Cristian Grosu / Problema (mare, foarte mare) a Serviciilor secrete: Rezolvați-o odată!

de Cristian Grosu | 4.4.2017 .

Problema Serviciilor secrete în România Nu ține doar de drepturile omului – așa cum știm/credem că se petrece în democrațiile consolidate, ci e una sensibilă din mai multe privințe.

Ca să fiu bine înțeles: să ne uităm puțin la haosul din jur- o bună parte a acestui haos e cauzat tocmai de poziționarea față de servicii a tuturor segmentelor societății. Sper ca textul de față să dovedească asta.

Există o ”sensibilitate” legitimă, venită din impactul bazat de forța copleșitoare a serviciilor asupra principalelor domenii: informație, imixtiune politică, dimensiune economică și influența pieței, gestiunea comunicării.

Toți cei care se scarpină în cap atunci când interferează cu asemenea cazuri au dreptate – inclusiv în situațiile în care ”se înșală” : să fim serioși, e vreun om influent în țara asta, indiferent în ce domeniu, care să nu fie convins că are telefonul ascultat și mailul urmărit? Dreptatea fiecăruia se bazează pe o realitate aflată deasupra oricărui dubiu. O să scriem mai jos de ce.

La celălalt capăt sunt ”dușmanii serviciilor” adică un fel de ”prietenii drepturilor omului” :
În idealismele lor (și acelea legitime, bazate pe realități indubitabile!) aceștia uită că România are cromozomi care fac din ea o țară atipică:
în coasta unei Rusii atât de agresive încât s-a implicat în campania din SUA și tocmai experimentează niște noi strategii în Franța și Germania;
suntem hub informatic și cibernetic pentru Ucraina (în cadrul NATO, cu tot ce înseamnă asta pentru o țară la granița cu ”lumea imprevizibilă”);
și suntem în situația Italiei de la mijlocul anilor 70, când clasa politică, numită de mafie, era incapabilă de lupta cu mafia. Am explicat, detaliat, despre asta – cu mecanism cu tot – AICI.
(Astfel că: atunci când Dna. Codruța Kovesi se întâlnește cu dl. ministru Toader numai (NUMAI) după ce acesta discută cu partenerii externi – putem ghici aici rețeta ”italiană” din anii 70 aplicată 40 de ani mai târziu.).

Și unii și ceilalți scapă din vedere un lucru : Serviciile secrete nu vor putea fi puternice – pe cât o cer interesele României în acest moment – dacă nu vor fi credibile și în PERFECT acord cu Constituția.

Un lucru e cert: câtă vreme nu se tranșează această problemă – cu tot ce a însemnat ea în ultimii ani – adică inclusiv protocoalele semnate de Serviciile secrete cu diferite instituții ale statului – NU vom avea pace și liniște: vom avea acest haos perpetuu provocat de războaiele între ”acoperiții noștri” și ”acoperiții lor” – căci și în Servicii, ca și în politică, există tabere, grupuri și, mai ales, există ”securiști buni” și, firește, ”securiști răi” : adică ”școli de gândire” în care unora le plac dolarii, altora puterea, altora euro, altora tehnologia, altora iubirea de patrie cu sau fără prezervativ.

Trăim în miezul unui asemenea război – din toate punctele de vedere. Atenție : nu vorbim doar de SRI (toată lumea percepe ”serviciile” doar ca SRI : e vorba și de SIE, și de fosta SIPA travestită în … , și de fosta Doi și-un sfert machiară în …. , dar! și de …. )

Nu vrem să facem din acest text o teză de doctorat (ca alea pe care le livrau Serviciile, prin școala lor de servicii, ca bonus pentru acoperiții lor. Dar câteva exemple – de partea ”victimelor” și de partea ”idealiștilor”- tot merită a fi date:

Serviciile secrete ca jucător activ în societate

A); Să începem, la întâmplare, cu economia –

deși aici se decontează doar o consecința, iar cauza e provocată – ce mai paradox! – de însăși consecință – cum am putea deduce din maieutica lui Platon.

Niște TORPILE în funcționarea României :

Are idee cineva în câte domenii și-au constituit Serviciile firme și în ce măsură distorsionează piața ?

