Armistiţiul care a dat România pe mâna ruşilor.

„Poporul sovietic nu poate uita fărădelegile comise de către cotropitorii români în Odesa, Crimeea, Stalingrad.

Armistiţiul încheiat la la 12 septembrie 1944 la Moscova între România şi Puterile Aliate (Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii), pe de o parte a scurtat războiul cu câteva luni, salvând de la moarte sute de mii de soldaţi, însă, pe de altă parte, a permis ocuparea ţării de către Armata Roşie, situaţie care a durat până în anul 1958, timp în care sovieticii au asigurat instaurarea comunismului.

La data de 23 August 1944 regele Mihai a citit la postul public de radio Proclamaţia către ţară prin care anunţa ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi încetarea imediată a războiului cu Naţiunile Unite.

 Iniţial, Aliaţilor nu le venea să creadă că România nu stătuse la masa tratativelor cu sovieticii, nu încheiase un armistiţiu, ci, pur şi simplu, intrase într-o aventură printr-o lovitură de palat. Actul de la 23 August 1944, in absenta unui Armistitu negociat si semnat inainte, este de fapt o Capitulare neconditionata a Romaniei in fata URSS.   

Armistiţiul a fost semnat mult mai târziu, respectiv la data de 12 septembrie.

Dr. Florin C. Stan, consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, spune că majoritatea celor 20 de puncte ale armistiţiului impuneau statului român subordonarea faţă de sovietici. „Nu lipsită de semnificaţie a fost şi semnarea Armistiţiului numai de către români şi sovietici, anglo-americanii acceptând reprezentarea prin delegaţii sovietici. În filigran, mesajul era evident: Moscova avea drum liber spre impunerea propriilor interese politice asupra Bucureştiului“, precizează istoricul.  

Singurul punct pozitiv era cel de-al 19-lea, care prevedea că Arbitrajul de la Viena (Dictatul impus de către liderii Germaniei şi Italiei) din 1940, prin care o parte însemnată a Transilvaniei revenise Ungariei, este ,,nul şi neavenit”, acest teritoriu urmând să fie restituit României.   

 De ce s-a semnat atât de târziu armistiţiul? Istoricul spune că, fiind un act impus de sovietici, aceştia au dorit semnarea documentului în momentul în care întregul teritoriu al României era controlat de către trupele Armatei Roşii.

 Între 23 august şi 12 septembrie 1944, trupele sovietice aflate pe teritoriul românesc au tratat România ca stat inamic sau ocupat. Aceasta era de fapt raţiunea interesului geopolitic al Moscovei, care a marcat destinul postbelic al unei părţi importante din Răsăritul Europei.   

Evident, semnarea armistiţiului a fost comentată pe larg de lumea întreagă. Documente inedite au fost publicate de Florian Bichir, membru în colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în volumul „Război în eter. 23 august 1944 pe unde radio. Dezinformare şi propagandă“. 

La doar două zile după semnarea armistiţiului, în editorialul din „Pravda“ intitulat „Despre încheierea armistiţiului cu România“ se spunea: „Armistiţiul cu România este rezultatul victoriilor strălucite ale armatei roşii şi o nouă lovitură pentru Germania hitleristă“, iar postul de radio din Moscova spunea: „Poporul sovietic nu poate uita distrugerile şi fărădelegile comise de către cotropitorii români, în timp acţionau alături de armata germană în Odesa, Crimeea, Caucazul de Nord şi Stalingrad. Toţi criminalii care şi-au asumat răspunderea acestor fapte trebuie să fie pedepsiţi“.  

La 28 septembrie, Winston Churchill comenta: „Termenii armistiţiului acceptat de Finlanda şi România poartă, natural, amprenta voinţei sovietice şi trebuie să atragă atenţia asupra cumpărării care caracterizează termenii armistiţiului încheiat cu aceste două ţări care au mers orbeşte în spatele lui Hitler în încercarea de a distruge Rusia, ţări care au adus aportul lor de distrugere la imensele suferinţe pe care poporul rus le-a îndurat, cărora le-a supravieţuit şi din care a ieşit triumfător“.  

Comandantul mişcării legionare, Horia Sima, anticipase cel mai exact care va fi soarta României. La postul Dunărea, la 18 septembrie, el transmitea: „sovieticii obţin libertatea deplină de acţiune pe teritoriul român. Nu se specifică însă termenul de evacuare a teritoriului românesc de către trupele sovietice. În acest fel, România este expusă unei ocupaţii nelimitate care va aduce, desigur, la sovietizarea ei totală“.  

