Petre Tutea, patriotul cu un vis: ,,Romani, nu va mai alegeti conducatori care nu-si iubesc tara!"

Articol de: Mihai Mincan,
A fost numit ,,taranul imperial" sau ,,Socrate al romanilor". Viata i-a rezervat doar celebritatea postuma, una
greu de imaginat pentru cineva care si-a petrecut cea mai parte a vietii in inchisoare sau intr-o teribila saracie, la
marginea societatii. Aceasta este povestea acelui om care a vorbit despre neamul romanesc ca despre unul
,,ales". Prima dintr-o serie de povesti, pregatite de ,,Weekend Adevarul", despre oamenii cu minti geniale din
Romania
Ce-i uneste pe acesti oameni, atat de diferiti, Unul, Radu Preda, ofteaza cu amaraciune, cautand in zadar o placa
memoriala, cu numele lui Petre Tutea, despre care stia ca ,,a fost aici". Altul, Ion Papuc, vine tocmai de la Baia
Mare la Bucuresti, pentru un interviu despre acelasi Tutea, prietenul sau. Unui altuia, Demostene Andronescu,
in varsta de 87 de ani, ii dau lacrimile cand isi aduce aminte ce a patimit alaturi de Petre Tutea in inchisoare.
Erau sa moara de frig, cand i s-a aratat un inger.
Alt barbat, Marcel Petrisor, si el trecut prin viata, de 84 de ani, rade in hohote cand povesteste despre cum
alerga el cu Tutea dupa mancare. In fine, un autor cu nume, Sorin Lavric, vorbeste inflacarat, afirmand ca Tutea
este extrem de relevant astazi, mai ales pentru cei tineri, tocmai pentru ca este ,,foarte sincer".
Cine sunt toate aceste destine, reunite sub figura de parinte a unei singure persoane, cea despre care bunul sau
prieten, Emil Cioran, spunea ca ,,este incapabila de cinism" si se referea la ea folosind sintagma ,,universul
Tutea"
JOCUL EXTREMELOR
Viata nu a fost tocmai blanda cu Tutea. L-a mutat din cafenelele cu nume, si din fata unei cariere politice
fulminante, in inchisorile comuniste. Apoi, l-a proiectat in anonimat si saracie crunta, tocmai in mijlocul unui
regim politic care se prezenta ca fiind in slujba omului simplu.
Aceeasi viata i-a acordat sansa la recunoastere prea tarziu, cand era sleit fizic si isi astepta sfarsitul. Pentru ca, la
final, sa-i acorde dreptul la o existenta paralela, sub forma unor vorbe care circula pe Facebook, fiind impartite
de cei care asteapta sa primeasca de la altii sfaturi si cuvinte intelepte despre ce este viata si cu ce se mananca
aceasta.
Astazi, Tutea este putin citit si foarte mult citat. Din el au ramas cateva cuvinte si imagini. In spatele acestora, se
gaseste viata celui care, inainte sa dispara dintre noi, a lasat drept testament cea mai sfasietoare declaratie de
iubire imaginabila. Era despre Romania si despre romani, despre noi toti. Si se termina cu acest cuvant, strigat:
,,Excelsior!" (n.r. - ,,Mai sus!").
,,FIUL" UITAT
Petre Tutea s-a nascut pe 6 octombrie 1902, in comuna Boteni, din regiunea Muscel, astazi, judetul Arges. Pe
certificatul sau de nastere figura doar numele mamei, Ana Simon Tutea, cu varsta de 16 ani. Cel mai in varsta
copil dintre cei patru frati si cele patru surori, Tutea a fost crescut in stilul rural traditional, dictat, mai degraba,
de anotimpuri, decat de orele ceasului.
Orice incercare de reconstructie biografica a lui Tutea, pornind din comuna natala, pare sortita esecului. Vechea
casa batraneasca, cea in care familia a crescut, nu mai exista astazi. In locul ei, se poate zari o constructie mult
mai in ton cu timpurile: mare si colorata intr-un galben strident. Pe ulitele satului mai auzi de oameni care l-ar fi
cunoscut pe Tutea, dar toate povestile de acest fel par desprinse dintr-un soi de mitologie, conceputa sub semnul
posibilitatii: ,,ar fi fost", ,,ar fi zis", ,,s-ar fi intamplat"...
De fapt, Tutea ramane, si astazi, un necunoscut in Boteni. Primarul se mandreste cu apartenenta lui Tutea la
comuna pe care o pastoreste administrativ, ba chiar organizeaza, anual, un festival, construit pe acelasi tipar:
cativa copii citesc din Tutea, alti cativa adulti comenteaza ce au citit copiii, dupa care toti participantii se infig la
carnati si bere si-si gauresc pantofii in hore interminabile.
In rest, Tutea are rezervata jumatate dintr-o vitrina amplasata in ceea ce localnicii numesc ,,Casa Memoriala" a
Boteniului. In dreptul celui numit astazi ,,fiul comunei", se gasesc o carte, cateva citate, o fotografie si un desen.
In rest, figura sa se pierde printre costume populare si o camera decorata ca la inceputul secolului XX.
Ce ramane insa in urma celui care vorbea extrem de rar despre copilaria si locul unde se nascuse, multuminduse,
asemenea bunului sau prieten, Emil Cioran, sa-si compare primii ani de viata cu ,,o existenta paradisiaca"e
Ce mai poate fi retrasatt
ENIGMA NUMELUI LIPSA
,,Marea controversa" a copilariei lui Tutea continua sa fie si astazi, chiar si printre satenii din Boteni, problema
paternitatii sale. Tatal, Petre Badescu, era preotul satului. Ramas vaduv, dupa ce prima sa sotie fusese rapusa de
febra tifoida, a acceptat sa apara in acte doar in calitate de martor la nastere. Dogma ortodoxa interzicea unui
preot ce fusese casatorit anterior sa mai poata avea o alta sotie.
Pe langa iesirea in decor din ,,legea preoteasca", tatal lui Tutea intrase in gura localnicilor si prin varsta extrem
de frageda a noii sale partenere, dar si prin statutul acesteia, cel de slujnica. Astfel se explica de ce micul Tutea
preia numele mamei sale. De altfel, viitorul ganditor va fi extrem de rezervat, de-a lungul vietii, in privinta
tatalui sau: foarte putine cuvinte despre acesta si, in general, caracterizari foarte prudente ale relatiei cu Petre
Badescu.
