Mulţi, foarte mulţi analişti, luaţi ca
din oală, au năvălit pe micile ecrane ale televizoarelor şi şi-au dat cu părerea,
în fel şi chip, despre evenimentele din Turcia. Numite generic „lovitură de
stat... eşuată”,evenimente care - veţi vedea din analiza excep-ţională, la
rece, a unui mare strateg militar român – însemnă... mult mai mult!...
Vă prezentăm, în continuare, aşadar, cea mai tare analiză militro-politică
a evenimentelor explozive din Turcia, evenimente afla-te încă în desfăşurare. O
analiză pe care, în exclusivitate pentru ziarulring.ro,
o face generalul Mircea Chelaru,
fost şef al Marelui Stat-Major al Armatei Române (în mandatul preşedintelui
Emil Con-stantinescu).
Cine e ce-l
re-comandă, de fapt, pe generalul Chelaru, din-colo de faptul că este un mare
patriot?
În primul rând, este un militar de cari-eră căruia nu i-au fost străine
teatrele de răz-boi (vezi primul război din Golf, evenimentele din Transnistria
şi nu numai), dar nici „războaiele din umbră”, pentru că generalul Chelaru este
şi un om al informaţiilor şi strategiilor de primă mână. Şi, nu în ultimul rând,
nu trebuie uitat că generalul Chelaru este unul dintre liderii fenomenului CADA
(revolta/revoluţia cadrelor tinere din armată), dar şi al tuturor evenimentelor
fierbinţi post-decembriste de la Târgu Mureş și al primelor mineriade. Să nu
mai spunem că analizele privind criza reugiaţilor vs criza Europei, făcute în
ultima vreme de generalul Mircea Chelaru, în „ring”, pe ziarulring.ro şi la
emisiunile de colecţie „ring TV” au făcut diferenţa. Şi au fost preluate de
întreaga presă.
„Chiar nu vede nimeni că e în joc soarta Europei?...”
Mai întâi, generalul nu se abţine de la a spune că este scârbit de
aşa-zişii analişti care nu văd ceea ce cu adevărat trebuie văzut: că soarta
Europei e în joc! Că orologiul a început să ticăie spre ceasul al 12-lea!
Mircea Chelaru spune: „Am văzut că sunt o mie de păre-rologi care-şi dau
cu presupusul. L-am urmărit pe fiecare în parte şi observ că se lucrează doar
pe ce se vede. Or, dacă studiau măcar patru dintre cele nouă condiţii de
lovitură de stat, ar fi constat că niciuna dintre ele nu era îndeplinită şi,
aşadar, simulacrul acesta de analiză pe mine mă scârbeşte. Chiar nu vede nimeni
că e în joc soarta Europei? Mă tot uit cum unii muşcă din stânga, alţii din
dreapta, fără să înţeleagă faptul că aici se joacă soarta Europei...”.
„Prima condiţie: cel vizat să fie în interiorul cercului”
În sfârşit, la rugămintea noastră, generalul Chelaru porneşte să despice în
patru firul încă subţire al problemei turce. Şi începe cu o analiză generală a
tot ce se întâmplă pe Bosfor, la porţile Europei. Şi ne explică de ce este (și
se pare ciudată) atipică acestă „lovitură de stat eşuată” din Turcia. „Eu
nu iau în analiză modelul Turciei. În analiza mea, vă voi prezenta mai întâi
modelul teoretic. Să încep cu prima condiţie de care trebuie ţinut cont când
dai o lovitură de stat. Mai ales când o fac turcii, care nu au ratat niciodată,
parcă aşa spune istoria. Iar acum, culmea culmilor, ratează!... Aşadar, când se
pregăteşte o lovitură de stat, se aşteaptă momentul cel mai potrivit ca
persoana fizică vizată să fie în interiorul cercului. Cine erau şi ce voiau
agenţii acţiunii? Erau nişte indivizi care voiau să-l lichideze, să-l suprime,
să-l schimbe, să-l anihileze, să-l neutralizeze – stea sunt etapele - pe cel
vizat. Pe Erdogan. Pentru că o lovitură de stat se dă împotriva celui care
conduce un guvern sau o ţară. Or, cum să pregăteşti tu şi să declanşezi
lovitura când ăsta era afară?!... Asta e culmea inepţiei. Iar aici s-au
demascat multe lucruri. Nu intru în ele pentru că îmi lipsesc datele de pe al
treilea spaţiu. Dar putem trage concluzia că nu s-a îndeplinit o condiţie
esenţială a unei lovituri de stat: aceea ca în interiorul cercului loviturii să
fie cel vizat sau, altfel spus, ca ţinta directă să fie prezentă în interiorul
cercului, acolo unde poate fi capturată”, arată generalul.