Într-adevăr, pentru România începea ocupaţia sovietică. Trupele ruseşti se aflau cantonate în nordul Moldovei în august 1944. De aici, Armata Roşie a început ofensiva militară contra trupelor germane şi a aliaţilor lor. În întreaga ţară au avut loc valuri mari de arestări ale militarilor români, care au fost luaţi prizonieri. În acelaşi timp, trupele ruseşti au continuat să urmărească trupele germane care se retrăgeau spre Bulgaria, prin Dobrogea. Ruşii au preluat toate obiectivele strategice din România: porturile, zone industriale, instalaţii petroliere. Sovieticii s-au retras din ţară în 1958.     

CONVENŢIE DE ARMISTITIU   Între Guvernul Român, pe de o parte, şi Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statele Unite ale Americii, pe de altă parte Guvernul şi Înaltul Comandament al României, recunoscând faptul înfrângerii României în războiul împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americii şi celorlalte Naţiuni Unite, acceptă condiţiunile Armistiţiului prezentate de către Guvernele susmenţionatelor Trei Puteri Aliate, lucrând în interesele tuturor Naţiunilor Unite.  

Pe baza celor de mai sus, reprezentanţii Guvernului şi Înaltului Comandament Român, Ministru de Stat şi Ministru de Justitie L. Pătrăşcanu, Ministru Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutant al Majestăţii Sale Regelui României, General D. Dămăceanu, Principele B. Ştirbey şi d-l G. Popp, având depline puteri, pe de o parte, — şi reprezentantul Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), Mareşal al Uniunii Sovietice R. Ya. Malinowski, deplin împuternicit pentru aceasta de către Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americii, lucrând în interesul tuturor Naţiunilor Unite, pe de altă parte, au semnat următoarele condiţiuni:  

1. Cu începere de la 24 August 1944, ora 4 a.m., România a încetat cu totul operaţiunile militare împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, pe toate teatrele de război, a ieşit din războiul împotriva Naţiunilor Unite, a rupt relaţiunile cu Germania şi sateliţii săi, a intrat în război şi va duce războiul alături de Puterile Aliate împotriva Germaniei şi Ungariei, cu scopul de a restaura independenţa şi suveranitatea României, pentru care scop va pune la dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii de infanterie, împreună cu serviciile tehnice auxiliare.   Operaţiunile militare din partea forţelor armate române, cuprinzând forţele navale şi aeriene, împotriva Germaniei şi Ungariei, vor fi purtate sub conducerea generală a Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).  

2. Guvernul şi Înaltul Comandament al României se obligă să ia măsurile pentru dezarmarea şi internarea forţelor armate ale Germaniei şi Ungariei, aflate pe teritoriul României, ca şi pentru internarea cetăţenilor celor două State menţionate, care îşi au reşedinta acolo (vezi anexa la art. 2).  

 3. Guvernul şi Înaltul Comandament al României vor asigura forţelor sovietice, şi ale celorlalţi Aliaţi, înlesniri pentru libera lor mişcare pe teritoriul României, în orice direcţie, dacă este cerut de către situaţia militară, Guvernul şi Înaltul Comandament al României acordând orice concurs posibil pentru o astfel de mişcare, prin mijloacele lor proprii de comunicaţie şi pe cheltuiala lor, pe pământ, pe apă şi în aer (vezi anexa la art. 3).  

4. Se restabileşte frontiera de stat între Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice şi România, stabilită prin acordul sovieto-român din 28 iunie 1940.  

5. Guvernul Român şi Înaltul Comandament al României vor preda imediat Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru înapoierea în ţara lor, pe toţi prizonierii de război sovietici şi aliaţi, aflaţi în mâinile lor, precum şi pe toţi cetăţenii internaţi şi pe cei aduşi cu sila în România.   Din momentul semnării condiţiunilor de armistiţiu (pace) şi până la repatriere, Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să asigure, pe socoteala sa, tuturor prizonierilor de război, sovietici şi aliaţi, precum şi cetăţenilor internaţi sau aduşi cu sila, persoanelor strămutate şi refugiaţilor, hrana potrivită, îmbrăcăminte şi asistenţă medicală, conform cu cerinţele sanitare, cum şi mijloacele de transport pentru reîntoarcerea acestor persoane în ţara lor proprie.  

