Putem fi liniștiți: incapacitatea de a învăța din lecțiile pe care ni le servește viața nu face parte doar din specificul național. Ea s-a globalizat! Cel mai bun exemplu îl reprezintă criza bursieră din august 2015, centrată pe China, dar cu ecouri în Asia, în Europa și în Statele Unite. Se pare că, de ceva vreme, capitalismul financiar știe doar un lucru: să nască bule speculative, care, mai devreme sau mai târziu, se sparg – cu complicitatea speculatorilor – și se formează în altă parte. Lăsând de fiecare dată în urmă suferință socială, pagube economice greu de gestionat, și tot mai multă polarizare socială și economică.
Practic, viteza cu care se formează și se sparg bulele speculative a crescut. După momentul declanșării crizei, în septembrie 2007 (cineva vrea să sărbătorească evenimentul prin „muncă”?), s-au făcut multe promisiuni privitoare la reglementarea sistemului financiar. Și am obținut doar celebrul „Prea mare pentru a falimenta!”. Ca urmare, statele au intervenit pentru salvarea băncilor, iar drept mulțumire cetățenii au primit, în schimbul banilor cu care le-au ajutat, „austeritate”. Iar unele state, precum Grecia, și-au pierdut, cu ocazia asta, întreaga suveranitate.
Statele nu mai au ce opune marșului triumfal – și devastator – al piețelor financiare. Măsurile de reglementare, anunțate de organizații precum G 7 și G 20, au fost simple povești. Nu s-a întâmplat nimic. Mai mult, până și un stat precum China, care are mijloace de a interveni, este neputincios în fața forței de lovire a „piețelor”, a se citi speculatorilor.
Economia cazinou este o realitate căreia nu știm cum să-i răspundem. Chiar și coordonate – deși coordonarea este extrem de relativă – statele sunt depășite de evenimente. Nota de plată a neputinței lor o plătesc cetățenii. Chiar dacă nu investesc pe burse. Scăderea burselor înseamnă și falimente, locuri de muncă distruse, cheltuieli publice amputate, instabilitate politică și socială, violență socială.
Aceste jocuri economice periculoase nu pot rămâne fără un răspuns. Prima tentație a statelor va fi – sub presiunea propriilor cetățeni – să revină la practici protecționiste. Vârsta de aur a globalizării a apus. Tentația naționalistă este iarăși la ordinea zilei. În siajul ei apar noi forțe politice, cu un program explicit anti-capitalist și anti-globalizare. Celor care joacă viitorul capitalismului în cazinoul economiei globale pare să nu le pese. Aroganța lor se sprijină pe muntele de bani – virtuali – care se află în spatele lor. Dar muntele acela poate să dispară la fel de repede cum s-a format. S-a mai întâmplat, se va mai întâmpla.
De aceea România are nevoie atât de stabilitate politică și socială, cât și de un proiect național de dezvoltare, care să ne permită minimalizarea consecințelor eșecurilor piețelor financiare. Este important să păstrăm ce am realizat în plan economic și social. Și, pentru că avem nevoie și de asta, să căutăm, împreună cu partenerii din UE, răspunsuri la sfidările piețelor. Inacțiunea statelor ne-a adus unde suntem acum. A continua să privim senini la ceea ce se întâmplă, așteptând intervenția „mâinii invizibile”, înseamnă să ne trădăm valorile și să nu servim interesul public. Și nimeni nu ne va mulțumi pentru asta.
Autor: Ionuț Vulpescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!