Trei religii, un singur Dumnezeu

(1)

Iudaismul

Cercetatorii fenomenelor religioase consimt ca iudaismul este prima religie monoteista revelata umanitatii cu peste 3000 de ani, in urma. In “Le Judaism“, autorii Franjo Terhart si Janina Sculze definesc iudaismul asa: “o religie mesianica: adeptii lui asteapta venirea lui Mesia, care va face din intreaga omenire, un popor sfintit de Dumnezeu”.  Intreg ansamblul credintelor evreiesti asupra legamantului dintre Dumnezeu si poporul Sau il plaseaza pe Abraham (Avraam, la crestinii ortodoxi), ca fiind primul depozitar al invataturilor lui Dumnezeu pentru omul cazut in pacat si in robie.Avraam locuia in Sumer, in orasul Ur, unde coruptia, decadenta si violenta stapanitorilor il manie pe Dumnezeu, care se hotaraste sa i se reveleze unui barbat credincios si pios. Desi se afla la o varsta inaintata, Avraam il asculta pe Dumnzeu, isi ia familia si porneste in cautarea unui pamant nou! La varsta de 75 de ani, se impreuneaza cu slujnica Hagar,  cu ingaduinta sotiei sale Sara, nascandu-se astfel Ismael, care va deveni parintele tuturor popoarelor arabe. La 99 de ani, Avraam are din nou o comunicare cu Dumnezeu care-i propune un legamant sfant . Din acel moment, circumcizia reprezinta pentru semiti: Alianta! Isamel avea 13 ani, cand Sara ramane gravida, nascandu-l pe Ytsh’ak (Isaac), parintele tuturor evreilor. Iudaismul se bazeaza in primul rand pe o practica a credintei si se bazeaza pe Cartea Sfanta a Legii, compusa din Pentateuh (cele cinci carti ale lui Moise, care formeaza Vechiul Testament), Torah (invataturile rabinice) si Kabbalah (curentele mistice si ezoterice). Constiinta religioasa este exprimata si exercitata prin trei sarbatori fundamentale: Sabbatul, in care se celebreaza legatura simbolica dintre Edenul spiritual si Ierusalimul terestru; Roch Achana  (Ziua Judecatii) care le aminteste evreilor de Alianta cu Iahve si mai ales faptul ca doar prin credinta si respectarea Decalogului, omul se poate mantui; si Yom Kippur , care este o sarbatoare a iertarii. Dumnezeu isi intareste legamantul cu poporul credincios, prin Moise egipteanul. Atunci cand urmasii lui Isaac se aseaza in Egipt si cad prada abuzurilor faraonilor idolatrii si materialisti, Yahve  i se reveleaza lui Moise, invatatndu-i pe evrei valoarea libertatii si puterea credintei intr-un singur Dumnezeu, a toate creator! Un proverb rabinic surprinde realitatea exodului: “A fost mai usor sa-i scoata pe evrei din Egipt, decat Egiptul din inima evreilor“. Yahve are o misiune specifica pentru poporul evreu. Intr-o lume muscata de coruptie, de pacat si idolatrie, reintegrarea si mantuirea omului nu se pot face decat prin intermediul unui neam de preoti. Scopul unic al acestui popor este slujirea lui Dumnezeu, de aceea evreii nu sunt un neam, nu au o tara si nici stramosi pe pamant: ” Eu v-am sprijint ca un soim, daca ascultati glasul meu veti fi, printre natiuni, o imparatie de preoti”.  Pe muntele Sinai, Yahwe ii transmite lui Moise comandamentul sau pentru mantuirea lumii prin respectarea Legilor Divine. Esenta doctrinei si a dogmei iudaice este credinta in unicitatea lui Yahwe, Creatorul Universului si permanenta lui legatura cu omul care nu si-a pierdut credinta!  Daca pana la aparitia iudaismului, oamenii credeau ca au fost zamisliti de zei, exclusiv pentru a-i sluji, in Vechiul Testament, Dumnezeu ii lasa omului (prin protoparinti) sa stapaneasca lumea!

