Preambul la o toamnă cu căderi de capete

CLANUL TIGANESC ACOPERIT DE MAFIOTI politici! O CARDASIE FARA PRECEDENT CARE VA COSTA ACEST POPOR GENERATII. MULTE GENERATII PENTRU A SE REGENERA. LA MODUL CUM SE COMPORTA GENERATIA DE AZI, ACEST DEZIDERAT NU VA MAI FI ATINS. DAR, EVENIMENTELE SE PRECIPITA SI SE PARE CA O CURATENIE GENERALA DE TOATE GUNOIELE SOCIETATII , SE APROPIE!

Ce ascunde diversiunea "Partea țigănească" a filierei fraților Băsescu?

Fraţii Traian şi Mircea Băsescu ar putea fi şi verigi într-o reţea internaţională de trafic clandestin controlat cu arme destinate zonelor de conflict?

Încercăm de câteva săptămâni să înţelegem idioţenia în care s-a lăsat prins Traian Băsescu. El nu şi-a dat seama că nu fratele său este miza acestui scandal ce se conturează din ce în ce mai mult ca o veritabilă diversiune menită să ascundă ceva mult mai grav.

Încă din zilele imediat următoare punerii în scenă a regiei scandalului “Băsescu-Anghel (alias Bercea Mondial)” au circulat informaţii extrem de grave despre resorturile sale şi despre regizorii din culisele afacerii.

Prima informaţie, aparent incredibilă, ne aducea la cunoştinţă agitaţia febrilă în care a intrat domnul Duane Butcher, fostul însărcinat cu afaceri ad interim al Statelor Unite ale Americii la Bucureşti şi audienţele de maximă urgenţă solicitate de acesta, concomitent cu convocarea la briefig a colaboratorilor Departamentului de Justiţie al SUA din Ministerul Public al României.

Domnul Duane Butcher a învederat imperativ oficialilor români “surprinderea şi îngrijorarea faţă de turnura cazului domnului Mircea Băsescu, în contextul unor aluzii făcute la un post de televiziune, care sugerau implicarea fraţilor Băsescu în afaceri cu armament situaţie care, dacă va scapa controlului, poate dăuna SUA”.

Nota bene: 1. Departamentul de Stat, Departamentul Jusției şi FBI şi-au trimis de mai multe ori, în anii anteriori, emisarii la Cotroceni, în încercarea de a descâlci iţele încurcate ale unor operaţiuni clandestine de trafic cu arme, cu înalte implicări ale unor oficiali de la Bucureşti.

2. Este în practica internaţională a serviciilor speciale, care controlează traficul clandestin cu arme, “întoarcerea” traficanţilor pentru a lucra în operaţiuni speciale subscrise strategiilor politice realizate prin mijloace secrete.

3. În interiorul unora dintre comisiile parlamentare speciale, din România, care ar trebui să supervizeze operaţiunile externe delicate ale serviciilor secrete, au existat murmure de nemulţumire în legătură cu protecţia acordată livrărilor de arme părţilor implicate în evenimentele în desfăşurare din Ucraina.

4. Demersul precipitat al însărcinatului cu afaceri a.i. D. Butcher nu ar putea fi una dintre explicaţiile plauzibile ale manierei şi grabei cu care se întrevede instrumentalizarea judiciară a cazului?! Caz apărut pe fondul defecţiunilor generate de lupte intestine şi fratricide ale serviciilor secrete, poziţionate, unele sub autoritatea lui Traian Băsescu, altele obediente lui Gabriel Oprea prin “doctorii în ştiinţe militare şi informaţii”, creaţi de el, la foc continuu, şi poziţionaţi acum în funcţii pentru care sunt obligaţi.

Gabriel Oprea și Izaura Anghel

Cine şi de ce a acoperit partea “ţigănească” a scandalului fraţilor Băsescu?

Un serviciu de informațţii naţional şi un altul departamental, aflate într-o permanentă competiţie neloială, au “conservat” din anii 2010-2011 documentele care atestau cumpărarea şi traficarea influenţei familiei preşedintelui în scopul exonerării de răspundere penală a familiei Anghel. Clanul Bercea era unul dintre capetele afacerilor cu “fier vechi” din patrimoniul Căilor Ferate, în principal şi nu întâmplător, de pe la începuturile carierei lui Traian Băsescu la Ministerul Transporturilor.

