Atât de tineri şi deja jigodii!
Când Băsescu a ajuns primar general al
Capitalei, în 2000, de la doi angajaţi în echipa sa electorală am aflat ce
tehnici de fraudare a folosit, mai ales în turul al doilea, cel decisiv. Scheme
ingenioase unele, altele simple, bazate, banditeşte, pe bani peşin, cu care a
cumpărat diverse persoane angajate în procesul de înregistrare şi numărare a
voturilor. Ca schemă ingenioasă mi-a fost prezentată următoarea: a alcătuit un
grup numeros de tineri, care s-au declarat studenţi – ceea ce unii chiar erau, şi
aceştia s-au prezentat la partidele politice, mai ales la cele neparlamentare, cerându-le
să le dea o acreditare de observatori neutri la secţiile de vot. Pasămite, sunt
studenţi săraci şi ar mai putea să câştige astfel un ban cinstit. Cei mai mulţi
nu au fost refuzaţi. Apoi, prin tragere la sorţi, majoritatea acestor „reprezentanţi”
ai unor partide ne-angajate în lupta pentru Primăria Capitalei, au ajuns în secţiile
de vot, de regulă chiar mai mulţi în aceeaşi secţie, ceea ce a facilitat
producerea unor nereguli fără ca reprezentanţii adversarului să-şi dea seama...
La data aceea m-a întristat gândul că
s-au găsit atâţia tineri dispuşi să se vîndă pentru nişte bani murdari. Pe unul
dintre aceşti sudenţi s-a întâmplat să-l cunosc şi să abordez cu el subiectul:
nu, nu era deloc jenat de ceea ce făcuse, era mai degrabă amuzat că participase
la o „schemă” atât de isteaţă. E meseriaş, a spus despre Băsescu, cu
admiraţie totală.
În 2009 Băsescu a cumpărat cu bani cheş,
daţi pe sub mână, şi cu felurite favoruri o mulţime de persoane. Circa un
miliard de euro au fost puşi la bătaie de Băsescu & banda sa pentru a
cumpăra suflete! Suflete de magistraţi, de poliţişti, de politicieni, de ziarişti,
de funcţionari ai statului... Pentru a le murdări şi mutila pentru totdeauna. „Beneficiari”,
din nou, o mulţime de tineri. Din nou am
cunoscut câţiva astfel de tineri care, pentru asemenea plăţi, şi-au trădat nu
numai ideile, dar şi camarazii...
Traseul politic al lui Băsescu înscrie la
inventarul dezastrelor şi această pervertire a sute, a mii de tineri, care au
primit de la Băsescu botezul sperjurului, imboldul şi răsplata ticăloasă a minciunii,
a trădării, a abdicării de la ceea ce, dintotdeauna, caracterizează vârsta elanurilor
nobile, generoase, dezinteresate. De unde atâtea elanuri?! Ce-s alea?!, îşi va
fi şoptit în barbă individul fără nici urmă de obraz!... Individul care de copil
a devenit pârâciosul clasei, al şcolii, al generaţiei! Adică infam informator
al Securităţii!
La acea vârstă nu ajungi informator prin
constrângere, ci numai din vocaţie, din dorinţa irepresibilă de a face rău, din
pornirea înnăscută de a nu-ţi păsa de alţii!... Cum să-i pară rău acum că-i
face şi pe alţii să-i calce pe urme, să se lepede de demnitate, de sufletul de
om şi alte mofturi?!... Ce-s alea? Iată, el a ajuns ditamai preşedintele fără
să aibă aşa ceva. Nici măcar habar nu are... Cu atât mai puţin nevoie!
...Mai presus de dezastrul economic şi
politic cu care se va încheia dictatura golanului agresiv şi laş, cel mai scump
ne va costa dezastrul moral pricinuit de Băsescu societăţii româneşti. Lasă-n
urma lui urît mirositoare o mulţime de tineri pe care i-a cumpărat, i-a năimit,
i-a mancurtizat, i-a pervertit, i-a corupt, i-a nenorocit, făcând din ei nişte
ne-isprăviţi, nişte ne-oameni! Nu pe bani puţini, ci pe sume atrăgătoare,
atractive, la care le-a fost greu să reziste bieţilor copii! Ceea ce pentru
unii devine o scuză, dacă nu cumva un titlu de fală! Au pus ei umărul la ticăloşiile
ticălosului preşedinte, dar nu pentru o mână de arginţi!...
Tineri pe care Băsescu şi cei din haită
i-au mutilat sufleteşte pentru todeauna, i-au dedulcit la o existenţă nedemnă,
la un trai în minciună şi nemernicie!... Băsescu i-a învăţat că rentează şi e şi
distractiv să-ţi trăieşti viaţa ca o lichea, ca o jigodie, javră, canalie,
derbedeu şi cum i-a mai spus lumea!
Modelul
prezidenţial i-a încurajat pe tinerii ciraci să fie mândri şi semeţi că au
făcut alegerea cea mai deşteaptă! Le-am plâns de milă văzându-i pe micul ecran
cât de mari se dădeau! Cât de tare răsuna în vocea lor golul sufletului
pierdut...
Toată vara am urmărit emisiunile unor
posturi TV care s-au înhăitat la o misiune ce părea imposibilă: să-l salveze pe
preşedintele infractor de la demiterea prin referendum. Probabil cel mai activ şi
mai penibil a fost postul B1TV... La emisiunile dedicate bătrânei şulfe au
debutat o mulţime de tineri comentatori, care mai de care mai ziarist şi mai
publicist, ba chiar şi sociologi câţiva. I-am ascultat fascinat fără voia mea
de spectacolul nud al depravării fără complexe, fără sfială. Se vedea pe ei că
nu cred o iotă din ce spun, dar spuneau mai departe, să nu rămână nimic nespus
din ce se angajaseră să spună, din ce fuseseră dresaţi să spună, cum că negrul
e alb, că cercul este pătrat şi că nimic nu poate fi mai demn pentru comportamentul
civic decât absenţa de la vot...
Aveti dreptate D-le PROFESOR
RăspundețiȘtergere