Piroliza germană

Angela Merkel l-a susținut pe Traian Băsescu, pentru a primi în schimb combinatul Oltchim

Traian Băsescu și guvernele Boc au pus piedici combinatului Oltchim, cu scopul de a-l falimenta în favoarea unei companii germane • Prin susținerea politică fățișă, Angela Merkel urmează să primească o afacere de multe miliarde din România • ZIUAnews vă prezintă radiografia unei activități politico-economice transfrontaliere cu efecte devastatoare pentru viitorul României • Trei declarații ale unor persoane din interiorul conducerii Oltchim confirmă spionajul economic, manipularea contractelor și implicarea neprincipială a Bruxelles-ului, în falimentarea Oltchim

Fondul Monetar Internațional a dat un ultimatum României, cu privire la privatizarea companiei Oltchim SA: "Privatizați sau lichidați". Pe data de 26 septembrie anul curent, este termenul limită, atât pentru statul român, cât și pentru conducerea Oltchim, de a rezolva problema acestei companii deosebit de importante în economia românească și unice în spectrul afacerilor din petrochimie, din sud-estul Europei.Suportul politic pe care Angela Merkel i l-a acordat, aparent doar în sprijinul politicii și al democrației, lui Traian Băsescu, are, de fapt, o expresie materială concretă: aproape două miliarde de euro. Planul politic al Angelei Merkel de a-l susține pe Traian Băsescu are rădăcini în activitatea politico-economică a președintelui, care a frânat, constant, a manipulat și a împiedicat direct dezvoltarea combinatului, cu scopul diminuării capacității de producție și export a acestuia.ZIUAnews vă prezintă o radiografie politico-economică a bătăliei pentru combinatul Oltchim, conflict care a avut drept start privatizarea Petrom și îngenunchierea Oltchim, prin afaceri oneroase și acorduri neprincipiale. Dintr-un total de 3.000 de angajați care lucrează astăzi în Oltchim, în mai puțin de o lună, nu vor mai rămâne decât 600, dacă planul german reușește. ZIUAnews a intervievat mai mulți responsabili ai Oltchim-ului, sub acoperirea anonimatului. Mărturiile lor, referitoare la dezmembrarea și lichidarea Oltchim, sunt cutremurătoare.În actualul context economic, pierderea de către economia românească a Oltchimului înseamnă pierderea unei companii care ar fi putut să producă pentru statul român, potrivit estimărilor specialiștilor, un milliard de euro pe an.Într-o economie globalizată, inter-relațională, Oltchim a căzut victimă calculelor fracționare întemeiate pe judecăți politice, iar problemele companiei au început în momentul în care organizațiile financiare internaționale au ordonat vânzarea pe bucăți a unor companii dintr-o economie integrată. Subiectul Oltchim a devenit un coșmar pentru toate guvernele României, în momentul în care FMI și Banca Mondială au ordonat vânzarea Petrom, cu tot cu Arpechim. La privatizare s-a ordonat ca Arpechim, format din Rafinărie și secția de Piroliză, să fie vândut către OMV, deși OMV-ul nu avea nevoie de ele, iar Oltchim-ul rămânea fără materiile prime. OMV-ul a închis Arpechim, "din motive de nerentabilitate", și de aici a început prăbușirea Oltchim. După opt ani de coșmar economic pentru combinatul vâlcean, devine limpede că decizia OMV de închidere a unicei companii care asigura materii prime pentru Oltchim a fost o decizie politică. Astăzi, la o lună distanță de verdictul de viață și de moarte pentru Oltchim, jocurile companiilor străine sunt dezvăluite.

Germania, prin PCC, dorește falimentarea Oltchim, pentru a-l putea cumpăra pe nimic

PCC este o firmă înregistrată în Germania, care deține și în Polonia un combinat cu profil identic cu al Oltchimului. PCC deține 18,32% din acțiunile Oltchim. Pentru a disimula jocul pe piață, PCC a gândit să nu mai intervină direct în achiziționarea de acțiuni la Oltchim și, în acest mod, a apărut Nachbar Services, un offshore cipriot, care a cumpărat, într-o singură zi, 14% din Oltchim. Jocul banilor a devenit astfel: grupul german PCC-Nachbar deține 32,32% din Oltchim, în timp ce statul român deține 54,8%. Din această poziție, PCC-Nachbar controlează politica economică a Oltchimului, blochează orice tentativă de rentabilizare și așteaptă data de 26 septembrie pentru a pune mâna pe Oltchim la un preț derizoriu.