6. Guvernul Român va elibera imediat, fără distincţie de cetăţenie sau naţionalitate, pe toate persoanele arestate din cauza activităţii lor în favoarea Naţiunilor Unite, sau pentru simpatiile lor pentru cauza Naţiunilor Unite, sau din cauza originei lor rasiale, şi va desfiinţa orice legislaţie discriminatorie şi restricţiunile impuse din această cauză.  

7. Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să remită ca trofee în mâinile Înaltului Comandament Aliat (Sovietic) orice material de război al Germaniei şi al sateliţilor ei, aflat pe teritoriul român, inclusiv vasele flotei germane şi ale sateliţilor ei, aflate în apele româneşti.  

8. Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să nu permită exportul sau exproprierea a oricărei forme de propritate (inclusiv obiecte de valoare şi bani) aparţinând Germaniei, Ungariei sau naţionalităţilor lor, sau persoanelor cu reşedinţa în teritoriile lor, sau în teritoriile ocupate de ele, — fără autorizaţia Înaltului Comandament Aliat (Sovietic). Guvernul şi Înaltul Comandament Român vor păstra aceste bunuri în condiţiile ce urmează a se stabili de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).  

9. Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să remită Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru folosinţa acestuia, pe întreaga perioadă de război, împotriva Germaniei şi Ungariei, şi în interesul general al Aliaţilor, toate vasele care aparţin sau au aparţinut Naţiunilor Unite aflate în porturile româneşti, indiferent la dispoziţia cui s-ar afla; ulterior aceste vase urmează să fie restituite proprietarilor lor.  

Guvernul Român poartă întreaga răspundere materială pentru orice stricăciune sau distrugere a bunurilor susmenţionate, până în momentul predării lor Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).  

10. Guvernul Român trebuie să facă, în mod regulat, în monedă românească, plăţile cerute de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic), pentru îndeplinirea funcţiilor sale, şi în caz de necesitate va asigura folosinţa, pe teritoriul românesc, a întreprinderilor industriale şi de transport a mijloacelor de comunicaţie, staţiunilor generatoare de energie, întreprinderilor şi instalaţiilor de utilitate publică, depozitelor de combustibili, petrol, alimente şi alte materiale sau servicii, în acord cu instrucţiunile date de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).  

Vasele de comerţ româneşti, care se găsesc atât în apele româneşti, cât şi în cele străine, vor fi supuse controlului operativ al Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru folosirea lor, în interesul general al aliaţilor (vezi anexa la art. 10).  

11. Pierderile pricinuite Uniunii Sovietice prin operaţiunile militare şi prin ocuparea de către România a teritoriului sovietic vor fi despăgubite de către România faţă de Uniunea Sovietică, însă, luând în considerare că România nu numai că s-a retras din război, dar a şi declarat război şi în fapt duce război contra Germaniei şi Ungariei, Părţile sunt de acord ca compensaţiile pentru pierderile menţionate să nu fie plătite în întregime de România, ci numai în parte, şi anume în suma de 300 milioane dolari ai Statelor Unite, plătibili în curs de 6 ani, în mărfuri (produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime şi fluviale, diverse maşini etc.)  

România va plăti despăgubiri pentru pierderile pricinuite în România proprietăţilor celorlalte State Aliate şi naţionalităţilor lor, pe timpul războiului, despăgubiri a căror sumă va fi fixată la o dată ulterioară (vezi anexa la art. 11).  

 12. Guvernul român se obligă ca în termenele indicate de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) să restituie Uniunii Sovietice, în desăvârşită bună stare, toate valorile materiale luate de pe teritoriile ei, în timpul războiului, aparţinând Statului, organizaţiilor publice şi cooperative, întreprinderilor, instituţiilor sau cetăţenilor particulari, precum şi utilajul fabricilor şi uzinelor, locomotive, vagoane de căi ferate, tractoare, autovehicule, monumente istorice, valori de muzeu şi orice alte bunuri.  

13. Guvernul Român se obligă să restabilească toate drepturile legale şi interesele Naţiunilor Unite şi ale naţionalilor lor, pe teritoriul român, aşa cum existau înainte de război, şi să le restituie proprietatea în desăvârşită bună stare.  

14. Guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligă să colaboreze cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic), la arestarea şi judecarea persoanelor acuzate de crime de război.  

15. Guvernul Român se obligă să dizolve imediat toate organizaţiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât şi orice alte organizaţii care duc propagandă ostilă Naţiunilor Unite şi în special Uniunii Sovietice, nepermiţând în viitor existenţa unor organizaţii de acest fel.  