Retras si inchis in el, Tutea incepe sa vorbeasca abia la 4 ani, atragandu-si din partea satenilor porecla ,,Mutu'
popii". Copilaria ii sta sub semnul mamei, analfabeta, pe care avea sa o numeasca, de fiecare data cu mandrie,
,,taranca din Boteni". Ana Simon va ramane, de-a lungul intregii sale vieti, un reper constant si un prilej de
nostalgie pentru Tutea.
Scriitorul Ion Papuc, bun prieten cu Tutea si una dintre persoanele care au stat alaturi de el, pana la sfarsitul
vietii, povesteste cum, odata ajuns in Bucuresti, la inceputul anilor 1930, fostul sau amic isi ducea mama la
saloanele de cosmetica din ,,Micul Paris". ,,Coafezelor nu le venea sa creada atunci cand auzeau ca femeia este
analfabeta: <>. La care Ana
Simon raspundea, invariabil: <>".
,,VEDEAM TIGANII. STRANGEAU MATE"
Petre Tutea urmeaza scoala primara din Boteni, care astazi ii poarta numele. Se transfera la Campulung si este
primit la Gimnaziul ,,Dinicu Golescu", dar cursurile sunt intrerupte frecvent. Primul Razboi Mondial facea
ravagii in intreaga Europa.
In 1920, la 18 ani, Petre Tutea ajunge in Cluj-Napoca si se inscrie la Liceul ,,George Baritiu", pe atunci cea mai
buna scoala din principat. Fosta capitala a Transilvaniei il cucereste. Se decide sa ramana acolo, acceptand
oferta lui Sevastian Ciupagea, un capitan de armata, de a-l medita pentru a se putea intretine.
Ca elev, Tutea exceleaza mai ales la istorie si filozofie. Intra in cercurile intelectuale ale vremii, socand
audientele printr-o oratorie complexa, perfect argumentata si rostita intr-o romana fin acordata, pana la ultimul
detaliu.
Acelasi Ion Papuc, cel care a apucat sa vada o parte din cartile citite de Tutea in perioada studentiei,
marturiseste ca acestea ,,erau atat de subliniate, pana la ultimul detaliu, pana ce creionul parea sa rupa pagina pe
care fusese trasat".
Influentat de moda epocii, Tutea isi ia licenta in drept la Universitatea ,,Regele Ferdinand I". Intra la doctorat,
pe care-l sustine cu brio in 1929. Avea numai 27 de ani. In paralel insa, in acelasi spirit al vremurilor, se implica
in politica.
Devine membru al Partidului National Taranesc, insa vederile sale au si o neasteptata latura socialista. Fara a
adopta vreo secunda partitura totalitarista continuta in doctrina stalinista, Tutea devine un sustinator al
,,abecedarului" comunist, axandu-se pe problema inegalitatii sociale.
Marcel Petrisor, scriitor si fost detinut politic, coleg de temnita cu Tutea la Aiud, povesteste cum fostul sau
prieten ii explica virajul ideologic catre stanga marxista: ,,Zicea: <student, pentru ca vedeam tiganii de acolo, venind la gropile de gunoi. Strangeau mate si le duceau familiilor, ca
sa aiba ce manca>>", spune Petrisor.
,,INFIERBANTAT" DE OCTAVIAN GOGA
Inca din perioada clujeana, Tutea incepe sa publice in presa de stanga, in special in ziarul ,,Chemarea", extrem
de influent in epoca. Teoria discrepantelor sociale, generatoare, concomitent, de bogatii enorme, dar si de
tragedii in saracie, este subiectul favorit al scriitorului. Trei sunt evenimentele din acesti ani care si-au pus cel
mai tare amprenta asupra lui Tutea.
Mai intai, Tutea participa la un discurs inflacarat, cu profunde tente nationaliste, sustinut la Cluj, de catre
Octavian Goga. La batranete, Tutea avea sa recunoasca, razand, ca infierbantarea pe care a simtit-o ascultand
cuvintele lui Goga l-ar fi facut sa sparga cateva vitrine ale unor magazine conduse de ,,ovrei".
Apoi, a fost mutarea din Cluj, in anul 1930, in localitatea Pui, din judetul Hunedoara, intr-o zona dependenta de
minerit, zbatandu-se intr-o saracie crunta. Pentru cineva venit direct din poleiala vietii universitare, descoperirea
unei lumi de acest fel trebuie sa fi avut o influenta teribila asupra lui Tutea. Angajat la judecatoria din localitate,
tanarul doctor in drept se loveste, concomitent, si de absurdul birocratic, scriind pamflete bombastice in presa de
stanga.
Nu in ultimul rand, evenimentele descrise aici au loc la inceputul anilor 1930, intr-un moment in care intreaga
lume se afunda treptat intr-o cumplita criza financiara. Pierdut printre minerii din Pui, Tutea sesiza gafaitul
obosit al societatii din jurul sau.
S-a afirmat despre mine doar atat: varf de generatie. Ca si cum as fi un varf de deal!
In tinerete, fumam cat doi turci. Fumam tigari foarte tari. Daca fumai o tigara "Plugar" langa o pisica, o faceai
sa stranute pana crapa.
N-am fost niciodata un mizantrop, dovada ca nu suport singuratatea. Si cand eram mic copil si ma trimiteau cu
vacile, numaram pana la jumatate de milion, ca sa scurtez timpul, asa eram de plictisit singur.
Petre Tutea

Instantanee din copilaria si tineretea lui Tutea: in prima fotografie este tatal sau, Petre Badescu, in cea de-a
doua, Tutea (stanga) este alaturi de mama si unul dintre fratii sai. Apoi, tanar doctor in drept la Cluj, in 1929, si,
la final, alaturi de Emil Cioran, strabatand strazile Bucurestiului interbelic. Primele trei fotografii sunt preluate
din lucrarea "Petre Tutea: Between Sacrifice and Suicide", scrisa de Alexandru Popescu.
Momentul ,,Berlin": cum o calatorie poate schimba o viata
In 1932, cu tolba plina de titluri si cu mintea inflacarata de ideile de stanga, Petre Tutea ajunge in ,,Micul Paris",
Bucurestiul interbelic.