PCC dorește falimentarea combinatului vâlcean urmărind apoi păstrarea a numai trei secții ale Oltchim-ului care au piețe externe, concedierea a 2.400 de angajați și vânzarea celorlalte întreprinderi la fier vechi. În urma acestei acțiuni, germanii ar obține un profit mult mai mare decât prețul plătit pentru cumpărarea combinatului. Întregul stat român ar avea de suferit. Economia națională ar înregistra raporturi negative, iar mii de oameni ar fi fără serviciu.

Unul dintre factorii de decizie de la Oltchim a declarat pentru ZIUAnews, sub acoperirea anonimatului: "PCC-ul a declarat ferm că nu vrea să facă producție. El vrea doar trei secții din Oltchim: Electroliza, care produce leșie, hipoclorit și sodă, are nevoie de saramură, o are, curent are și mai vrea încă două secții: Propenoxid și Poliol, toate sunt cu piețe externe. Restul vrea să îl vândă la fier vechi și să rămână doar cu 600 de oameni".

Bruxelles-ul, implicat în falimentarea industriei petrochimice românești

Conducerea Oltchim a dorit spirjinirea funcționării combinatului prin majorarea de capital. În acest sens, s-a depus la Bruxelles documentația necesară pentru ca majorarea respectivă să nu fie considerată ajutor de stat. Germania s-a implicat în acest proces și l-a blocat, pe cât posibil. A durat, astfel, trei ani de zile până când s-a primit un răspuns de la Comisia Europeană. Acest termen coincide cu debutul crizei economico-financiară. În tot acest timp, din cauza influenței pe care Germania o are la Bruxelles, Oltchim nu a mai putut produce nimic, s-au acumulat pierderi și nu a putut fi făcută nicio finanțare.

Un alt responsabil a confirmat pentru ZIUAnews: "Oltchim a depus, pentru ca majorarea de capital să nu fie considerată ajutor de stat, documentația la Bruxelles. PCC-ul, prin toate relațiile, a blocat pe cât posibil acest proces și a durat trei ani de zile până când a venit răspunsul de la Bruxelles. Acești trei ani de zile coincid cu debutul crizei economico-financiară. În tot acest timp, s-au acumulat pierderi, deoarece nu s-a putut produce, nu s-a putut finanța".

Boc și Vlădescu, piroliza-n portofelul de lobby

Dorința germanilor de a falimenta combinatul, prin intermediul PCC-ului, este dezvăluită chiar prin declarațiile publice pe care această firmă le-a făcut, prin care susținea că nu dorește să facă producție. PCC vrea să utilizeze doar trei secții ale Oltchimului: Electroliza, care produce leșie, hipoclorit și sodă, Propenoxidul și Poliolul, toate având ca piață de desfășurare mediul extern. Iar nemții sunt susținuți, prin faptul că sunt reprezentați în Consiliul de Administrație de către fostul ministru de Finanțe din timpul Guvernului Boc, Sebastian Vlădescu. Fiind cel care în urmă cu puțin timp reprezenta România și, implicit Oltchimul, acesta încă se bucură de influență în cadrul Ministerului, ceea ce favorizează demersurile făcute de PCC. Un alt sprijin al germanilor vine din partea directorului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), Remus Vulpescu. El are în mână privatizarea Oltchimului, fiind cel care a decis ca această privatizare să se realizez în plic, ferită deci, de ochii celor interesați.