„Lovitura din
interior nu putea să fie dată fără acceptul unui centru exterior”
I-am atras
atenţia domnului general Mircea Chelaru, cu tot respectul, că totuşi au fost şi
excepţii în istoria mai mult sau mai puţin recentă, respectiv cazuri în care
lovitura de stat/de palat au dat-o, metaforic vorbind, „şoarecii”/„şobolanii”
când „pisica nu era acasă”. „Da, dar nu în interiorul Turciei. Şi nici al
Greciei. Nici răscoala căpitanilor. Nici a coloneilor. Nici loviturile
succesive de schimbare”, a fost replica promptă a generalului-strateg, care
părea că avea răspunsul „pe ţeavă”. Şi au venit şi explicaţiile: „Pentru că
aici problema este mai simplă. E o problemă de a păstra Turcia în interiorul
Constituţiei din 1923 a lui Kemal Ataturk, cu toate îmbunătăţirile sale
ulterioare. Adică statul laic. Adică separarea religiosului de adminstraţia
statului şi menţinerea Turciei în interiorul unui stat secular. Or, cum vine
asta? Un cleric, cum s-a zis, să dea o lovitură de tip Kemal?!... Cum vine
treaba asta? Eu mă gândeam invers: un cleric să dea o lovitură pentru păstrarea
unei Constituţii non-seculare. Deci, iarăşi e întoarsă pe dos treaba. Şi, v-am
spus, sunt multe lucruri care fie au fost calculate greşit, că nu se leagă, fie
suntem în faţa unui paradox a cărui cheie încă nu a fost găsită. Iar cheia
acestui paradox e numai la cel care a gândit-o din afară. Lovitura din interior
nu putea să fie dată fără acceptul unui centru exterior. Care e acela nu e
locul să discutăm acum”.
Este Erdogan
„factorul X” în ecuația loviturii de stat... eşuate?
Aceasta ar fi
analiza la modul general şi în varianta în care îl excludem pe Eerdogan din
ecuaţie. Dar, dacă, aşa cum deja adepţii teoriei conspiraţiei au luat în
calcul, Erdogan ar deveni/ar fi „factorul X” al loviturii de stat? „Eh,
aici se leagă. El, Erdogan, în continuu marş de acceptare a islamizării
mentalului - pentru că, dacă v-aţi uitat, 80% din cei aflaţi în stradă au
strigat «Erdogan, Erdogan», şi ăştia erau «cei cu bărbile lungi» -, iar în
cazul acesta nu este exclusă această combinaţie. El (n.r. - Erdogan) o să aibă
suficiente atuuri să scape de tot ceea ce ţine sub control Turcia seculară
(n.r. - laică), respectiv armata şi parte din justiţie care sancţiona
deviaţiunile”, arată generalul în analiza sa făcută... „la sânge”.
„Să-l
arestezi pe şeful Bazei NATO de la Incirlik mă face să-mi fac cruce”
Şi continuă
încercând să explice cele greu de explicat chiar şi pentru un strateg militar
cu state vechi: „Este interesant să vedem lista celor care au fost
arestaţi din Armată şi Justiţie. Trebuie să fim foarte atenţi că Turcia este
mare şi din mii şi mii de oameni au ales să-i aresteze numai pe unii. Mai mult
decât atât: să-l arestezi pe şeful bazei aeriene şi, mai mult, al Bazei NATO de
la Incirlik, care este principala posesoare de vectori nucleari (n.r. - din
această parte a lumii). Din câte ştiam eu, sunt în jur de 100 de vectori
nucleari acolo. Or, să-l arestezi pe cel din Baza Incirlik, care este bază
NATO, mă face pe mine să-mi fac semnul crucii şi de sus în jos şi de jos în
sus. Chiar să nu fi ştiut nimic CIA? Nu mă întreb ca în septembrie, ştiţi dvs.