Este angajat la Ministerul Comertului si Industriei, insa isi petrece majoritatea timpului explorand orasul care
tocmai il primise. Fostul baiat tacut din Boteni isi gaseste imediat locul in valtoarea din capitala Romaniei.
Frecventeaza cercurile intelectualilor din epoca, tinand discursuri prin restaurante si cafenele.
TUTEA, ELIADE SI CIORAN
Ii intalneste pe Emil Cioran sipe Mircea Eliade, cu primul inchegand o prietenie pe viata. Impreuna, strabat
strazile Bucurestiului, lansand teorii in care absurdul, umorul si autoironia, acoperita cu voalul unei aparente
seriozitati, se regasesc intr-o combinatie fermecatoare.
,,Imi povestea de una dintre intalnirile lor din Bucuresti. Erau Tutea, Eliade si Cioran. Si, dupa ce restaurantele
se inchisesera, au pornit-o noaptea prin Bucuresti, vorbind si visand la un oras in care fumul furnalelor sa fie
atat de dens, incat sa nu se mai vada cerul de dincolo. Asa visau ei Bucurestiul, un monstru industrial. Bine,
recunostea ca, pe atunci, nu stiau nimic despre poluare. Si s-au plimbat asa toata noaptea, pana cand, ajunsi pe
Dealul Mitropoliei, Mircea Eliade, care tacuse pana atunci, le-a spus: <voi treaba, sa puneti si pe cineva care sa mature strazile>>", ne-a povestit Papuc.
In februarie 1933, Tutea ia parte la revoltele de la Uzinele Grivita, unde sapte muncitori sunt omorati de fortele
armate. Cere ,,paine, nu gloante", alaturi de cei stransi in strada. Momentul avea sa devina unul fundamental in
propaganda comunista ulterioara. De altfel, Tutea avea sa recunoasca, la batranete, eroarea sa ,,comunista",
declarand simplu: ,,Am fost un bou!".
Momentul ,,Grivita, 1933" avea sa fie ultima sa rabufnire socialista. In acelasi an, este detasat, prin Ministerul
Comertului si Industriei, la Berlin, unde gaseste o lume noua. Si un dictator aflat in plina ascensiune.
ROTITA SI SISTEMUL
Nationalismul interbelic german are un efect profund asupra lui Tutea. Asista la manifestatii gigantice pe
strazile Berlinului, in care sute de mii de oameni, de la copii la pensionari, aclama un mit, avandu-l in centru pe
Adolf Hitler, iar mandria de a fi german este scoasa din cartile de istorie si transformata in subiect de
conversatie zilnica.
Tutea traieste totul la cote imense. Viseaza ca, intr-o zi, si romanii vor vorbi despre neamul lor ca despre unul
,,ales". Ii trimite chiar o scrisoare lui Emil Cioran, in care il anunta ca ,,va aduce acasa reforma democratica". O
noua viziune politica cucerea Europa, iar Tutea voia sa faca parte din ea.
Sorin Lavric, scriitor, autor al lucrarii ,,Noica si Miscarea Legionara", in care incearca sa identifice cum
ajunsese extrema dreapta interbelica printre preocuparile intelectualilor, pune fascinatia lui Tutea pe seama unui
,,exces de responsabilitate": ,,Nu grandomania il atrasese, sau vreo doctrina de purificare a rasei. Tutea era atras
de ideea potrivit careia fiecare persoana este o rotita dintr-un sistem mai mare, statul. Si, din aceasta ipostaza, te
intrebi: <imens, care se numeste statuln>>".
DESCOPERIREA UNUI IDOL
Revenit in tara, Tutea pare o alta persoana. Vorbeste despre aventura sa de stanga depreciativ, numind
comunismul ,,blenoragia tineretii mele". Intra in cercul de apropiati ai filosofului Nae Ionescu, sub a carui
doctrina, denumita ,,trairism", convietuiau mistica si ideile hipernationaliste. Se aliaza cu majoritatea
intelectualilor romani ai vremii, aderand la cultul unei personalitati atipice.
Nascut in septembrie 1899, dintr-un tata polonez si o mama bavareza, acest barbat nu avea nimic din ceea ce lar
fi putut califica drept ,,idol" pentru noua generatie, mai ales pentru intelectualii rafinati. Era un orator slab, un
om cu putine idei politice, insa, potrivit unei expresii din epoca, ,,atins de divin".
Ostile sale nu erau insa formate din soldati, ci din tineri credinciosi care visau la un destin maret al neamului
romanesc. Numele acestui barbat era Corneliu Zelea Codreanu. Iar Tutea avea sa fie fascinat de el.
,,Ce-mi place la Lenin este ca e falimentar. Ca si mine, nu-i asaa"
Petre Tutea a fost condamnat la 18 ani de munca silnica. A stat in inchisoare 13 ani FOTO: ARHIVA
PERSONALA
Biografia lui Petre Tutea a lasat drept marturie o singura intalnire fata in fata, intre taranul din Boteni si
Corneliu Zelea Codreanu. Detaliile acesteia sunt fundamentale pentru a intelege cam pe ce axe si la ce
intensitate se vehiculau ideile politice in perioada interbelica, dar si cum era enuntat discursul politic in
vremurile respective.
In plus, spune scriitorul Ion Papuc, celui caruia i-a fost descrisa intalnirea respectiva cu lux de amanunte,
discutia dintre Tutea si Codreanu este menita si sa arunce o lumina suplimentara asupra primului, a modului
naiv si efervescent in care acesta percepea conceptul de ,,doctrina".
,,Tutea s-a intalnit cu Codreanu. Se spune ca ar fi fost singura intalnire de acest fel dintre cei doi, dar nu as putea
baga mana in foc. Oricum, Tutea nu-si mai aducea aminte anul exact, ci doar ca respectiva discutie avusese loc
la malul Marii Negre. S-au plimbat toata noaptea, discutand despre Romania si, la final, au convenit ca, din
momentul in care legionarii vor ajunge la putere, prima masura care va fi luata va fi cea de introducere a
duelului, ca metoda pentru ca oricine, chiar si un bacan, sa-si poata salva demnitatea", spune Papuc. Comparati
discursul si ideile acelor ani cu cele de astazi.