Unul dintre responsabilii din cadrul Oltchim, a precizat pentru ZIUAnews: "Remus Vulpescu s-a vândut PCC-ului. În ianuarie, când a fost un consiliu de administrație, PCC s-a prezentat cu un consilier economic, care era fostul ministru de Finanțe al României, Sebastian Vlădescu. Adică, omul care, în urmă cu șase luni de zile reprezenta statul și, implicit, Oltchimul, și care le-a spus ferm că să nu mai continue cu procese, deoarece Oltchimul va cădea din cauza unui singur furnizor, care este Electrica, ceea ce s-a și întâmplat. În iarnă, fiind mare consumator de energie, pe 10 ianuarie a primit închidere. Și atunci, PCC-ul a lăsat-o mai moale".

Politica germană de faliment

Falimentul combinatului românesc nu folosește nimănui, cu atât mai puțin statului român, care ar trebui să acopere toate datoriile și să plătească salarii compensatorii. Dar, pentru PCC, valoarea unui combinat în faliment este mult mai mică decât cea a unei companii care încă funcționează. Acesta este motivul pentru care Germania încearcă să aducă Oltchimul în insolvență, pentru a cumpăra, pentru nimic, o întreagă industrie, după care să distrugă o mare parte din ea.

Se vorbește despre privatizarea Oltchimului. Lucru care depinde de PCC. Deoarece această firmă are drept de premțiune, fiind acționar minoritar principal, el poate cere ca o acțiune să îi fie vândută la prețul care îi este convenabil, nu la valoarea nominală de un leu. Pentru a-și păstra cota de 30% din capitalul social, PCC trebuie să plătească 140.000.000 de euro, bani de care nu dispune în acest moment.

Strategia PCC-ului a fost stabilită încă de la început și au fost respectați toți pașii impuși. Cu numai 2.000.000 de euro, s-a ajuns ca germanii să dețină 30% din capitalul social și să aibă rol decizional în activitățile manageriale ale Oltchimului. Astfel, și-a permis să obstrucționeze toate măsurile pe care conducerea combinatului a încercat să le ia, pentru a nu se ajunge la faliment.

PCC se bazează pe recuperarea banilor investiți în cumpărarea Oltchimului prin vânzarea combinatului la fier vechi. Ca de exemplu, în Secția 9 de la PVC, s-au investit 21 de milioane de euro. Acești bani vor fi pierduți, deoarece firma germană nu dorește să producă PVC, procesul fiind prea complicat. O altă armă deținută de germani este cumpărarea datoriilor pe care Oltchimul le are, intrând, astfel, în posesia gigantului industrial.

"Acum vor să facă pe 10 septembrie în AGA, să se aprobe majorarea capitalului și pe 13 septembrie să-l vândă. PCC-ul poate face contestație, are un drept de preempțiune, deoarece este acționar minoritar și i se vinde acțiunea nu la 0,1, ci la prețul care i se cuvine. Iar, pentru a-și păstra cota de 30%, el trebuie să vină de acasă cu140.000.000 de euro, ceea ce el nu are. Ei au tras de timp, deoarece este diferit să cumperi o companie în faliment decât una care funcționează. PCC-ul poate cumpăra datoriile, nu mai face nicio tranzacție și astfel intră în posesia Oltchimului. Oricum, PCC vrea să taie combinatul și să-l vândă la fier vechi, pentru că nu vor să se complice cu procesul de producție", a dezvăluit pentru ZIUAnews un influent personaj din conducerea combinatului vâlcean.

Explicația procesului tehnologic necesar Oltchim pentru a funcționa și manevrele terților care au împiedicat acest lucru pentru a face Oltchimul neprofitabil

Procesul tehnologic necesar Oltchimului pentru a funcționa a fost împiedicat din momentul în care OMV a cumpărat Petrom. Statul era acționar majoritar atât în Petrom, cât și în Oltchim. Aceste două combinate au fost înființate în 1966 și au fost legate organic, adică ceea ce se producea la Pitești, jumătate din partea de Piroliză, materiile prime fiind etilena și propilena, printr-o conductă a cărei lungime este de 50 de kilometrii, alimenta combinatul. Etilena este o substanță inflamabilă și nu poate fi adusă pe altă cale, decât prin conductă. Ele au funcționat integral.