*, Sebastian Ghiță – după opinia noastră un infractor sadea, care în altă țară ar fi fost găsit, înhățat, pus să dea pe gușă totul – e doar o rotiță (e drept – foarte importantă) în acest mecanism de devalizare sistematică.
România a cheltuit undeva spre 1,5 miliarde de euro (unu virgulă cinci miliarde de euro!) cu digitalizarea și uite că NU funcționează nimic!
Până și ANAF se plânge că stă să-i crape sistemul, cardurile CNAS funcționează pe spatele ”Animalelor” de doctori care fac 3 sau 4 ore suplimentare pe zi pentru a-și înregistra pacienții – adică pe noi! – în căcatul de sistem informatic al Casei de Asigutări (Naționale!) , digitalizarea cadastrului (adică perspectiva României agricole, cu 2/3 din teritoriu teren arabil!) a fost lăsată pe mâna a 2-3 firme, cu aceeași influență (adică același Ghiță), care se dădeau în judecată una pe alta ca trei grupuscule reprezentate de servicii în harta mondială a României (o investigsție cursdeguvernare.ro AICI_LINK – face toți banii, adică 150 de milioane de euro)  :

”Domnu Cristi, am văzut ce-ați scris cu ăia, cu cadastrul: da să știți că noi nu dăm avize pentru așa ceva decât pentru 6 firme”. (Omul făcea parte din Comisia care dădea avize cine să intre și cine nu în piața contractelor strategice IT). ”De ce 6 și nu 5, sau nu 8 – cum e decisă cifra asta la nivel parlamentar?”. Omul privește în gol, i se măresc pupilele a derută sinceră (sinceritate!) și răspunde : ”E-o bună întrebare : niciodată nu m-am gândit de ce 6 și nu 5, sau nu 8…”.

Cert este că digitalizarea României a fost făcută de firmele Serviciilor (UTI – care deține și clădirea în care funționează principalele instituții internaționale din București – a dat-o la pace atunci când n-a înțeles corect mesajul, iar înhățarea lui Ludovic Orban s-a făcut pe denunțul patronului ei…), iar anul trecut (2016), când 20 de firme americane au venit în România pentru a-și oferi serviciile (cu ”s” mic) pentru digitalizare au rămas mască : prețurile din România sunt de 2-3 ori mai mari decât oferta lor… . Bineînțeles, ei sunt ”străini” și nu au acces la datele noastre. Haha!

În treacăt fie spus : las că niște puști de 20-25 de ani pot face un site mai performant decât însăilăturile Serviciilor, pe doar câte zeci de mii de euro…

*,Când Tolontan a descoperit că Hexi Pharma (sau Farma – mă-țelegi, adică acolo unde calculatorul te aruncă afară din sistem pentru o eroare de literă pe care creierul uman o ia drept eroare omenească..) avea sediul într-un bloc al SRI, a izbucnit și războiul apartenenței : nici Primăria Bucureștiului nu mai avea actele integre pe bloc, și nici SRI. Hehe: cine avea dreptate – ia, un bloc acolo, în inima Bucureștiului, fără proprietar ?

*, Când a fost devalizată Hidroelectrica – într-un mod incredibil de rudimentar, cu companii străine (dar controlate de români – ”românași”, mai bine zis) care nu mai făcuseră vreodată o ”retehnologizare” : atenție ce-mi spunea un om, un superom, șeful din partea sârbească a Hidrocentralei de la Porțile de fier : ”Domnu ziarist, noi, sârbii, avem o mare problemă de n-am putut retehnologiza ca dumneavoăstră: la noi nu s-a abolit pedeapsa cu moartea”. Textual.

La dumneaNoastră s-a putut retehnologiza, iar responsabilului cu ”retehnologizarea” i s-au imputat oficial ”doar” 4 milioane de euro – cât își lăsase, ca prostu, la vedere – pentru că era atât de sigur că nu i se va întâmpla niciodată nimic încât mai lăsase și în România ceva mărunțiș…

*, să mai spunem? Despre motivul pentru care România nu are o Bursă a cerealelor? Adică acolo unde se văd prețurile instant, in real time, și nu cu ”traderi” care le spun producătorilor : azi îți ofer 100, și vezi că mâine nu-ți mai ofer 100 ci 90. Iar poimâine o să-ți ofer 80 – și n-o să ai cui să-i vinzi grâul pentru că nu se bagă nimeni peste teritoriul meu, așa cum nu mă bag nici eu peste România celorlalți …

*, sau războaiele din petrol – acolo unde jucătorii (”jucătorii”) au intrat pe fir odată cu marile privatizări și dau sau încasează (pumni și șuturi – să ne-nțelegem – nu bani) în funcție de ce tabără e la putere la un moment dat: îi mai pasă cuiva în această încăierare ce-i rămâne Statului Român din oceanele de lapte și miere pe malul cărora stau cele mai mici salarii din Europa?