Intalnirea dintre Tutea si Codreanu nu avusese loc intr-un vid, dintr-o intamplare sociala, nu ,,dadusera unul
peste celalalt". Toti apropiatii lui Tutea ii dedicau texte liderului legionarilor, in presa vremii, unii, precum Emil
Cioran, si al sau ,,Profilul interior al Capitanului", ridicandu-i chiar adevarate ode. Scriitorul Sorin Lavric ne
vorbeste chiar despre ,,o contaminare psihologica" a lui Tutea. Ceea ce nu inseamna, evident, ca fostul stangist
din perioada studentiei s-ar fi prezentat in fata lui Codreanu cu mintea goala, numai buna de a fi intoxicata de
ideile de extrema dreapta.
Ci, mai degraba, ca in aerul epocii plutea ceva. Cautati imagini de arhiva de la mitingurile legionare din acea
perioada si veti afla raspunsul. Inainte de a fi o miscare politica, Garda de Fier se legase ca un fenomen social de
o amploare nemaivazuta, cucerind prin doua idei fundamentale, legate in permanenta: neamul romanesc si
Dumnezeu.
,,UN CONTEXT ISTORIC"
Dincolo de lozincile patriotice si nationaliste, Miscarea Legionara continea insa si idei ceva mai controversate.
Din sufrageria apartamentului sau cu doua camere, situat in cartierul Drumul Taberei, scriitorul Demostene
Andronescu, in varsta de 87 de ani, clipeste des, ascultand cu atentie de ce am decis sa-l vizitam. Andronescu se
prezinta si astazi ca ,,legionar", doar ca, pentru dansul, cuvantul nu creeaza fiorii pe care ii percepe
intelectualitatea de astazi, ci semnifica, simplu, ,,patriot". Andronescu a facut ani grei de temnita pentru aceste
convingeri, fiind alaturi de Tutea si la Jilava, si la Aiud.
,,Problema evreiasca", rosteste tare Andronescu, la auzul cuvantului ,,neclaritati", corelat cu istoria Miscarii
Legionare. ,,A existat, intr-adevar aceasta problema, pentru ca era adevarata. Evreii controlau Romania la acel
moment, economic, politic, prin influenta. Erau un risc la adresa neamului. Problema evreiasca nu a fost una
antisemita, ci una data de vremuri, de un context istoric", spune Andronescu.
Acest ,,context istoric" este ceea ce Sorin Lavric denumeste prin sintagma ,,cele doua mari pericole din epoca".
,,In Interbelic, evreul era privit ca un vector de intrare a bolsevismului. Romanii stiau ce se intamplase cu Stalin
in Uniunea Sovietica si voiau sa evite pericolul. Iar problema antisemita venea dintr-o conceptie, partial
verificabila si in practica, potrivit careia in spatele fiecarei miscari de deturnare a unui sistem politic si de
inlocuire a acestuia cu doctrina comunista se gaseau, de la Marx pana la acel moment, un grup de evrei."
O astfel de conceptie intampina astazi mari probleme, cel putin in mediul academic. Are chiar si un nume -
,,iudaism bolsevic" - si este considerata nimic mai mult decat o suma de sofisme extrem de periculoase
ideologic. Cat de multe din aceste idei a preluat Tutea este greu de cuantificat, insa, din marturiile celor
apropiati si din interviurile acordate de el insusi in ultima parte a vietii, reiese imaginea unei persoane mult mai
relaxate ideologic.
,,TANGAJUL IDEILOR"
Scriitorul Radu Preda, presedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria
Exilului Romanesc si discipol al lui Tutea in tinerete, ne vorbeste, in apararea mentorului sau, despre ,,tangajul"
pe care acesta il adopta. ,,Tutea nu a fost niciodata legionar propriu-zis. Chiar si pentru simplul fapt ca, imi
spunea el, nu este casatorit cu ideile, le poate schimba oricand." Preda pare a fi confirmat de Tutea insusi, printro
serie de verdicte, date in interviurile tarzii, in limbajul care l-a consacrat. De exemplu: ,,Mi-a spus mie, odata,
un ovrei, zice: <>". Sau: ,,Acum, sa fim
seriosi, Biblia nu a fost conceputa la Falticeni".
Insa cea mai explicita negare a implicarii sale in forma brutala a Miscarii Legionare, Garda de Fier, vine din
interviul acordat lui Vartan Arachelian, in 1990. La acel moment, Tutea afirma ca ,,nu a fost niciodata legionar,
nu a imbracat niciodata camasa verde si ca aceasta eticheta era lipita de catre comunisti oricarei persoane care
era impotriva doctrinei lor".
Cert este insa ca, la nivelul acelor ani, perioada interbelica, efervescenta sociala si idealurile nationaliste ale
legionarilor l-au molipsit si pe Tutea. Fara a adera formal la Miscarea Legionara, a publicat in ziarele de
extrema dreapta, mai ales in 1938, anul in care regele Carol al II-lea instaura dictatura in Romania, iar
perspectiva unui Al Doilea Razboi Mondial isi arata coltii.
DEZICEREA LUI TUTEA
Aventura legionara a ramas agatata de numele lui Tutea pana la sfarsitul vietii acestuia. Toate incercarile sale de
a explica si de a limpezi apele s-au dovedit, la final, inutile. Intr-unul din textele tarzii, Tutea avea sa descrie
relatia sa cu Miscarea Legionara printr-o imagine: un om, obligat zi de zi sa care un bolovan in buzunar.
In mai putin de 10 ani, tanarul revoltat de inegalitatile sociale din jur se transformase intr-un sustinator al dreptei
extreme. Trecerea acestei granite deruteaza si astazi, cat timp Tutea insusi a intretinut enigma.
Daca apartenenta legionara a mai suferit corectii si adaugiri, in schimb credinta tinereasca in valorile comuniste
avea sa ramana, pana la sfarsitul vietii, un pretext pentru critica de sine si cainta.
In documentarul ,,Exercitiu de admiratie", scris de Gabriel Liiceanu, autorul il invita pe Tutea sa faca un mic
exercitiu. Ne aflam in 1990, in Romania se spargeau statuile cu Lenin instalate prin fiecare mare oras, iar lui
Tutea i se propune sa-si imagineze ca s-ar afla pe un astfel de soclu si ar spune ceva istoriei. ,,Ce-mi place la
Lenin este ca e falimentar. Ca si mine, nu-i asa<", declara, la acel moment, Tutea.
