprilie 1884 a fost expediat la
Iaşi.

La sfârşitul anului 1888, Eminescu a revenit la Bucureşti, alipindu-se
ca redactor la un important ziar politic. La începutul anului 1889 a
fost ridicat prin ordin al Poliţiei Capitalei, dus la Spitalul
Caritas, internat şi supus tratamentului medical.

Dr. Tomescu nota: " articulaţia cuvintelor este normală. El pronunţă
bine şi clar şi nici gângăvie, nici bolboroseală, nici acele diverse
defectuozităţi aşa de comune în maladiile cerebrale nu s-au putut
observa până în ultimele zile ale vieţii sale..."

Eminescu a murit datorită unui...accident: a fost lovit de un nebun,
cu o piatră, în zone parietală stângă a capului!

La autopsie s-a reţinut: creierul lui Eminescu cântărea 1490 gr.,
lobul stâng fiind cu 25 gr. mai greu decât lobul drept. Nu au fost
descoperite elemente de boală patologică. A fost îmbolnăvit datorită
tratamentului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Iti multumesc pentru comentariu!