*, Sau:  marile contracte de softuri și harduri – Microsoft – când cărăușilor (celor care duceau sacoșele de rafie cu bani) le-a ieșit un mărunțiș de 17 milioane de euro și au luat pe curul lor totul : cât i-a ieșit cumpărătorului de influență? Dar Vânzătorului de influneță?  De mărunțișul băieților cu geanta (Dorin Cocoș, Pinalti – adică nu niște ștergători de parbrize, VIP-uri, orișicât…) a fost de 17 milioane ?

*; câți bani a scos SIE din afacerile externe, raportat la maniera în care a protejat interesele României în străinătate? Când legații noștri comerciali pe lângă ambasade sunt de 10 ori mai ineficienți decât ai Poloniei, Ungariei, Cehiei, ba chiar ai Bulgariei, iar ”atașații noștri comerciali” se ocupă doar de câteva afaceri personale și contracte”speciale” (botezate mereu ”geopolitice”, ”strategice” etc. etc:) : Atenție – nu vorbim de marile ”deal-uri” transnaționale, ci de faptul că, pentru ca unor mafioți cu mâna lungă să le iasă 100 de milioane, se ratează atât afaceri de miliarde cât, mai ales, locul României pe hărțile viitorilor 50 de ani !

Și tot așa, că exemplele nu s-ar mai termina :

Dacă niște ”puțoi” de politicieni gen Liviu Dragnea, Victor Ponta – și cei care au mai fost în ultimii 4-5 ani la putere- cu mega/ueber/reprezentantul Serviciilor la putere, dl. Gabriel Oprea, și-ar fi pus în mod corect problema, Serviciile ar fi fost constrânse să se rezume la zone ”rezonabile” din economie și nu să acapareze domenii întregi în care să conturbe piața.

Politicienii, însă, nu și-au dorit așa ceva: și-au dorit servicii omnipotente, deasupra cărora să planeze și să dicteze ca niște demiurgi, fără să realizeze, însă, că dorința lor de putere se putea manifesta pentru că Cineva le dădea voie …

(Da: multe din conflictele așa-zis ”comerciale”, ”economice”, ”de evaziune”, de … pe care le vedem sunt, de fapt, reglări de conturi între ”acționarii” de facto ai acestor businessuri ”strategice”. Evident – it is about my and your money. About our fucking money!)

B), Politică și Justiție

Să vorbim de România momentului, nu de cea din trecut sau din viitor:

Dacă Liviu Dragnea ar fi dorit în mod sincer o tranșare a aportului Serviciilor în domeniile-cheie din România ar fi putut rezolva problema foarte ușor: să fi capacitat organizațiile judecătorești sastisite de imixtiunea Serviciilor, să fi dus problema în Parlament și să o fi tranșat acolo.

Paranteză importantă: Există sute – poate mii – de magistrați intrigați de faptul că ani la rând primeau rapoartele de la servicii (de SRI vorbim acum!) inclusiv cu sugestii (sanchi! – sugestia era de Ordin) de încadrare în Codul Penal (îmi povestește asta chiar un judecător!) (Dintr-o paranteză în alta: mai tare decât imaginea asta ar putea fi, dar nu sunt sigur, doar cea în care fostul ministru Rodica Stănoiu cerea în ședința PSD, în vremea guvernării Năstase, ”undă verde” pentru arestările oponenților politici… – de aia nu e de plâns dl. Adrian Năstase). Pe alea – ale judecătorilor exasperați – dl. Dragnea le-a ocolit. Dintr-un motiv simplu: acele organizații de magistrați nu i-ar fi dat dreptate nici dlui. Liviu Dragnea.

Or, actualul lider al PSD (așa cum am scris AICI) pare să fi avut alte priorități, de ordin personal : NU combatem imixtiunea Serviciilor, ci barierele legislative care ne împiedică să ne folosim discreționar de puterea lor.

Astfel că s-a trezit în situația din anii trecuți – așa cum Victor Ponta, în aceeași beție de putere, se trezise cu un an mai devreme: ”ciocu mic și mai reziști un an”.