când: (nu?!..)oare să nu fi ştiut chiar nimic CIA?!... Nu. Sunt convins că s-a
ştiut! Numai că nu s-a înţeles, sau nu s-a intuit, amploarea. Acum încearcă să
pună furtunurile şi să stingă focul. Pojarul a fost prea mare. Trebuia să fie
doar o demonstraţie de forţă, ieşire pe stradă, armata tratată corect, şeful
statului-major ţinut deoparte, încer-cuit, ca şi cum, vezi Doamne, ăștia care
suntem ai lui Erdogan nu ne-am amestecat, sunt alţii, din alte părţi!... Fără
vărsare de sânge şi fără nimic altceva. Dar totul a scăpat de sub control. Şi
scăparea de sub control a fost forţată. Aici este o concluzie sigură!... Eu leg BREXITUL cu această turbulenţă
groaznică a Turciei…”
Întrebat dacă evenimentele din Turcia ar putea fi o continuare – e drept, cam
târzie - a fenomenului numit „Primăvara
arabă”, generalul Chelaru are şi aici un punct de vedere mai mult decât
interesant. Poate cel mai interesant din întreaga sa analiză. Iată-l:
„E cu totul altfel aici, în Turcia. Aici
e doar finalul. Pri-măvara arabă a însemnat destructurarea societăţii tradiţionale
arabe. Care este pe bază de autoritate şi autocraţie. Or, socie-tăţile scoase
din sistemul acesta au produs cea mai mare tur-bulenţă care afectează
nemijlocit Europa. Nu ştiu cum au gândit unii sau alţii. Unii aruncă pe ruşi,
alţii pe americani! Dar, nu: ţinta adevărată a acestei distrucţii a fost și
este Europa!
Eu leg BREXITUL, marea relaţie
permanentă, tradiţională Anglia-Turcia, cu această turbulenţă groznică a Turciei.
Să nu uitaţi că sub arme, efectiv, are o armată mai mare decât SUA. Au 1,5 milioane
de oameni sub arme, iar americanii au, pe statele de organizare, doar 1,2
milioane. Dar ei nu pot să întreţină atâţia soldaţi, cu conscripţie permanentă,
cum face Turcia. Cea mai mare forţă militară, având şi tehnologie avansată,
pentru că sunt peste 80 de fabrici NATO acolo: tancuri Abraham, rachete, piese
de avioane şi avioane în sine. Deci, din punctul ăsta de vedere, avem un mare
semn de întrebare. Eu, recunosc, încă nu am descifrat ce se întâmplă!...”„Erdogan nu
rămâne în picioare, dar îşi va duce jocul până la capăt…”
Spunându-i că alăturarea BREXITULUI de evenimentele din Turcia reprezintă
cea mai interesantă analiză a crizei din Bosfor, ge-neralul Chelaru ne duce
direct pe tabla de şah... a Europei. Şi spune:
„Eu analizez din perspectiva omului care
vede a şaptea lovitură de mat! Acum se joacă încă pe tablă, dar matul este în
altă parte. Reţineţi ce vă spun: e a şaptea lovitură de mat! Pentru Europa,
bineînţeles. Pentru mine, distrucţia din Turcia a însem-nat un dezechilibru
total pentru Europa. Închipuiţi-vă că, acum, Turcia a spus: «Asta este
situaţia, nu mai putem ţine niciun fel de emigrant. Plecaţi, fraţilor! Plecaţi
şi voi de aici!...». Şi începe marele exod. De fapt, cumplitul exod! Or, Erdogan
îşi va juca piesa până la capăt. Erdogan nu rămâne în picioare, vă spun eu! Dar
îşi va duce jocul până la capăt. Pentru că acum este mo-mentul să elimine, pe
de o parte, duşmanii, rivalii şi, pe de altă parte, să instituie regulile
apropiate de promisiunile lui din campanie… Dar, de ce
tace Germania?! Coloana a cincea (n.r. - a Turciei) e acolo…”
Promisiunile lui Erdogan din campania lui electorală nu tre-buie uitate.
Generalul Ghelaru atrage atenţia:
„Luaţi lista celor nouă promisiuni ale
lui din campanie şi o să vedeţi: supremaţia Turciei în zonă, redarea măreţiei
impe-riului, refacerea zonelor sale de influenţă clasică. Asta însem-nând ce?
Însemnând captarea tuturor statelor foste arabe care s-au islamizat. Deci, s-a
trecut uşor peste cele nouă puncte ale lui Erdogan din campanie. Nu economicul,nu!
Vedeţi că sunt cinci milioane de turci în Germania. De ce tace Germania?
Coloana a cincea (n.r. - a Turciei) e acolo”.