VIN SOVIETICII
Al Doilea Razboi Mondial il prinde pe Tutea angajat la Ministerul Comertului Exterior. In 1941, Stalin trimite
zeci de mii de romani in Siberia, iar maresalul Ion Antonescu instaureaza dictatura si declara razboi rusilor. De
precizat contextul istoric: Romania pierduse Basarabia si Bucovina de nord. Presimtind probabil pericolul
dinspre est, Tutea cere sa lupte pe frontul cu URSS, in linia I. Este refuzat. ,,Mi s-a spus ca sunt prea valoros ca
sa devin carne de tun", avea sa povesteasca, mai tarziu, Petre Tutea.
In august 1944, trupele sovietice intrau in Bucuresti aclamate de multimi. O noua istorie se scria, de data aceasta
in litere rosii. Pe Tutea, evenimentele il prind ca director in Ministerul Economiei Nationale. Avea sa ramana pe
pozitie pana in 1948. La 46 de ani, Petre Tutea era arestat pentru trecutul sau legionar si intra in procesul
socialist de reeducare.
Eu aveam niste planuri pentru poporul roman: cucerirea Bulgariei si a Ucrainei, si, mai tarziu, vom mai vedea.
Dar nu poti cuceri cu un popor care mananca doar de trei ori pe saptamana
Petre Tutea
,,La un moment dat, in frigul ala, imi doream sa mor..."
Doua imagini de la jilava, Fortul 13, primul loc de detentie al lui Tutea
Despre detentia politica din timpul comunismului s-a scris enorm. Tonul este intotdeauna unul emotional,
extrem de patetic. Altfel nu se poate scrie despre oamenii acestia, care au fost pusi, de atatea ori, in fata
ultimului pas de dinaintea mortii si, totusi, au rezistat. Au suferit si si-au povestit suferinta, pentru ca si
ceilalti sa afle. Detentia lui Tutea nu are nimic special fata de restul zecilor, sutelor de marturii de acest
fel, pe care le-ati auzit deja. Ce grozavie sa scrii asa ceva! Si asta pentru ca ,,norma de suferinta" in
aceste cazuri era una enorma, constanta, aparent imposibil de dus de catre un singur om. Ceea ce
urmeaza sunt cateva marturii. Vorbesc peste veacuri, prin citate din carti, secvente din documentare si
interviuri recente niste oameni care au avut neajunsul de a-si petrece decenii izolati, infometati, torturati,
la granita cu disparitia. Acesti oameni au fost colegi de suferinta, s-au imbarbatat intre ei. Marturiile pe
care le-am strans din discutiile cu ei, cu exceptia celor care apartin lui Tutea, extrase din interviurile
acestuia, schiteaza liniile celei mai negre perioade din viata lui Petre Tutea: detentia politica. Moartea ca
posibilitate zilnica.
Petre Tutea: ,,M-am luptat de unul singur, Don Quijote, prin saloane, impotriva lui Dej si a dat cu mine de
pamant de nu m-am vazut. Mama a murit fara sa stie ca eu ies intreg. Pe noi nu ne-a filmat nimeni. Doar bataie
pe spinare, de pomana. Eu am fost pedepsit, 18 ani munca silnica. Si am facut 13, e adevarat. Daca mai faceam
unul, muream."
Demostene Andronescu: ,,De cand ne-au arestat, credinta nationalista a ramas undeva, in cutele sufletului
imbalsamate, dar alta era prioritatea acum: in primul rand, sa rezistam si sa rezistam onorabil".
Marcel Petrisor: ,,La Jilava, ne dadeau de mancare niste subproduse: jumari, care erau destinate, de fapt,
pentru fabrica de sapun. In arpacasul ala, care era baza alimentatiei, se dadeau si ceva mate, copite...".
Demostene Andronescu: ,,Pana la jumatatea anilor 1950, ratia de mancare ti-o dadea sau nu ti-o dadea, dar
ratia de bataie ti-o luai intotdeauna. Mai ales in randul tinerilor, care erau in crestere, erau cazuri cand se sculau
dimineata cu gura plina de sange. Isi mestecau noaptea limba de foame".
Marcel Petrisor: ,,Mai era si o interdictie impusa la Jilava, sa nu vorbesti tare. Erai prins, ajungeai la carcera si
nu stiai daca mai iesi de acolo".
Petre Tutea: ,,Uite, ganguritul porumbelului, pe care-l aud acum, imi aduce aminte de izolarea din inchisoare.
Eram invidios pe libertatea lui. Atunci imi dadeam seama de iluzoria existenta umana".
Marcel Petrisor: ,,Tot la Jilva, pedeapsa fizica se numea <<23 fund="" la="">>. Am luat si eu. Te loveau cu niste
nuiele groase, pana se rupeau. Apoi, umpleau cu nisip un furtun gros si lung, il legau la capete si te loveau. Doi
insi te loveau pana nu mai stiai de tine".
Demostene Andronescu: ,,Mi-au spart dintii la ancheta si mi-am pierdut toata dantura".
,,OAMENII MUREAU FOARTE RAR"
Marcel Petrisor: ,,Cand ne-au mutat la Aiud, era o iarna cumplita. Era celula, fara geam, minus 30 de grade
afara, noi in camasa si in izmana. Aveam o tineta pe care puteam sa stam si o patura vai de mama ei, rupta, stiu
eu cine murise in ea...".
Petre Tutea: ,,Am fost adus in celula abia cand imi daduse sangele pe nas, de frig. M-au frectionat baietii si mam
incalzit. La un moment dat, in frigul ala, imi doream sa mor...".
Demostene Andronescu: ,,La Aiud, conducatorul penitenciarului era colonelul Gheorghe Craciun, un om
inteligent, dar un semidoct. Isi facuse o instructie foarte precara. Avea un complex de inferioritate in fata
intelectualilor".
Gheorghe Craciun (intr-un interviu acordat Luciei Hossu-Longin, dupa 1990): ,,La Aiud, erau medicamente
cum nu le am eu ca pensionar si nu le-am avut niciodata. Am avut si gradina de 34 de hectare. Si nu faceam
economie la morcovi, nici la rosii, la nimic. Oamenii au iesit dolofani. Dati-mi voie sa pomenesc de doi, Petre
Tutea si Dumitru Staniloae, care au murit la 90 de ani. Oamenii mureau acolo foarte rar".
