Ideologia comunistă, în varianta securist-comunistă, a lăsat în urmă o adevărată clasă socială care s-a multiplicat prin toate mijloacele posibile. Duplicitară până la criminalitate, această categorie cu pretinse aere de elită politică a jucat și joacă toate cărțile posibile. Fiind susținută de un aparat de propagandă, el însuși de aceeași proveniență, nimic nu a mai putut trimite spre o ieșire din haosul instalat după 1989. Ceea ce s-a întâmplat în toate țările foste comuniste, prăbușirea unui sistem și implementarea normală a unei economii libere, la noi a fost un simplu jaf. Dacă în tot estul european lucrurile s-au aranjat într-un timp rezonabil de câțiva ani, la noi, nici astăzi nu există o reglementare reală care să normalizeze relația statului cu proprii cetățenii. Politicienii, așa cum vedem, și cum ar trebui, nu sunt cetățeni. Ei sunt proprietari peste o țară întreagă. O dovedește nu numai corupția, ci, partea principală a unui proces imposibil de rezolvat, ameliorat: imunitatea parlamentară. A doua problemă, controlul extins al averilor și confiscarea lor, nici nu are cum să intre în discuție.
Deocamdată, la fel ca în Decembrie 1989, asistăm la operațiuni fără legătură cu o schimbare adevărată a stării lucrurilor. Între timp, în acești 25 de ani de libertate și democrație contrafăcută, în statul român s-a reinstituționalizat o altă dictatură, mai periculoasă decât aceea anterioară. Un aparat monstruos care se vrea întreținut din taxe și impozite, cât mai numeroase. Această pretinsă democrație e o mimare care permite cele mai teribile subminări și manipulări, similare sută la sută instalării statului comunist. Există, cum prea bine se vede, personaje de serviciu, inclusiv un sistem pus la punct, din care ei fac parte. În general, acestea au întotdeauna dreptate împotriva adevărurilor curente.
Actuala operațiune americană de igienizare va intra într-un impas evident, n-ar fi primul, dacă se va opri în punctele nevralgice unde sunt foști oficiali care au colaborat cu administrația de la Washington. Clemența pentru unele personaje poate arunca societatea românească într-o extrapolare care deja se anunță. Debutul în forță a unor acțiuni tot mai mult diminuate pe parcurs, în urma unor imbecilizante scheme regizorale, care de orice sorginte ar fi nu sunt în regulă, fac parte dintr-un scenariu propagandistic excesiv. Președinția și Guvernul au ajuns simpli spectatori, la fel ca majoritatea societății, la un spectacol parcă de pe altă planetă. Nici demiteri, nici dramatice crize de conștiință, nici dezbateri adecvate. Nimic. Aceeași incriminare a corupției fără a preciza câteva din bazele ei: imunitatea parlamentară, centralismul în revenire, neconfiscarea integrală a averilor.
România funcționează după legile celor care astăzi defilează cu cătușe prin fața camerelor de luat vederi, ca niște staruri ale moralei, inteligenței și sărăciei absolute. Umilința la care sunt supuse aceste maimuțe politice se transformă, prin regia momentului, în veritabilă barbarie. Nu întămplător, presa independentă, prin vocile unor jurnaliști de investigație, categorie asupra căreia ar trebui făcut urgent câteva precizări, au reușit să restabilească un minim echilibru în abordarea fenomenului justițiar. Justiția este doar o parte a problemei, iar în România, mai mult decât oriunde în Europa. Înfricoșarea clasei politice, ca stâlp al parteneriatelor, prin acest purgatoriu, pare a fi principalul deziderat. Nu contează degajarea unui proces reformist, ci numai simpla înfricoșare. Prea multe sunete și lumini într-un maraton care își pierde suflul, cu rezultate strict politicianiste. Avem una dintre corupțiile cele mai atroce din Europa, asta însă pentru faptul că beneficiază de un sistem constituit în acest sens. Corupție trebuie scris, fără ezitare, pe harta României! Întreaga politică românească de reformă se află într-un adevărat impas fără ieșire. Campaniile judiciare actuale, în esența lor, nu sunt decât cosmetizări. Foarte multe declarații reformiste, care necesitau reveniri, extinderi, eradicări, par a fi blocate de ceva mult mai puternic. Altcineva stabilește agenda!
Maeștrii de ceremonii, a căror vinovăție este de domeniul evidenței, rămân, în continuare, intangibili. Impreună cu ei se află toți cei produși de ideologia totalitară, și nu sunt puțini. Viitorii pensionari miliardari sunt supuși unor mici corecții amicale. A vedea corupția la nivelul slugilor și a-i ierta, sau, mai rău, a-i glorifica pe stăpânii coordonatori, arată mizeria acestui spectacol manipulatoriu. Firele corupției duc peste tot, ca un virus. Românii sunt obligați să trăiască în corupție, altfel s-ar sinucide. Autoritatea instituțională în România actuală, aproape peste tot, conține elemente absolut ilegale, situându-se în infracțiune, subminând vitalitatea și ordine statului democratic. Cei care fac un pas în spate, sau pur și simplu denunță reflexiv fenomenul din perimetrul lor, sunt expuși unei excomunicări multiple. Foarte mulți sunt victime care, în contextul dat, ajung marginalizate, în fapt aceasta find o problemă care transgresează o realitate ajunsă exponențial explozivă.
Moralitatea maeștrilor corupției caută prin extrem de multe mijloace să supraviețuiască în numele unor prerogative asupra cărora au o viziune total deformată. Ei sunt, deocamdată, statul român, instituțiile. Țara este administrată de baroni împreună cu întreaga lor ierarhie. Sunt mii și mii de fire care vor trebui în regim de urgență deconectate pentru a reveni la normal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!