Nu este mai puţin adevărat că şi fostul premier Adrian Năstase a încercat să impună casarea la fier vechi a materialului rulant funcţional al Căilor Ferate, cu scopul de a capta bunăvoinţa electorală din partea mafiei fierului vechi.

Printre dezmembratorii de active industriale în scopul valorificării acestorala fier vechi s-a aflat şi “Dom' profesor" Virgil Măgureanu, aşa că nu trebuie să ne mire ce de “lume bună” şi-a murdărit mâinile şi costumele de stofă fină cu “rugină din ruinele industrializării socialiste”, pe care tot această lume a propăvăduit-o de prin amvoanele propagandei C.C. al P.C.R. , în a cărui nomenclatură specială se aflau.

Familia colectorilor de fier vechi a “Mondialilor” are o impresionantă panoplie de “N.U.P.-uri. Circa una sută! Adică tot atâtea cauze penale la care Justiţia a rămas oarbă în sensul negativ al simbolului imparţialităţii.

Denominaţia “Mondialul” a capului familiei a fost tălmăcită de acesta ca expresie a dimensiunilor internaţionale ale afacerilor sale, ceea ce duce cu gândul la reţele transnaţionale, care nu pot opera în afara înaltei protecţii politice şi judiciare, tot transnaţionale.

Virgil Măgureanu și Adrian Năstase

De ce s-au certat, ca “la uşa cortului”, Ponta şi Băsescu?

În săptămânile din urmă, între premierul Victor Ponta şi preşedintele Traian Băsescu a avut loc o mare ceartă. Prima pe bune, între doi parteneri care erau strâns legaţi de interese comune majore. Ceea ce afişau în spaţiul public ca neînţelegeri ireductibile nu era decât (şi încă poate încă mai este!) o diversiune mediatică, menită a ascunde taina lor. Ce taină Una a la Polichinelle! Ea va fi dezvăluită de evenimentele care vor urmă.

O paranteză! Comedia regizată de Traian Băsescu, prin invitarea la consultări a “Guvernului” în legătură cu o lege adoptată de Parlament, nu este decât un element de tactică a discreditării, dacă a mai rămas ceva de discreditat din premier. Dovadă în plus pentru Ponta că Băsescu nu a fost nici un moment un partener corect în jocul lor secret.

La începutul anului în curs, prioritatea “zero” a lui Traian Băsescu era să afle de la loialii săi personali din serviciile secrete care este profilul succesorului său la Cotroceni şi evalurea măsurii în care acesta va avea disponibilitate să-i garanteze impunitatea.

În fapt, un supliment de garanţie faţă de ceea ce i s-ar fi promis cândva din partea Marelui Licurici, dacă îi va stârpi pe toţi ceilalţi corupţi importanţi din ţara noastră.

Să fim înţeleşi, percepţia despre Băsescu la Washington este aceea că s-a instaurat în vârful piramidei corupţiei, cum ar zice Bulă, pentru a eradica-o “din interior”. El s-a gândit, totuşi, că pe la Washington se mai pot schimba lucrurile, iar vreun nebun autohton, odată ajuns în locul pe care i l-a încălzit zece ani, i-ar putea juca o festă.

Ca să arătăm că informația noastră este corectă, exact în ziua de joi, 20 februarie 2014, preşedintelui Traian Băsescu i-a fost prezentat profilul viitorului preşedinte. Un profil rezultat din sforţările “grupului B.N.D. de la Cluj”, rafinate de institutele de cercetări şi evaluări sociologice acreditate de un serviciu de informaţii, care a pus untul secret pe sandvișul informaţional servit preşedintelui.

Succesorul indicat de “profilul sociologic” ajuns pe masa preşedintelui României nu era Crin, nu era Victor, nu era Elena, nici fostul său consilier C. Diaconescu, nu era… niciuna dintre figurile politice ale căror nume se vehiculau ca prezidenţiabil în spaţiul public.