În momentul în care s-a vândut Petromul, statul român a făcut una dintre cele mai mari greșeli manageriale. L-a dat cu tot cu secția Arpechim. OMV-ul, urmărindu-și scopul, a numit un administrator care i-a prins și, în doi ani, le-a vândut etilena și propilena de care ei aveau nevoie la o cotație triplă. Cotația la nivel mondial pe etilenă și propilenă era de 400 de euro pe tonă, dar OMV-ul o vindea cu 1200 de euro. Suma investită de către OMV pentru achiziționarea Petromului ar fi trebuit să fie recuperată în 20-30 de ani, însă s-a reușit în doar trei ani, prin prisma triplării prețului tonei de etilenă și propilenă. Astfel a început declinul combinatului, anii de referință fiind 2006-2007.

Secția Arpechim este împărțită în Rafinărie și Piroliză. Oltchim a reuși cumpărarea Pirolizei, în 2010, după patru ani de negocieri, contra sumei de 13 milioane de euro, acesta fiind cel mai mare eveniment de pe piața de fuziuni și achiziții din România. În acest fel, combinatul și-a asigurat transferul activităților petrochimice din cadrul Arpechim. Dar, cealaltă jumătate a Arpechimului, Rafinăria, a rămas în posesia OMV-ului. "Cu toate că secția nu mai este folosită de ani buni de către proprietari, OMV a jucat ca un adevărat afacerist și a așteptat momentul în care Oltchim a dorit să cumpere Rafinăria, cea care îi ofera materiile prime: etilena și propilena. Prețul cerut a fost însă mult prea mare, în jur de 300.000.000 de euro, bani de care combinatul nu a dispus. Acesta a fost punctul culminant al declanșării declinului combinatului Oltchim", a susținut unul dintre oamenii importanți ai combinatului vâlcean, sub protecția anonimatului.

Statul român este proprietar, prin deținerea a 54% din acțiuni. Datoriile înregistrate de Oltchim au fost plătite de Stat, prin plata a sute de milioane de euro. S-a propus majorarea capitalului social, cu această datorie. Adică, Statul să-și ridice cota de participare de la 54% la 80%, cât ar veni proporțional.

Conducerea combinatului a depus documentele necesare majorării capitalului social la Bruxelles, pentru a nu fi considerat ajutor de stat. Însă, aici a intervenit influența pe care Germania o are la Comisia Europeană, deoarece a durat nu mai puțin de trei ani de zile până când s-a primit un răspuns de la oficialii europeni. Astfel, în luna ianuarie a acestui an, Comisia Europeană a aprobat conversia. Cu toate astea, nici până în prezent, operațiunea nu a fost realizată, chiar dacă s-a oferit inclusiv un card de dobândă.

Statul român a avut întotdeauna o răspundere fundamentală din punct de vedere managerial și decizional, fiind acționar majoritar, care deține 54% din capitalul social. Văzând datoriile înregistrate de combinat și urmărind tot declinul, statul nu și-a respectat atribuțiunile. Prima măsură ar fi ținut de schimbarea conducerii combinatului, însă fiecare partid aflat la guvernare își numea proprii oameni în Consiliile de Administrație, persoane slab pregătite, atât managerial, cât și decizional.

Oltchimul a oscilat permanent între apartenența la Ministerul Economiei, la AVAS și la OPSPI, pentru că nimeni nu era interesat să ofere soluții credibile pentru combinat și toți urmăreau să se scape de răspundere.

Guvernul a promis întotdeauna, indiferent de partidul majoritar, că va sprijini Oltchimul, însă nu s-a luat nicio măsură. "În urmă cu numai aproximativ trei săptămâni, o firmă din Austria a spus că va credita Oltchimul, numai că vor garanția că acest combinat va funcționa. Austriecii au afirmat că sunt dispuși să ofere 40.000.000 de euro sprijin, capital de lucru și tot ce este necesar, deoarece nu este în avantajul partenerilor externi ca Oltchimul să nu mai funcționeze", se arată în dezvăluirile celor intervievați de ZIUAnews.

Traian Băsescu și-a pus dosarul Oltchim pe masă. Unde a și rămas!