Dl. Dragnea a ales calea cea mai nocivă pentru România: NU clarificarea rolului și competențelor Serviciilor, ci dezlegare la abuz și infracțiune pentru cei ca domnia sa. Așa s-a născut Ordonanța 13 și așa au apărut personaje volatile precum fostul ministru al Justiției ( dl. Florin Iordache), sau niște angajați la Justiție care ajung la popotă pe culoarul scurt de la birou. Așa se face că dl.Iordache e mai mare în ”grad” decât dl. Dragnea – în momente în care funcția nu mai bate gradul – iar lupta cu Serviciile (ba chiar și cu Soros!-Haha) a ajuns o poveste de spus seara la RTV pentru tâmpiți.

Sare din baie și dl.Ponta – amintind de cadourile pe care dl. Dragnea i le făcea generalului Coldea. Are, însă, un răspuns și dl. Dragnea: el nu e fin sau naș cu generalul, ca – mă-nțelegi? – alții… ! (.. cam ca doi tâlhari care se ceartă care a furat lănțișorul și care-a smuls cerceii bietei femei deja prădate și violate de alții înaintea lor, în timp ce se și plâng că violatorii s-ar putea lua și de ei…).

În această bătaie în familie (să ne înțelegem: nu-i vorba doar de niște bieți dinți scoși într-o bătăiță la un chef – ci de pușcărie adevărată , pentru că frații, nașii și finii joacă fără mănuși) pare să existe, totuși, o regulă : nu dăm ”la vaccin” !!. Adică nu dăm la bani.

Așa se face că România NU recuperează nimic din acest război dintre tabere – SRI cu ale sale, SIE cu ale sale, SRI cu SIE, toți cu ”Doi și-un sfert” – banii nu-i recuperează nimeni pentru că nu banii sunt miza acestor confruntări.

Să-l mai dăm o dată exemplu pe dl. ex-primar Oprescu – ajuns, prin conjunctură, un monument de înțelepciune pentru faptul că s-a așezat la pământ, cu mâinile pe ceafă, la primul flagrant?

Și de aici întrebări doar pentru inițiați :

Cum au ajuns, la Înalta Curte – să vezi coincidență – inși proveniți din zona procurorilor (adică nedeprinși cu exercițiul obiectivării, ci cu cel al partizanatului judiciar) ? Exact cum ai numi în poziția unui ginecolog un fost violator.

Sau, invers: Cum să le dai imunitate aproape totală avocaților (care cară uneori gențile cu bani între învinuiți și judecătorii lor), ca și cum ei ar avea dreptul să smulgă dreptatea inclusiv prin cumpărare cu bani?

Situația a ajuns atât de gravă, încât decizia de-a pune ordine în acest sistem a ajuns să fie un act de eroism. Oare să aibă președintele Klaus Iohannis coaie pentru o asemenea miză ?

C), Instituții:

Uneori ne distrăm în redacție, citind ”știri” produse de alte ziare. Pe unii îi înțelegi: unora, ultimii ani le-au jucat atâtea feste și au avut parte de atât de ”nasoale” experiențe cu ”instituțiile” încât le poți înțelege și paranoia și furiile care dau în fandacsii răzbunătoare.

Pe alții îi urmărești – atenție, în emisiuni foarte ”seriose” și ”sobre” – ca pe un fel de enterteinment.

Sunt de plâns – în felul lor de-a fi – ”uite-o știre scrisă azi dimineață la popotă” – ”decretăm” noi din când în când, în râsetele generale.

Dar Nu-i nimic de râs :

România nu a scăpat nicio secundă, în ultimii 27 de ani, de războiul sângeros dintre servicii și fostul PCR + cel dintre servicii între ele + cel dintre Grupurile din cadrul aceluiași Serviciu + conflictul sângeros dintre aceste ”structuri” și SUPREMUL avantaj cu care România PUTEA intra în UE.

Traian Băsescu – sărind și el din baie – ne oferă o explicație penibilă : În această construcție pe baza căreia s-a creat lupta anticorupție, Serviciile au profitat de o fisură și și-au consolidat puterea disproporționată, astfel încât influențează toate palierele societății și ale economiei.