,,STRASNIC ERA TUTEA!"
Marcel Petrisor: ,,Spre finalul detentiei, la Aiud, Craciun primise ordin de reconvertire a detinutilor. Il lasase
pe Tutea sa tina discursuri, ii spunea sa vorbeasca despre socialism. Dar Tutea niciodata nu a renuntat sa spuna
ceea ce credea. Nu s-a schimbat niciodata. Erau niste tarani acolo, care il rugau pe Craciun sa-i lase sa-l asculte
si ei pe Tutea. Si ii intreba Craciun: <>. Iar astia ii raspundeau:
<>. Altul povestea, la toaleta, cum, in timp ce vorbea Tutea, a vazut un porumbel
alb, coborand pe umarul sau. Cam asta era viziunea omului simplu, pus in fata discursurilor lui nea Petrica".
Petre Tutea: ,,Stiti ce le-am spus detinutilor stransi in curte la Aiudn Am tinut o cuvantare de patru ore, era sa
si mor vorbind. Si le-am zis asa: <poporului roman ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el! Si, domnule colonel, sa
comunicati superiorilor ca, in viziunea mea, poporul roman este una dintre minunile lui Dumnezeu, in mersul lui
pe Pamant!>>. Asa am gandit eu, atunci".
Eliberarea si regretele tarzii: ,,Doar m-am fatait, asa, prin epoca"
Una dintre ultimele fotografii ale lui Petre Tutea
In 1964, dupa semnarea deciziei de amnistie a tuturor prizonierilor politici din Romania, Petre Tutea este
eliberat de la Aiud. Lumea din jur se schimbase profund in ultimii opt ani. America inca o plangea pe Marilyn
Monroe, trupa Beatles facea ravagii, iar marile puteri se intreceau in teste nucleare. In acest timp, in Romania se
incheiase procesul de colectivizare. Tutea reintra in istoria paralela a comunismului.
La iesirea de la Aiud, primeste doar o pereche de haine pentru a inlocui uniforma vargata. Si un sfat, din partea
gardienilor: ,,Fii atent, poporul este atat de devotat comunismului, incat daca vor afla de unde veniti voi, va vor
linsa! Aveti grija ce faceti!". A fost nevoie de cateva ore pentru ca aceasta sentinta sa fie infirmata.
Tutea a petrecut ore bune pe peronul garii din Aiud, alaturi de printul Ghika, acela care fusese condamnat la 24
de ani de inchisoare. N-aveau niciun ban, nu stiau unde sa mearga, familiile li se destramasera si nimeni nu mai
stia de existenta lor. ,,La un moment dat, un cuplu de tineri abia casatoriti s-au apropiat. I-au vazut pe cei doi in
starea in care erau si le-au dat o parte din banii pe care-i primisera la nunta. Cu acesti bani, Tutea si Ghika au
reusit sa se intoarca la Bucuresti cu trenul", povesteste Sorin Lavric.
GANDURI DESPRE ,,SCOATEREA DIN VIATA"
Efectele anilor petrecuti in spatele gratiilor sunt extrem de vizibile. La iesirea de la Aiud, Tutea cantareste 53 de
kilograme, iar problemele de sanatate si amintirile din temnita il vor bantui tot retul vietii.
Scriitorul Ion Papuc, cel care-i va fi prieten de la iesirea din inchisoare pana la sfarsitul vietii, povesteste ca
Tutea avea grave probleme la mana dreapta, aparute in urma anilor de tortura. Nu mai putea sa scrie aproape
deloc. Literele lasate de el pe documente din aceasta perioada ne dezvaluie o caligrafie lineara, in care celebrele
,,bastonase" de la scoala lipsesc aproape cu desavarsire.
,,Obisnuia sa spuna asta: <>", povesteste si Radu
Preda, cel care recunoaste ca ,,discrepanta dintre trup si minte" era dureros de evidenta la Tutea.
Insa niciuna dintre marturiile despre acea perioada nu este atat de emotionanta precum cea a lui Demostene
Andronescu. La prima intalnire cu Tutea, de dupa eliberarea ambilor, au evitat, programatic aproape, sa
rosteasca vreun cuvant despre detentie. ,,Nu era nimic de spus. Ramasese acolo, in noi, ne gandeam la
inchisoare ca la o lunga calatorie in care fusesem scosi din viata."
,,DOMNULE TUTEA, NOI NU"
Pe 19 martie 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej murea, si Romania intra in criza politica. Luptele din interiorul
PCR il dadeau castigator pe Nicolae Ceausescu. Pentru cineva abia iesit din forma cea mai obscena a opresiunii,
detentia politica, Tutea face un gest total neasteptat. Redacteaza in cateva zile un ,,Proiect pentru reforma
economica a Romaniei" si-l trimite, plin de speranta, autoritatilor. ,,Lucrarea a fost trimisa catre sectia de
Economie a Academiei Romane. Dupa cateva luni, a venit si raspunsul. Era respinsa, pe motiv ca nu fusese
destul de bine ancorata in doctrina marxist-leninista", povesteste Ion Papuc.
Celebrul moment ,,august, 1968" il prinde pe Tutea la cofetaria ,,Union", din centrul Bucurestiului, alaturi de
prietenul sau, Ion Papuc. De la balconul Comitetului Central al PCR, Ceausescu tine un discurs catalogat ca
fiind ,,istoric". Condamnand invazia Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia, fostul dictator
castiga simpatia tuturor cancelariilor occidentale. Romania era privita ca o raza de speranta in masa controlata
de URSS. In optimismul general, o persoana facea nota discordanta.
,,Era o euforie absoluta. Pana si chelnerii lasasera tot acolo, inclusiv banii, si fugisera in piata, sa-l asculte pe
Ceausescu. Tin minte ca, mai mult in gluma, dar era si ceva adevar acolo, i-am aratat lui Petre Tutea vitrina pe
care scria <>. Si, citit invers, de unde eram noi, din interior, scria <>. I-am si spus: <domnule Tutea, noi nu>>", povesteste Ion Papuc.