Chiar și Traian Băsescu a avut dosarul combinatului pe masă, însă a preferat ca PCC să intre în posesia acestuia. Explicația este cea prezentată la începutul materialului, înscrierea firmei în portofoliul Germaniei. Se cunoaște relația pe care Traian Băsescu o are cu Angela Merkel, cancelarul german. Astfel, pentru anumite favoruri politice, economia României va avea de suferit, prin falimentarea Oltchimului.

Acest lucru este evidențiat prin declarația directorului Constantin Roibu, făcută în 2009, atunci când Traian Băsescu ocupa fotoliul de președinte al țării noastre. "Pe masa de lucru a Guvernului se află și un memorandum privind accesarea de către Oltchim a unui credit de 486 milioane euro, garantat de stat în proporție de 80%, necesar unui amplu program de investiții pe trei ani, astfel încât, la finele lui 2013, combinatul vâlcean să ajungă la o cifră de afaceri de un miliard de euro, din care 800 de milioane să reprezinte numai exporturi", preciza Roibu la acea vreme.

Mai mult decât atât, inginerul Mihail Diculoiu a declarat public că "președintele Traian Băsescu ne-a indicat că deja ar trebui să ne apucăm de reparații la secția de piroliză de la Arpechim Pitești, chiar până la semnarea contractului de preluare propriu-zisă a acesteia. Altfel spus, nimic nu mai poate să deturneze scopul demersurilor combinatului".

Cu toate acestea, situația actuală a Oltchimului este cea prezentată: privatizarea se pare că nu are nicio șansă de realizare, insolvența fiind inevitabilă. Iar de privatizare se ocupă șeful OPSPI, Remus Vulpescu. Pe 12 septembrie se va încheia perioada de înscriere a firmelor care doresc să participe la licitație, iar pe 14 septembrie Vulpescu va deschide plicul și va anunța ce companie a oferit cea mai mare sumă de bani. Este de menționat că, până în prezent, nicio firmă nu s-a înscris la această licitație.

Vulpescu și Vlădescu

Remus Vulpescu, un avocat în vârstă de 38 de ani, este șeful Oficiului Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, aflat în subordinea Ministerului Economiei. Acesta este specializat pe firme aflate în faliment și lichidări. A avut un rol crucial în tot demersul prin care Oltchim a trecut, timp de un an și jumătate de când se află la conducerea OPSPI. La întâlnirea cu FMI, Vulpescu a declarat că Oltchim a întârziat cu furnizarea anumitor date, lucru negat de reprezentanți ai combinatului.

Declarațiile recente ale acestuia au pus un mare semn de întrebare în ceea ce privește procesul de privatizare a combinatului. Întregul Minister al Economiei și-a schimbat perspectiva cu privire la modalitatea de privatizare a Oltchimului. Așa cum am precizat, statul român a primit, într-un final, acceptul Comisiei Europene de a converti în acțiuni datoriile Oltchimului, metodă prin care statul urma să dețină 80% din capitalul social.

"În ultimele șapte-opt zile am ajuns la concluzia că este mult mai bine pentru Oltchim și statul român să renunțăm la conversia creanței din mai multe motive", a fost declarația tulburătoare făcută de Vulpescu. Motivul este însă acela că PCC ar avea de suferit în urma acestei conversii. Afirmațiile făcute de Remus Vulpescu au supărat conducerea firmei germane, deoarece, așa cum declara reprezentantul PCC, Wojciech Zaremba, "suntem în mijlocul privatizării şi am semnat o înţelegere confidenţială cu statul român, cum că nu vom dezvălui şi nu vom comenta nimic cu privire la privatizare. Noi ne-am respectat angajamentul, Remus Vulpescu, nu. Este o încălcare a legii privatizării".

Sebastian Vlădescu a ocupat fotoliul de ministru al Finanțelor, în momentul în care Emil Boc era prim-ministru. Surpriza din partea acestuia a venit în timpul Consiliului de Administrație din luna ianuarie a acestui an, când PCC a fost reprezentat în AGA de Sebastian Vlădescu, om influent în Minister și care a avut datoria de a apăra interesele economice naționale. Acum, însă, Vlădescu luptă pentru ca PCC să falimenteze Oltchim, urmând a intra în posesia unui întreg combinat, sursă importantă în economia națională, pe nimic.