(2)

Crestinismul

Cu un secol inaintea aparitiei Mantuitorului in persoana lui Iisus, Palestina se afla sub protectorat roman si era condusa de regi vasali.  In anul 37 i Hr, Roma il numeste rege peste evrei pe Irod cel Mare. Imediat dupa inscaunare, acesta trece la religia iudaica, dar are grija sa nu deranjeze in nici un fel, confortul imperiului. Societatea vremii era dominata de saduchei si farisei. Primii se considerau elita evreiasca, din neam de leviti si aveau puterea sa-l numeasca pe Marele Preot, iar fariseii aveau dreptul sa studieze textele rabinice si sa interpreteze Legea. Din punct de vedere spirtual si religios, toti evreii il asteptau pe Mesia (Cel Uns de Dumnezeu) sa elibereze Tara Sfanta. Unii , inspirati de profetii si proorocii Vechiului Testament, se refereau la eliberarea de sub patimi, idolatrie si coruptie, iar altii, mai activ politic, indrazneau chiar sa creada ca se vor putea elibera de sub jugul roman. Iisus Hristos spune ca a venit sa implineasca Legea, nu sa  o distruga si de aceea, crestinismul se defineste continuatorul religiei iudaice, singura diferenta dogmatica constand in faptul ca evreii nu cred ca Mesia a venit, iar crestinii sustin ca El a fost intrupat de Iisus. Asadar,  aceasta religie se bazeaza pe Biblia Crestina formata din Vechiul Testament la care se adauga Evangheliile canonice ale lui Matei, Marcu, Luca si Ioan, Apocalipsa lui Ioan si Faptele si Epistolele apostolilor. Crestinismul devine religie oficiala a Imperiului Roman in secolul al IV-lea d.Hr si de acolo seimprastie atat in Orientul Apropiat, in Europa, cat si in Asia. Incepand cu Evul Mediu, prin misionari, crestinismul ajunge si in Americi.

Esenta credintei crestine se afla in Dumnezeirea lui Iisus, numit de evanghelistul Ioan, Cuvantul lui Dumnezeu intrupat si Sfanta Treime care alcatuieste Fiinta unui Dumnezeu unic, asa cum Soarele, Razele si Caldura definesc aceeasi entitate. In 1947, au fost descoperite niste manuscrise scrise in aramaica, numite de cercetatori: Manuscrisele de la Qumran, Evangheliile Gnostice ale Esenienilor, Evangheliile Apocrife, care aduc o Lumina noua asupra inceputului crestinismului.

Primul conducator al Bisericii crestine a fost Iacob, fratele vitreg al lui Iisus, cunoscut de credinciosi drept Iacob cel Drept, primul episcop al Ierusalimului. Totusi, nici Iacob, nici apostolul Petru nu poarta titlul de Parinte al crestinismului, ci Pavel, fost Saul, prigonitor de crestini si magistrat iudeu de cetatenie romana, care a avut reveleatia lui Hristos, pe drumul Damascului. S-a convertit la crestinism si a inceput cel mai prolific misionariat, fiind urmat in aceasta credinta mantuitoare, de greci, evrei si romani.Primele patru secole sunt maracte de evanghelizari, dar si de conflicte teologice cum au fost cele dintre discipolii lui Iacob cel Drept si urmasii liniei doctrinare ale lui Pavel din Tars.

In anul 314 d.Hr, imparatul Constantin promulga edictul de la Milano prin care acorda liberate religioasa Bisericii crestine. In 325, d.Hr se intruneste Conciliul de la Nicea care concluzioneaza ca Iisus este Dumnezeu Intrupat  si ca ori ce afirmatie contrara devine eretica. In scurt timp, toate celelate temple destinate zeilor au fost darmate, iar celelate culte sa fie persecutate.

Diferenta fundamentala fata de iudaism este ca Iisus este considerat Dumnezeu Intrupat, care s-a pogorat in Fecioara Maria pentru a-l mantui pe Om, urmasul lui Adam, cazut in lumea materiala dupa ce l-a ascultat pe Sarpele cel Vechi, numit si Satan. Evreii nu au putut conceptualiza intruparea lui Dumnezeu si au considerat o asemenea credinta ca fiind hulitoare. Cu alte cuvinte, crestinismul personalizeaza relatia cu Dumnezeu prin cel care isi spune Fiul si care ne invata sa ne rugam Tatalui nostru.

Pentru crestini, Hristos este punctul culminat al Creatiei, si prin el si omul care isi cauta mantuirea. Iata ce scrie Pavel in Epistola catre Coloseni: “Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute…Toate s-au facut prin El si pentru El. El este mai inainte de toate si toate prin el sunt asezate“.  Evanghelistul Ioan afirma: “Si cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intre noi“

Astazi, crestinismul cunoaste trei forme de cult definite teologic si care au Biserici:  ortodoxia ,catolicismul si protestantismul.