Traian Băsescu, mulţumit şi nu prea, a cerut furnizorului păstrarea deplinului secret asupra numelui noului prezidenţiabil. Când Băsescu este naiv e naiv de-a binelea. Un secret deplin poate fi doar ceea ce ştie o singură persoană. Ori înaintea lui…

Şi, totuşi, o vreme nu a transpirat nimic. Dar cum între naşi şi fini legea cumetriei politice bate legea secretului prezidenţial, Ponta a aflat că rejectatul din USL deschide cale la prezidenţiale lui… Klaus Johannis! Simţindu-se ca pocnit în moalele capului, Ponta a intrat în stare de şoc, iar după ce şi-a revenit s-a răţoit urât de tot la Traian Băsescu. Acesta a dat mână liberă lui Coldea la “terminarea” lui Maior…

Numai că fie un subaltern devotat lui Maior, fie altul din parohia lui Gabriel Oprea, ori din ambele părţi, a sifonat către presă documentele conservate care au acoperit partea “ţigănească” a cazului fraţilor Băsescu.
Prin această mişcare, Traian Băsescu a fost scos din joc câteva săptămâni şi pus la prăjit la foc scăzut. Adică un timp de care avea nevoie că să-şi pregătească următoarele mişcări.

Altă paranteză.

Nu cumva avem, în acest fel, şi o parte din explicaţia obstinantului refuz al cuplului (politic) Ponta – Oprea de a-l accepta pe Johannis ca viceprim-ministru responsabil de domeniul securităţii naţionale?! Dacă se întâmpla, mai era posibil cele ce urmează?

Gabriel Oprea a ordonat: ”Daţi drumul Operaţiunii!”

Reevaluatul, în fapt şantajatul şi racolatul Gabriel Oprea, nu are, de ani buni, linişte.

Noapte de noapte, ”generalul de Justiţie” Gabriel Oprea, cum sfertodoct scrie pe uşa biroului sau de la Primăria Sectorului 2, se zvârcoleşte chinuit de coşmarul vieţii sale, “Traian Băsescu”.

Ascensiunea politică ameţitoare a generalului de justiţiei Gabriel Oprea este opera unui serviciu străin, care i-a pus pe mână o secţie a fabricii de doctori în ştiinţe militare şi informaţii, creându-se, în acest fel, o cuprinzătoare şi malefică reţea a criminalităţii academice, care populează centre ale deciziilor strategice din politică, servicii, sistemul de securitate, justiţie şi cam tot ce însemnă domeniul fostei Secţii militare a C.C. al P.C.R. şi a sectoarelor ei speciale.

Facem această precizare ca să nu existe dubii prea mari cu privire la serviciul străin care a vegheat asupra ascensiunii lui G.O. din cârciuma “Drumeţul vesel” la Palatul Victoria. Toate planurile de studii şi cercetare doctorală, date de profesorul impostor discipolilor săi, erau, în parte, şi tematici de culegere de informaţii confidenţiale ori secrete, asupra domeniilor din care proveneau doctoranzii! Servicii secrete, direcţii operative din armată şi interne, Parchete, comisii parlamentare speciale etc.

Şefii contraspionajului erau şi ei, în acest timp, doctoranzii lui Oprea? Mai rău, erau şefii lor!

Ajuns stăpânul serviciilor departamentale, total lipsit de imaginaţie, viceprim-ministrul de la Interne (exact ca şi Alexandru Drăghici, un model cumva?!) a recurs la o practică parainstituţională, uzitată şi de Virgil Măgureanu. A adunat în câteva sedii, conspirate ca reşedinţe private, grupe operative speciale formate din foşti ofiţeri ai structurilor secrete, de toate specialităţile - contrainformatori, şefi de reţele de informatori în lumea politică şi mediile conexe, inclusiv bordelurile de lux clandestine (frecventate de cei pentru care puterea este şi afrodisiac!), investigatori, filori, hackeri, maeştri ai interceptărilor ilegale, manipulatori de “acoperiţi” clandestini ş.a. - pe care i-a pus la treabă.

La ce fel de treabă? Nu una legală, nu una curată, nu una benefică serviciului naţional credincios, datorat naţiunii. O treabă foarte periculoasă pentru stabilitatea politică şi ordinea constituţională, de felul celor pe care mafia italiană, Loja Propagandă Due şi câteva servicii străine le-au impus, tot parainstituțional, în practică serviciilor secrete ale Italiei în deceniile din a doua jumătate a veacului trecut.