"Gaura neagră", așa cum este denumit Oltchim, se pare că nu a atras niciun investitor cu adevărat interesat, cu excepția PCC. De aceea, rezultatul licitației din 14 septembrie nu va fi privatizarea combinatului, ci falimentarea acestuia.

Varianta rușilor de la TISE

"Există o soluție pentru Oltchim. Aceasta este Tise, o subsidiară de a lui Gazprom, un gigant. Anul trecut a avut 42 de miliarde de euro profit. Reprezentanții TISE nu sunt acționari, au venit pentru proiect și sunt interesați să cumpere Oltchimul. Ar vrea să cumpere și Arpechimul, dar și Oil Terminal. Nu vor să concedieze niciun angajat și vor să pună în funcțiune toate secțiile combinatului", a declarat un înalt din conducerea Oltchim.

TISE este înregistrată în Rusia și a oferit conducerii combinatului vâlcean o soluție prin care nu s-ar ajunge la faliment. Rușii au dorit să cumpere toate secțiile Oltchim-ului și să le pună în funcțiune, oferind capitalul de lucru necesar. Au impus, însă, anumite condiții, printre care și încheierea unui contract pe patru ani de zile cu furnizorul de sare, pentru a nu se întâmpina problema modificării prețului de achiziție. Au vrut să cumpere și o micro-hidrocentrală, pentru ca toată producția acesteia să ajungă la Oltchim, deoarece cele mai mari cheltuieli înregistrate de combinat sunt pe materii prime și energie. TISE și-a exprimat dorința de a achiziționa Oil Terminal, o companie constănțeană, prin care să pompeze petrol în Rafinăria de la Pitești, unde s-ar produce etilena, propilena și benzină nafta.

Ultimatumul Fondului Monetar Internațional

FMI a dat un ultimatum autorităților române să privatizeze sau să lichideze combinatul Oltchim, până pe 26 septembrie. În caz contrar, acordul țării noastre cu Fondul Monetar Internațional va fi suspendat, ceea ce ar duce la efecte dezastruoase pentru economia României. FMI a așteptat cinci ani de zile să se ia o măsură în privința combinatului vâlcean, lucru nerealizat până în prezent. Dacă acest lucru nu se va întâmpla până la data stabilită, respectiv 26 septembrie, reprezentanții Fondului vor refuza să participle la ședința de evaluare a acordului cu România. Potrivit estimărilor specialiștilor, "țara noastră ar risca și scăderea rating-ului de țară cu efect asupra dobânzilor la care se împrumută, lucru care ar fi de zece ori mai costisitor decât tot Oltchimul".

Dispariţia Oltchim, grav atentat la siguranţa naţională

SC Oltchim SA est unicul complex petrochimic din România, format din combinatul chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea şi divizia detrochimică Arpechim Piteşti, şi asigură securitatea economică şi socială în judeţele Vâlcea şi Argeş. Aşadar, lichidarea Oltchim ar constitui un atentat grav la siguranţa naţională.

Facem această afirmaţie din următoarele motive:

1. combinatul chimic Oltchim realizează 65% din producţia industrială a jude¬ţului Vâlcea, reprezentând centrul principal de greutate pe care se sprijină economia judeţului.

2. Oltchim este și principalul angajator local, cu un număr de peste 3.000 de angajaţi, iar prin alte companii pe care le deţine, numărul de angajaţi depăşeşete 4.000.

3. Importanţa strategică a combinatului Oltchim în economia naţională este dată de un întreg lanţ de conexiuni şi dependenţe economice pe care acesta le generează cu o serie de industrii, printre care se numără Arpechim Piteşti, CET Govora SA, Ciech Uzinele Sodice Govora, exploatarea minieră Berbeşti, Salina Ocnele Mari, Cariera de Calcar Bistriţa. Compania deţine şi Fabrica de conserve Râureni, complexul Suinprod, firma Avicola Babeni şi fabrica de nutreţuri Babeni.