(3)

Islamul

In anul 571 d.Hr se nastea in Arabia, la Mecca cel care avea sa schimbe soarta  unei parti considerabile a lumii: Mahomed profetul lui Dumnezeu. Ramas orfan de mic, Mahomed este crescut de un unchi si devine pastor. La varsta de 40 de ani, aflandu-se in pestera din Hira, are viziunea aparitiei Arhanghelului Gabriel (Djibril) care-l anunta ca a fost ales de Dumnezeu (Allah) pentru a-I fi mesager printre oameni (rasul). Contrariat de asemenea traire, Mahomed se considera nebun  si se refugiaza in bratele sotiei sale Khadija. Aceasta nu se indoieste de natura divina a misiunii sotului sau si astfel devine prima femeie musulmana din istorie. Desi este analfabet, sub inspiratia Arhanghelului Gabriel, Mohamed scrie suratele care vor compune Coranul, intr-o limba araba superba, nemaintalnita de atunci la nici un elevat. Cateva secole mai tarziu, credinciosii musulmani au provocat intreaga lume sa scrie o carte asemanatoare Coranului, insa pana in momentul de fata, fara nici un rezultat. Timp de 23 de ani, profetul Mahomed s-a aflat in comunicare cu Arhanghelul Gabriel, acelasi prin care Dumnezeu a vorbit cu Abraham (Avraam), cu Moise  si care i-a adus Fecioarei Maria bunavestire a nasterii lui Iisus, fiul lui Dumnezeu. Asadar, prin aceasta comunicare directa cu Imparatia Cereasca (Duhovniceasca) a lui Dumnezeu, intre iudaism,  crestinism si islam exista o continuitate teologica. Supunandu-se Vointei lui Allah, profetul devine un apostol propovaduind Regatul lui Dumnezeu Unic si Restauratia morala a lumii prin Credinta si Fapte bune. Prima tinta a profetului a fost destructurarea politeismului, distrugerea idolilor si explicarea jihadului (razboiul sfant al fiecarui credincios cu  natura sa malefica). Monoteismul propovaduit de Mahomed tulbura oranduirea autoritatilor politeiste si atrage dupa sine multe comploturi si persecutii. Grupul profetului paraseste Mecca si se stabileste la 450 de km departare, la Medina.

Coranul devine punctul central al Islamului si se deschide credinciosilor sai cu cuvintele: “Cine nu crede ca Dumnezeu a vorbit oamenilor prin Abraham, Moise, Iisus si Mahomed nu poate fi musulman“, intarind de la inceput continuitatea iudeo-crestina. In ezoterism, Iisus este Cuvantul lui Dumnezeu intrupat, iar Mahomed este gura prin care vorbeste Dumnezeu. Jacques Rifflet scrie: “Prin dictarea lui de catre trimisul lui Allah, Coranul devine o Carte a originii absolute, cu un caracter intangibil si ori ce punere a lui in discutie, orice critica, inclusiv de natura istorica, devine un sacrilegiu” ( L’Islam explique).

Islamul inseamna Supunere lui Dumnezeu si Pace si se bazeaza pe cinci piloni de baza:

1. Profesiunea de credinta (shahada)
2. Cele cinci rugaciuni zilnice
3. Pomana pentru nevoiasi ( zakat)
4. Postul anual de o luna (Ramadan)
5. Pelerinajul la Mecca (hadj).

Pentru musulmani, Mahomed este un om dedicat lui Dumnezeu, un mediator, o punte de legatura intre Cer si Pamant. Mahomed provine din arabescul Mahomet care inseamna cel laudat, fiind o expresie a Logosului Divin. Iata cum se exprima Arhanghelul Gabriel prin gura Profetului: “Faptuiti pentru aceasta lume ca si cum ar trebui sa traiti o mie de ani si, pentru lumea cealalta, ca si cum ar trebui sa muriti maine!” Majoritatea exegetilor islamului sunt de acord ca aceata religie permite fiecarui om sa fie martorul lui Dumnezeu, soldatul Sau pe Pamant. Islamul este asadar, o mare aventura personala, prin care Fidelul inspirat de Mahomed este chemat sa raspunda Cuvantului lui Dumnezeu, Coranul printr-o supunere credincioasa (islam).