Rezultatele se cunosc. Actorii au fost condamnaţi pentru atentate la adresa Constituţiei Republicii Italia. Au populat şi închisorile, iar Betinno Craxi şi-a încheiat penibil şi ruşinos o lungă carieră politică.

Sunt pe acolo, prin acele grupe de comando şi poliţie politică, şi nişte generali, foşti înalţi demnitari în sistemul de securitate. A cui securitate, ne întrebăm acum, văzându-le disponibilitatea în scopuri ceţoase, dar mai cu seama periculoase?

Nici Traian Băsescu, nici Victor Ponta, nici Gabriel Oprea şi alţii ca el, din alte structuri, care confundă sistemul informativ secret al statului român cu instrumentele puterii lor personale, puse în serviciul unor interese străine securităţii naţionale, grav vulnerabilizate prin aceste devieri anticonstituţionale, nu se vor putea sustrage răspunderii pentru consecinţele imputabile.

Mai devreme sau mai târziu, cei care se folosesc de conştiinţele şi mâinile lor murdare nu-i vor mai recunoaşte şi-i vor renega, pentru a se salva pe ei.

De ce s-a impacientat însărcinatul cu afaceri al SUA?

Din cauza precedentului Omar Hayssam, când fostul cărăuş maritim de arme, ajuns preşedinte al României, a crezut că se pricepe mai bine la operaţiunile speciale, decât serviciile secrete americane, ruseşti, israeliene sau britanice, reuşind să le strice un proiect de amploare regională, cu greu şi îndelung pus în operă.

Înainte de Traian Băsescu, Ion Iliescu ştia şi el, aproximativ, căci nu-l prea interesau detaliile tehnice, care sunt mizele unora în cazul lui Omar Hayssam. Inteligent, precaut şi cu o zestre de experienţă specială, Iliescu a fost rezervat, chiar sceptic, recomandând temporizare, dacă nu se mai poate da înapoi. Aşa s-a şi întâmplat…

Omar a greşit, nu s-a conformat liniei de conduită prestabilite, a crezut că-şi poate permite orice, a picat într-un flagrant…

Elena Udrea și Omar Hayssam

Cutremur! Zeci de victime ale corupătorului au venit pe la servicii să se predea şi să colaboreze. Gabriel Oprea avea de decontat cea mai mare notă de plata, urmat de celebrul combinator al P.S.D.-ului. Pe ambii însă, printre mulţi alţii, Munaf i-a decartat anchetatorilor americani.

Ce a urmat se poate doar bănui.

Ulterior însă, Băsescu a “reevaluat” toate părţile şi a intrat pasionat în joc, mai exact într-un cleşte din care nu s-a mai putut elibera.

Anticipându-se voluntarismul şi imprevizbilitatea mişcărilor lui Băsescu, pentru a se reduce riscul unui nou şi mai mare scandal “marca Băsescu”, regia specială din culise a încercat să corecteze “accidentul” şi a ieşit ceea ce vedem.

O nouă şi mai mare diversiune, un nou şi mai mare scandal, tot “marca Băsescu”.

Consecinţa cea mai previzibilă este “lovitura finală” pe care lumea politică din România, interlopă sau nu, o va primi, în numele reparării onoarei familiei prezidenţiale, în toamna acestui an, pornindu-se de la o singură premisă: “Ai fost ministru, puterea te-a corupt!” sau “Eşti parlamentar, te-ai ales prin fraudă, puterea te-a corupt!”.

Coincidenţă nefericită este că acest jihad al talibanului Băsescu se va suprapune cu o amplă operaţiune a Departamentului Justiţiei din SUA, menită a curăța mediul de afaceri şi scena politică de rechinii corupţiei care “prejudiciază interesele comune ale parteneriatului dintre România şi Statele Unite”.

Printre cei vizaţi s-ar află şi foşti ambasadori ai corupţiei americane în România, care au operat în fostele ţări comuniste, fără a ţine seama de barierele ideologice existente, încă, între America şi Rusia.