Bank of England recunoaşte că sistemul bancar actual este o înşelăciune

Acea doză de corectitudine a Băncii Angliei care mototoleşte bazele teoretice ale austerităţii

Se pare că Henry Ford în anii ’30 ar fi declarat ca fiind un lucru pozitiv faptul că mare parte dintre americani ignoră modul real de funcţionare al sectorului bancar, fiindcă altfel “ar fi dat naştere unei revoluţii înainte de mâine dimineaţă”.

Săptămâna trecută a avut loc un lucru de mare importanţă. Banca englezească şi-a dat drumul la gură. Într-un document intitulat“Crearea monedei în economia modernă“, redactat de trei economişti ai departamentului de Analiză Monetară a băncii, au declarat în mod neechivoc că ideea generală legată de modalităţile cu care lucrează băncile este greşită, şi că poziţii de tip eterodox şi populist, în general asociate cu grupări ca şi Occupy Wall Street, sunt corecte. În acest fel, au şifonat întreagă teorie care stă la baza austerităţii.

Pentru a vă da seama cât de radicală este nouă poziţie a Băncii Angliei, consideraţi punctul de vedere convenţional acceptat, care continuă să fie la baza tuturor dezbaterilor politice respectabile.

Lumea pune banii în bancă. Banca apoi împrumută aceşti bani cu un anumit procent de dobânda fie consumatorului final cât şi antreprenorilor care vor să investească într-o activitate profitabilă. E adevărat: sistemul rezervei fracţionare permite băncii să împrumute sume mult mia mari decât cele pe care le deţine în rezerve, şi e adevărat şi faptul că, dacă economiile curentiştilor nu sunt de-ajuns, băncile pot lua alte împrumuturi de la banca centrală. Banca centrală poate imprima toată moneda pe care o doreşte. Dar trebuie să fie atentă să nu imprime prea multă. De aceea auzim destul de des că acesta este motivul principal pentru care băncile centrale din întreaga lume au devenit independente. Dacă guvernele ar fi avut puterea de a imprima moneda, cu siguranţă ar fi introdus în circulaţie o cantitate prea mare, iar inflaţia rezultată ar crea un haos economic. Instituţii ca şi Banca Angliei sau US Federal Reserve au fost create pentru a reglementa cu atenţie crearea monedei cu scopul de a preveni inflaţia. Şi de aceea le este interzis să tranzactioneze direct cu guvernul, de exemplu cumpărând titluri de stat, şi finanţând în schimb activitatea economică privată pe care guvernul o taxează.

Acest lucru ne împinge să continuăm să vorbim despre bani ca şi cum ar fi o resursă limitată, la fel ca bauxita şi petrolul, să spunem că “nu sunt de-ajuns banii” pentru finanţarea statutul social, să vorbim de imoralitatea datoriei publice sau de o anumită cheltuială publică ce “goleşte buzunarele” sectorului privat.

Ceea ce Banca Angliei a recunoscut, săptămâna asta, e că nimic din toate acestea e adevărat.
Pentru a cita prezentarea lor iniţială: “Băncile nu primesc economiile de la privaţi pentru ca apoi să le împrumute, sunt împrumuturile băncilor cele care creează depozite“…”În condiţii normale banca centrală nu determină cantitatea monedei în circulaţie, iar moneda băncii centralenu este ‘multiplicată’ sub formă de împrumuturi şi depozite“.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce credem că ştim nu este doar greşit, dar este şi învechit. Când băncile dau împrumuturi, creează bani. Acesta este motivul pentru care banul nu este altceva decât o ‘promisiune de plată’. Rolul băncii centrale este acela de a respecta acea ordine legală care să garanteze băncilor dreptul exclusiv de creare a promisiunii de plată de un anumit tip, un tip pe care guvernul să ilrecunoască ca şi valută legală pentru care să o accepte în schimbul plăţii taxelor.

Nu există nicio limită la cantitatea de bani pe care o bancă o poate crea, cu condiţia să găsească persoane care să împrumute acei bani. Nu vor risca niciodată să rămână fără bani, pentru simplul motiv că, în general, împrumutaţii nu vor lua niciodată bani pentru a-i ţine sub saltea: la sfârşit, toţi banii pe care o bancă îi împrumută se întorc înapoi într-un fel sau altul într-o altă bancă.

De aceea, pentru sistemul bancar luat ca întreg, orice împrumut devine simplu un alt depozit. În plus, în cazul în care băncile ar avea nevoie de a retrage bani de la banca centrală, pot lua oricât doresc; tot ceea ce face banca centrală este să stabilească dobânda, costul acelor bani, nu cantitatea.

Încă de la începutul recesiunii, băncile centrale ale USA şi Marii Britanii au redus acest cost la aproape zero. De aceea prin“uşurarea cantitativă” au umplut băncile cu cât mai mulţi bani, fără să producă niciun efect inflaţional. Asta înseamnă că limita maximă a cantităţii monedei în circulaţie nu este dată de cât de mult băncile centrale sunt dispuse să împrumute, dar de cât de multă monedă sunt dispuşi să ia în împrumut guvernele, companiile şi cetăţenii de rând.

Cheltuielile guvernelor au un rol principal în toate acestea (iar documentul admite, citind cu atenţie, în final băncile centrale sunt cele care furnizează moneda guvernelor)

De aceea nu există nicio cheltuială publică care să “golească buzunarele” sectorului privat. E exact opusul. De ce, aşa brusc, Banca Angliei recunoaşte toate astea? Unul dintre motive e fiindcă toate acestea reprezintă adevărul. Rolul băncilor e acela de a susţine sistemul, iar în ultima vreme sistemul nu pare să meargă foarte bine.

Probabil Banca Angliei a decis că păstrarea în viaţă a versiunii “fantastice” a economiei care s-a demonstrat convenabilă doar pentru cei bogaţi, este doar un lux şi de aceea nu se mai poate permite. Dar din punct de vedere politic se supune unui risc enorm. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă deţinătorii unui împrumut şi-ar da seama că banii pe care banca i-a împrumutat lor nu provin în realitate din economiile de o viaţă ale unui pensionar ci au fost creaţi din nimic cu un bat magic, pe care noi i l-am pus în mâna.

Din punct de vedere istoric Banca Angliei tinde să fie un precursor, manifestând cele ce pot părea doar poziţii radicale în situaţii sensibile, dar care apoi sfârşesc prin a deveni noua ortodoxie. Dacă acest lucru chiar se întâmplă, putem să ne trezim cât de curând în poziţia de a descoperi dacă Henry Ford avea dreptate.

                                          NO COMMENT