Hai să fim serioși: pe Traian Băsescu l-am crede dacă NU ne-am aminti rânjetul lui ori de câte ori ieșea seara, la ora 18.00, să ne spună că el e ”un om informat”. Informat în privința adversarilor politici – pentru că banii hoților de care pomenea atunci și acum (hoți reali și banii noștri reali) rămâneau la hoți, și la ai lui și la adversari politici – că în rest n-am văzut recuperat mai nimic, deși E VORBA DE CÂTEVA PIB-URI ALE ROMÂNIEI DISPĂRUTE ÎN ULTIMII 27 DE ANI, ÎN PARALEL CU CONCESIONAREA RESURSELOR, TERENURILOR ȘI AVANTAJELOR COMPARATIVE ALE ROMÂNIEI.

Atentie: penetrarea instituțiilor nu se face neapărat potrivit legii – s-au inventat portițe speciale :

-, când investigația lui Tolontan l-a întrebat pe un doctor – care spunea că a povestit Serviciilor despre infectiile din spitale după Hexi Pharma (sau Farma…), în ce calitate a vorbit cu Serviciile, – doctorul n-a spus nici că e informator, nici că e colaborator, nici că e ofițer acoperit (cele 3 situații acoperite de lege) : a spus că a vorbit în calitate de ”sursă”.

Hopppaa! Păi și Sebastian Ghiță ne-a fost prezentat de către servicii în același statut: ”era o sursă de informații care vizau siguranța națională” – spune un oficial din Servicii.

I-auzi: și prin dreptul lui Ghiță au trecut cam un miliard de euro – prin conturi sau interpuși sau clone comerciale etc – și înspre economie și, mai ales, spre-afară din ea!

Și câte ”surse” (adică terminologie neacoperită de lege) or fi având Serviciile în Justiție, în politică, în licitații publice sau oriunde aiurea ?

Cât despre Traian Băsescu: el a fost creatorul acestui sistem al Serviciilor omniprezente – și probabil că nici n-ar fi avut cum altfel : om al serviciilor, susținut se servicii și cu Serviciile în gură de dimineața până seara, Traian Băsescu se află el însuși, în acest moment, în situația de-a nu mai scăpa de servicii – care, de altfel l-au și reîntors în politică : nu pleci când vrei și unde vrei – Gabriel Oprea a picat, ia sarcină să duci mai departe ceea ce-ai primit, la un moment dat, la schimb.

D), De partea cealaltă – cei care demonizează Serviciile – cu un dublu scop:

-, Or cei care văd viitorul României în altă parte decât în nucleul dur european,

-, Or cei pe care Serviciile, în buna tradiție a spulberării mafiilor naționale, i-au folosit, potrivit unei rețete (nu mai știm cât de actuale!) pentru a produce o fisură între mafii și clasa politică finanțată de mafii.

Dacă ne uităm pe harta baronilor scăpătați, vedem că unii au fost ridicați în șa tocmai de către ”oculta” dintre informații și economie, și au fost descălecați de către servicii și Justiție – un fel de cealaltă față a aceleiași monede. Cred că nici nu se putea altfel.

Să povestec un fapt? Bine : mi-am petrecut anii 90 ca jurnalist de investigații în județul Bacău – acolo unde o primăvară ca asta venea doar cu semnătura lui Viorel Hrebenciuc, a lui Corneliu Iacobov, sau a fraților Sechelariu :

Între Onești și Dărmănești (orașe cu rafinării…) se intersectau 2 mașini cu girofar : una a Poliției și una a Gărzii Financiare: fiecare avea în spate un șir de 2-3-4 TIR-uri/cisterne cu precursori de carburanți : fiecare girofar să se preocupe ca celălalt girofar să nu-i oprească cisternele și să le controleze de acte.

Ei bine: Cineva le dădea voie : și girofarurilor, și cisternelor din spatele girofarurilor.

Din nefericire – Oneștiul (cu o platformă integrată în petrochimie – Borzeștiul) nu mai există azi ca forță economică. Azi mizele sunt ceva mai mari. Evident, și cu banii luați pe dărâmarea platformei de la Onești.

(Și, da: aș avea alte zeci – sau, dacă aș putea fi relaxat să-mi amintesc – alte sute de exemple de care m-am lovit sau doar frecat în 25 de ani de jurnalism într-o societate delirantă – și sper că nu se vor pierde vreodată prin amneziile și sila care uneori mă cuprinde de România pe care o voi lăsa, la un moment dat, celor care, fără să știe, își vor investi energiile și planurile de viață în ea).