De ce nu va rupe NATO contractul cu Turcia?!
L-am rugat pe domnul general Chelaru să ne explice de ce vorbim totuşi de a
şaptea mutare de şah-mat. Iată şi răspunsul:
„Cele mai imprevizibile sunt loviturile
între cinci şi zece. Se poate da mat pe mutări arhistudiate, iar între cinci şi
zece, mutarea a şaptea şi a opta sunt mutările-surpriză. Şi, de acolo, se
dezvolătă cam 100 de posibilităţi. Trei mutări deja s-au consu-mat:avertismentul
SUA – care este fragil;atenţionarea severă lui Putin: «Păstraţi Constituţia!»;tăcerera
totală, vinovată, a Angliei.
Păi, aveţi vreo declaraţie fermă din
partea Angliei până acum? Aţi auzit cumva vreo declaraţie din partea Chinei?
Din partea Indiei? Dar, cel mai important, daţi-mi o singură declaraţie
sănătoasă, poate mi-a scăpat mie, o singură atitudine a Egip-tului, ţară în
care fenomenul a fost similar şi conduce armata şi azi! Cam atât pot să vă spun
până acum. Mai mult nu pot să vă spun pentru că urmează o atitudine de statut
rezervat NATO şi cred că o să apelăm la unul dintre punctele speciale NATO în
care, dacă un stat membru produce asemenea nenorociri, ar putea să ajungă până
la a se rezilia contractul. Dar prea puţin probabil acum. Încă nu este
momentul.(...) Turcia, în afara NATO, devine cel mai mare pericol al zonei. Dar,
ne e drag, nu ne e drag, sigur Turcia trebuie să rămână înăuntru NATO, ca să nu
ne spargă geamurile din afară…”
Poate că nici nu ar mai fi ceva de spus pentru că au fost trecute în
revistă cele şase mutări/lovituri de şah-mat, a şaptea fiind cea a Turciei.
Ce ar trebuie să facă România
în raport de criza din Turcia?!
Am vrut să ştim de la generalul Chelaru şi care ar putea să fie costurile
pentru România ale crizei din Turcia. Mai întâi, ne-a oferit un mesaj, demn de
un general patriot:
„Mesajul este următorul: transmitem din
partea celor care gândim pentru ţara asta că niciun efort, nicio acţiune,
niciun gest, niciun sacrificiu nu sunt prea scumpe atât timp cât pre-zervă
starea de pace a naţiunii şi a poporului. Să gândească, să nu mai provoace, să
prezerve starea de pace a acestei naţiuni şi să-i ofere garanţia regenerării
sale din cele două puncte-reper: biologic şi moral!”.
Iar răspunsul la întrebarea noastră a fost următorul:
„Pentru ţara noastră şi pentru guvernul
de la Bucureşti, singura poziţie sănătoasă este cea proromânească. Noi
nu tre-buie să facem politica nici a SUA, nici a NATO, nici a lui Erdogan. Noi
trebuie să facem politica României pentru români: în interi-orul NATO, în
interiorul Consiliului de securitate european, în interiorul Comisiei Europene.
Asta trebuie să facem!Dacă vom face politică proromânească şi pentru români, în
armonizare cu posibilii existenţi în jurul nostru, atunci nu trebuie să ne fie
frică de nimeni şi de nimic! Dar, dacă vom fi aplaudaci şi ne vom da cu părerea
despre binele altora şi ne punem cu partea din dos în geam, n-am făcut nimic.
Pentru că e rău. E chiar foarte rău!”.
Citeşte şi Generalul Chelaru un AVERTISMENT
ȘOCANT în criza imigranţilor: „Să n-ajungă România un LAGĂR deCONCEN-TRARE.Da, Erdogan a intrat și va rămâne în istorie, dar depinde cum va ieşi!?! Mulţi
au intrat triumfal în istorie şi au ieşit de ruşinea lumii. Şi Hitler așa
intrat în istorie, dar cum a ieşit?!...
Noi trebuie să facem politica României pentru români: în interi-orul NATO, în interiorul Consiliului de securitate european, în interiorul Comisiei Europene...”
Noi trebuie să facem politica României pentru români: în interi-orul NATO, în interiorul Consiliului de securitate european, în interiorul Comisiei Europene...”
Eu mă întreb: oare conducătorii și
liderii noștri poli-tici ce păreri au și ce spun despre
această situație?!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!