VIATA IN SARACIE
Occidentul se inselase. Romania nu se deschidea, ci se afunda tot mai mult in izolare economica, saracie si
obsesii de grandomanie. In acest peisaj dezolant, Tutea se zbate intr-o saracie extrema. Renegat de sistem si fara
drept de a publica, fostul client al localurilor cu nume este ajutat de prieteni sa-si procure strictul necesar.
Are norocul ca unul dintre tinerii care audiau conferintele sale improvizate sa-i puna la dispozitie o garsoniera a
unei matusi, situata langa Parcul Cismigiu. Aici, Tutea avea sa locuiasca tot restul vietii. In rest, din epoca
respectiva, razbat, prin amintirile si vorbele celor care i-au fost apropiati, cateva povesti, in care candoarea,
patetismul si umorul definesc, pana la ultimul detaliu, personalitatea lui Petre Tutea.
Bunaoara, Marcel Petrisor isi aminteste cum Tutea il atragea permanent ,,<>, o crasma pentru vizitii".
Aici, mancau fasole gratis, discutand despre cum o visau ei in inchisoare. Ion Papuc povesteste cum, mergand
pe strada, Tutea a vazut, intr-o vitrina, o pereche de pantofi ,,Salamander", fiind lovit brusc de o nostalgie
cumplita pentru perioada petrecuta, in tinerete, in Berlin, unde astfel de articole de incaltaminte erau peste tot.
Intr-un final, prietenii au facut cheta si i-au cumparat pantofii visati.
Acelasi Papuc povesteste si modul haios in care Tutea isi alegea partenerii de masa: ,,Il invitase la masa tenorul
Stefanescu-Goanga, care avea niste dimensiuni considerabile si manca foarte mult. Tutea era ingrijorat. Imi
spunea: <ruineaza! Uite, m-am gandit, si am sa te aleg pe tine. Esti cel mai slab dintre prietenii mei si mananci cel mai
putin>>. Si radea".
TUTEA REDESCOPERA MERSUL PE JOS
In toate aceste decenii, pana in 1989, Tutea traieste dintr-o pensie derizorie, primita de la Uniunea Scriitorilor.
Nu i se permite sa se angajeze, din cauza ,,trecutului compromitator". Nu are drept de semnatura. Publica,
ocazional, cate un articol in revistele vremii, sub un alt nume. Dicteaza prietenilor o lucrare despre Brancusi si
incepe sa lucreze la ,,Tratatul antropologic", pe care-l visa ca ,,Magnum opus"-ul sau. Cartea nu va fi publicata
pana la moartea sa si, chiar si atunci, numai in fragmente.
In anonimat total, se plimba prin Bucurestiul apocaliptic. Merge kilometri intregi, incercand sa mai salveze ce se
mai putea dintr-un corp distrus de anii de ancheta si detentie. Ulterior, avea sa admita ca acele drumuri, catre
sora sa, care locuia la marginea Bucurestiului, facute toate pe jos, intrucat nici bani de tramvai nu avea, l-au
salvat. ,,Am mers asa si mi s-au desumflat picioarele. Eu cand am iesit de la inchisoare, abia mergeam. Asta m-a
salvat, mersul."
Revolutia din decembrie 1989 il prinde aproape dizolvat in saracie si neputinta. Cu texte publicate clandestin,
somer pe viata si ducandu-si existenta de la o zi la alta, Tutea pasea cu speranta intr-o noua epoca. Nici cele mai
optimiste asteptari nu aveau cum sa-l pregateasca, insa, pentru turnura neasteptata pe care o va lua destinul sau.
M-a intrebat cineva ce este viata. I-am spus ca m-am intalnit, odata, pe Calea Victoriei, cu ea. Nu mai tin minte
ce am discutat.
De unde neimplinireae Din faptul ca m-am gandit pe mine supraom si constat ca sunt vietate-om.
Mare branza nu ramane dupa mine. Ca sa ramai in epoca trebuie sa fii genial, or eu am fost numai inteligent.
Petre Tutea
Petre Tutea si televiziunea: din anonim, fenomen social
Vorbele lui Tutea impanzeau zidurile din Piata Universitatii, in iarna lui 1990. De remarcat mesajul, extrem de
actual, am putea spune.
,,Dragi telespectatori, emisiunea din seara aceasta are un caracter de exceptie. In primul rand, prin invitatul
nostru, domnul Petre Tutea, care va implini, in toamna acestui an, 88 de ani. Dansul este cunoscut, oarecum,
intr-un cerc restrans." Asa incepea emisiunea ,,Cuvantul care zideste", din aprilie 1990, realizata de Vartan
Arachelian.
Complet necunoscut publicului larg, la acel moment, Tutea avea sa socheze prin aparitie si, mai ales, prin
discursul bine asezat, complet detasat de haosul acelor vremuri. Transformarea sa, din anonim, in personaj demn
de a fi prezentat milioanelor de telespectatori era stranie. In primul rand, privind restul personajelor acceptate, in
acea perioada, pe postul public de televiziune.
Potrivit realizatorului Vartan Arachelian, in vremea respectiva, pe TVR era o predilectie pentru ,,persoane
sanatoase, multe desprinse din perioada de dinainte de decembrie 1989". Apoi, alegerea era stranie si prin
simplul fapt ca Tutea nu fusese nici vreun dizident vocal, nici vreun autor cu zeci de lucrari publicate.
Cu toate acestea, interlocutorul farmeca auditoriul din spatele ecranelor. Vorbeste mult despre om si Dumnezeu.
Detaliaza una dintre ideile sale filosofice fundamentale, potrivit careia adevarul poate ajunge in zona umanului
doar prin revelatie, deci prin intermediul divinului.
Glumeste mult, il si ironizeaza subtil pe Arachelian, vorbind extrem de putin despre sine si despre viata sa. Desi
s-a bucurat de un succes enorm, un al doilea episod planificat a avut mari probleme de difuzare. Trecutul
legionar al lui Tutea era considerat subiect ,,tabu" de catre conducerea TVR.
UN ,,EXERCITIU DE ADMIRATIE"
In acelasi an, 1990, Petre Tutea aparea intr-un documentar scris de Gabriel Liiceanu. Gandit, initial, ca un film
biografic despre Emil Cioran, documentarul devine, in urma unui interviu fascinant cu Tutea, povestea a doi
prieteni carora viata le-a rezervat destine diferite. Transmis pe TVR 1, ,,Exercitiu de admiratie" il transforma pe
Tutea, in ochii romanilor, in intelectual model.