 16. Tipărirea, importul şi răspândirea în România a publicaţiilor periodice şi neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru şi a filmelor, funcţionarea staţiunilor de T.F.F., poştă, telegraf şi telefon vor fi efectuate în acord cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic). (Vezi anexa la art. 16).  

17. Administraţia civilă românească este restabilită pe întregul teritoriu al României, până la o distanţă de linia frontului, de minimum 50 - 100 km (depinzând de condiţiile terenului), organele administrative româneşti obligându-se sa aducă la îndeplinire, în interesul restabilirii păcii şi securităţii, instrucţiunile şi ordinele Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), lucrând în numele Puterilor Aliate (vezi anexa la art. 18).  

19. Guvernele Aliate socotesc hotărârea Arbitrajului de la Viena, cu privire la Transilvania, ca nulă şi neavenită şi sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) să fie restituită României sub condiţia confirmării prin Tratatul de Pace, şi Guvernul Sovietic este de acord ca forţele sovietice să ia parte în acest scop, în operaţiuni militare, conjugate cu România, contra Germaniei şi Ungariei.  

20. Prezentele condiţiuni intră în vigoare în momentul semnării lor.  

Făcut la Moscova, în patru exemplare, fiecare în limbile română, rusă şi engleză, textele rus şi englez fiind autentice.  

12 Septembrie 1944.  

Din însărcinarea Guvernului şi Înaltului Comandament al României,  

LUCREŢIU PĂTRĂŞCANU (ss)

G-RAL ADJ. DĂMĂCEANU (ss)

B. ŞTIRBEY (ss)

G. POPP

Din însărcinarea Guvernelor Statelor Unite ale Americii, Uniunii Republicii Socialiste Sovietice şi Regatului Unit,   (ss)

R. YA. MALINOWSKI  

ANEXA La Convenţia de Armistiţiu între Guvernul Român, pe de o parte, şi Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit şi Statele Unite ale Americii, pe de altă parte

A. Anexă la art. 2   Măsurile prevăzute la art. 2 al Convenţiei referitoare la internarea cetăţenilor germani şi unguri, actualmente aflându-se în teritoriul român, nu se aplică cetăţenilor de origine evreiască ai acestor ţări.  

B. Anexă la art. 3   Prin cooperarea Guvernului Român şi Înaltului Comandament Român, menţionată în art. 3 al acestei Convenţiuni, se înţelege punerea la dispoziţia Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), pentru deplina folosinţă cum va socoti de cuviinţă, pe durata armistiţiului, a tuturor construcţiilor şi instalaţiunilor româneşti, militare, aeriene şi navale, porturi, cheiuri, cazărmi, magazii, câmpuri de aviaţie, mijloace de comunicaţie, staţiuni meteorologice, care ar putea fi cerute pentru nevoi militare în desăvârşită bună stare şi cu personalul necesar pentru întreţinerea lor.  

C. Anexă la art. 10   Guvernul Român va retrage şi răscumpăra în limitele de timp şi potrivit condiţiunilor pe care Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) le va specifica, toate monetele deţinute în teritoriul românesc şi emise de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) şi va înmâna moneta astfel retrasă fără plată Înaltului Comandament Aliat (Sovietic).  

D. Anexă la art. 11   Baza pentru aranjamentul plăţilor de compensaţii prevăzute în art. 11 al prezentei Convenţii va fi dolarul american la paritatea sa aur din ziua semnării acestei convenţii, adică 35 de dolari pentru o uncie de aur.  

E. Anexă la art. 16   Guvernul Român se obligă ca transmiterile fără fir, corespondenţa telegrafică şi poştală, corespondenţa cifrată şi prin curier, precum şi comunicările telefonice cu ţările străine ale Ambasadelor, Legaţiunilor şi Consulatelor aflătoare în România să fie dirijate potrivit modului stabilit de Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).   F. Anexă la art. 18   Controlul cu privire la exacta execuţie a clauzelor de armistiţiu este încredinţat Comisiunii Aliate de control, care va fi stabilită în conformitate cu art. 18 al Convenţiei de Armistiţiu.  

Guvernul Român şi organele sale vor îndeplini toate instrucţiunile Comisiunii Aliate de constor care decurg din Convenţia de Armistiţiu.  

Comisiunea Aliată de control va instaura organe sau secţiuni împuternicindu-le respectiv cu executarea de diferite funcţiuni.  

 În plus, Comisiunea Aliată de control va putea să aibă funcţionari în diferite părţi ale României.  

Comisiunea Aliată de control va avea sediul său în Bucureşti.  

 Moscova, 12 Septembrie 1944.