***
Credem că nu există decât o singură cale de-a READUNA România în jurul unui proiect comun : mâinile pe masă în ce privește Serviciile – oricare ar fi ele (n-am spus prea multe despre ”Doi ș-un sfert”, viermele intern care l-a speriat până și pe un bețiv de putere ca dl. Dragnea, dacă-și aminteste cineva refuzul său de-a prelua Internele în guvernul cu PDL din 2009…) :

Nimic bun nu poate ieși dintr-un lucru croit rău !

Haideți să începem: o resetare a acestor relații instituționale, care să înceapă prin retragerea în cazărmi a Serviciilor, sau ”reprofesionalizare” – pentru SIE, ai căror securiști bătrâni spală banii mafiilor interne în străinătate, sub privirile atente, tăcute dar necruțătoare și care nu uită nimic ale Serviciilor Aliaților – și o implicare exclusiv în partea de siguranță națională : vedem bine că rușii s-ar distra și nu și-ar da nici mucii pe noi…

Cât despre SIE – poate ar schița și ei, în viitorul proxim, o hartă a informațiilor de care România are neapărată nevoie în viitoarea NOUĂ EUROPĂ a vitezelor multiple – ca să nu pățim ca președintele Iohannis (exact ca președintele Iohannis) la vizita în Bulgaria, când s-a dus să semneze un document pe care bulgarii nici nu-l concepeau… : O lecție despre ”așa nu!” , cum numai României Serviciilor i se putea întâmpla. Sau – din aceeași poveste cu SIE : cum să nu ai tu o fițuică despre cum urmează să se poziționeze Polonia în chestiunea reugiaților, după ce tu, ca țară din Est, te-ai poziționat față de declarațiile publice de la Varșovia și ai rămas în offside ca un începător prost ?
Aaa..: ați ”dat-o nasol”? Dar la afaceri cum de n-o dați tot așa – cum de zona care ar fi trebuit să fie punctul forte al politicii sensibile românești pentru UE – Orientul Mijlociu – e compusă doar din sfârcurile de informații pe care Serviciile binevoiesc să le dea Externelor sau Președinției ?

Reformă? Curaj? Aventură? ”Eroismul” discret și cotidian? Atunci când președintele țării va munci cu aceeași determinare și disperare ca noi !

***
PS: Dl. Hellvig (Hell-vig, sau neromânizat Hell-weg), zice, la momentul retragerii Serviciului său în cazărmi din niște (câteva) instituții : ”SRI trebuie să devină un partener al cetățeanului”.

Partener cu Serviciul: Hăhăhăhă….!

PS2: Aflu – chiar acum, în timp ce scriu – de o mită de 8,6 milioane de euro luată pentru SIUI (cotractul pe cardul de sănătate) – făcut cu o firmă străină (!Heh) care ar fi trebuit să fie responsabilă pentru tot – pentru absolut tot ce merge sau nu merge în sistem. (Bietul director al CNAS: cum s-o fi descurcat să scoată dar, mai ales, să urce vreo 90% din sumă, mai departe pe fir?). Cum dracului să cari atâția bani și s nu se prindă nimeni – de la bănci (cu CEO-ii lor gomoși și festivi), la Oficiul contra Spălării Banilor și servicii ?

Pe cât punem pariu că nu se va recupera nimic ?

PS3: Domnilor: Faceți ceva pentru țara VOASTRĂ, dacă pentru țara noastră vă e greu să construiți ceva: altminteri, discordia, suspiciunea, improvizația, provizoratul, impredictibilitatea și dezinvoltura fiecăruie dintre cei mai valoriși cetățeni ai ei se vor duce pe apa sâmbetei.
Aveți legea, decizia, banii, butoanele. Adăugați și  puțină conștiință : viitoarea lege a informațiilor din viitoarea lume globalizată va da măsura momentului istoric pentru care v-au născut mamele voastre – ale Domniilor voastre –  în România. 

PS4: O nuanță de neevitate :
Nu trebuie să luptăm niciodată împotriva Serviciilor, pe care trebuie să le folosim ca pe o armată :

dar trebuie să luptăm la sânge, pentru libertatea și drepturile noastre de oameni liberi : măcar cât au luptat, secole de-a rândul, cei care au visat și n-au apucat-o societatea noastră liberă de azi: altfel lunecăm fără să ne dăm seama, înapoi. Și nu va mai fi cale de-ntors.