Documentarul lui Liiceanu se incheie intr-o nota de speranta, construita sub forma unui arc in timp. ,,As muri de
emotie sa-l revad pe Emil. Mi-e un dor absolut de el", spunea Tutea, abia stapanindu-si lacrimile. In replica,
Cioran afirma ca are dubii ca va mai reveni in Romania, dar ca ,,e posibil si asta".
Insa nu s-au mai intalnit. Si-au dus restul anilor ramasi, la mii de kilometri distanta unul de celalalt. Cioran, in
mansarda sa din Paris. Tutea, transformat, fara voia sa, intr-un fel de luptator pentru democratie, cu vorbele
scrise pe zidurile din Piata Universitatii. Unul dintre aceste aforisme merita mentionat. Cititi-l cu atentie, veti
intelege de ce este Tutea inca actual: ,,Romani, nu va mai alegeti conducatori care nu-si iubesc tara!".
RETRAGEREA DIN PUBLIC
Rezultatul alegerilor din mai 1990 il arunca in disperare. Ironic, desi fizic este la capatul puterilor, oratorul din
Tutea atinge varful de popularitate. Ajunge pana la a fi filmat pe ascuns si folosit chiar de catre cei pe care-i
considera, candva, apropiatii sai, printre care Marian Munteanu, liderul informal al fenomenului ,,Piata
Universitatii".
Ultimele sale interviuri sunt un protest aproape violent al unui om mahnit de drumul pe care o apucase
Romania. ,,Poate se indura Dumnezeu de neamul nostru si ne mai da un sut in cur, asa...", spune, dupa aflarea
procentului ce-i asigurase victoria electorala lui Ion Iliescu. Desi sleit de puteri, Tutea intuia perfect dezastrul
social si economic care avea sa urmeze.
Apoi, brusc, in 1991, se afla ca Tutea a fost internat la Christiana, un spital de batrani din Bucuresti. Camerele
de filmat dispar, la fel si interlocutorii de conjunctura. Langa el raman doar cei apropiati. Aici, avea sa-si duca
ultimele luni din viata.
Disparitia: ,,<>. Si a murit"
Mormantul lui Tutea, din comuna natala, Boteni
Pe 3 decembrie 1991, Tutea se stingea din viata in anonimat. La capataiul sau se afla un singur prieten. ,,M-a
chemat si mi-a spus: <sa fie judecati si rasplatiti!>>. Si a murit", povesteste Marcel Petrisor.
Moartea lui Tutea se pierde in negura evenimentelor acelei zile de decembrie. ,,N-a venit nimeni. Era popa,
citea din <>, un tiganus incaltat cu un singur soson era cu cadelnita si eu mai dadeam <>.
Iar el, Petrica, statea pe masa aia, intins", isi aminteste Marcel Petrisor.
Destinul, cel care-l purtase, de-a lungul vietii, din Boteniul natal pana in marile capitale europene si de la
conducerea statului in frigul si teroarea din inchisoare, ii mai rezervase o surpriza. Una de adio. ,,A fost o
problema, cum sa-l ducem, pentru ca, pe atunci, nu se putea circula cu masina oricand. In final, am gasit un
camion militar care transporta morcovi la Campulung. Am reusit sa facem rost si de un cosciug, dar era prea
mic. Nu incapea bietul Petrache Tutea. L-am bagat asa, putin indoit de picioare", continua vechiul prieten al lui
Tutea.
SFARSITUL, PE STANGA
In acel decembrie friguros, Tutea revenea in Boteni, locul de unde plecase, in urma cu 70 de ani, ca sa
cucereasca lumea. Slujba de inmormantare are loc la biserica din satul natal, de ziua Sfantului Nicolae.
,,Problema era cu ce-l ducem din casa pana la cimitir. De abia am reusit sa incropesc un car. Am gasit si doua
vaci, pe care le-am injugat: una trebuia sa fete, cealalta era stearpa. Mai impingand carul, mai tinand vacile in
jug, am reusit sa-l taram asa un kilometru, pana la mormant", povesteste Marcel Petrisor.
Iesirea lui Tutea din aceasta lume nu are nimic triumfal. Are insa, intr-un dozaj perfect, o combinatie de
amaraciune si umor involuntar care l-ar fi facut si pe batranul Tutea sa zambeasca. ,,Incepuse sa ninga. Cand sa
punem cosciugul in mormant, nu incapea! Asa ca bietul Petrache e intr-un cosciug inclinat. Ma si gandeam,
<>. Plus ca, atunci cand am fortat cosciugul ca sa
intre in mormant, s-a rasturnat spre stanga. Atunci am spus: <sfarsesti", incheie Marcel Petrisor.
O DECLARATIE SFASIETOARE
Cu cateva luni inainte de moarte, Tutea avea ultima aparitie in fata camerelor de filmat. Realizat pe un pat de
spital, interviul luat atunci de Lucia Hossu-Longin, pentru celebra emisiune ,,Memorialul durerii", dureaza cinci
minute, dar contine idei ce ar putea umple biblioteci intregi. Ultima declaratie a lui Tutea este sfasietoare.
Cuvintele lui Tutea sunt despre noi toti, despre trecut si viitor, despre iertare si, mai ales, despre ce inseamna sati
iubesti tara si neamul mai presus de orice.
Notati aceste vorbe: ,,Pentru cinstea poporului roman, adevarul despre ce s-a intamplat in inchisorile comuniste
nu ar trebui scos la iveala. S-au petrecut faptele in interiorul poporului roman si se reflecta si asupra stralucirii
lui. Dar nu vreau sa umilesc, jelindu-ma, poporul roman. Nu particip la o astfel de istorie, din orgoliu national.
Pai cum sa spun eu, doamna, ca am fost palmuitd Se poateo Ma sinucid, daca declar asta! Romanii sa nu mai
schingiuiasca semenii lor. Ca e o rusine si o dezonoare. Cred in viitorul acestei tari! D'aia am si suferit. Uite,
acu' daca ma scoate si ma pune la zid pentru poporul roman, strig <>.