4. Oltchim este cel mai mare producător de pe piaţa internă de produse clorosodice, solvenţi cloruraţi şi unicul producător de PVC, polioli-polieteri, oxo-alcooli, anhidridă ftalică şi plastifianţi, produse de bază pentru alte industrii ale economiei româneşti. Totodată, Oltchim este şi cel mai mare producător din Europa Centrală şi de Est la produsele sale principale, respectiv PVC, sodă caustică, polioli-polieteri şi DOP, cu pieţe de desfacere atât în Uniunea Europeană, cât şi în ţări cu economii emergente precum Turcia sau Rusia. Principalul produs al societății este policrorura de vinil (PVC) (în present, aproximativ 37,5 % din producția totală), pentru care a declarat în 2008 o cotă de piață la nivelul UE de 2,1 %. Oltchim îşi comercializează produsele în peste 80 de ţări.

5. Oltchim se află în topul marilor jucători din industria chimică. În Europa Centrală şi de Est este numărul unu pe piaţă produselor clorosodice, piaţa poliolilor polieteri şi piaţa propenoxidului, iar pe piaţa PVC, ocupă locul al doilea.

6. Și nu în ultimul rând, 4.000 de familii ar rămâne fără un venit, adică aproximativ 8.000 de persoane ar fi afectate

PCC a blocat un ajutor de stat pentru Oltchim

Dintr-un document al Comisiei Europene rezultă că PCC a făcut tot ce a putut pentru a bloca un ajutor de stat pentru Oltchim în valoare de 62 de milioane de euro. Astfel potrivit documentului, statul român a dorit să revitalizeze compania prin acordarea acestui ajutor dar PCC a introdus o plângere la CE "contestând eligibilitatea întreprinderii pentru a beneficia de ajutor în temeiul schemei de ajutor temporar aprobată de autoritățile române", după cum se arată în document. De aici se mai poate citi "Comisia a exprimat îndoieli în legătură cu îndeplinirea de către Oltchim a criteriilor de eligibilitate stabilite de cadrul temporar pentru a putea beneficia de un astfel de ajutor". Iar în cele din urmă ajutorul nu a mai fost acordat.

Nachbar, partenerul PCC

Carlso Ventures International este principalul acționar al Nachbar Services Limited. În data de 17 iunie 2011, PCC SE și Carlso Ventures International au semnat, în fața unui notar public, un Memorandum, care a stabilit cadrul unei poziții comune cu privire la Oltchim. În urma acestui acord de a acționa concentrat, PCC SE și Carlson au ajuns să dețină împreună 31,3072% din capitalul social al Oltchim SA.

Niki Florescu

Comunicatul FSCR

FEDERATIA

SOCIETATEA  CIVILA  ROMANEASCA

Pasaj Teiuleanu, Bl. 48, Sc. C, RO-110043, Piteşti, Jud. Argeş. Tel. 0248/224131, Fax. 0248/220081, Mobil 0745.073.727,  e-mail: faprnat@yahoo.com;

Bucureşti, Str. Vasile Cristescu, Nr.8, tel.021/3264440, Fax. 021/3264439, office@vivera.ro . www.fscro.ro; fscr.2009@gmail.com

COMUNICAT DE PRESA

Nr. 63 / 28 august 2012

CĂTRE,

DOMNUL TRAIAN BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Cc:    Administratia Prezidentiala a României

Consilierului Prezidential cu Probleme Sociale

Cc:    Senatul Romaniei

          Camera Deputatilor a Romaniei

          Guvernul Romaniei

Stimate Domnule Presedinte,

Am luat la cunostinta de continutul deciziei Curtii Constitutionale a României privind invalidarea Referendumului National din 29 Iulie 2012 si citirea acesteia in Plenul Parlamentului in data de 27 august 2012. Va marturisim ca Societatea Civila din România este contrariata de judecata si motivarea Curtii Constitutionale a României  in cauza, dar mai ales de votul la limita, ca de obicei, al judecatorilor, ceea ce demonstreaza caracterul vicios si politic al deciziei membrilor Curtii Constitutionale a României

Societatea Civila, reprezentata de Federatia Societatea Civila Romaneasca considera ca Curtea Constitutionala a României a intrat si a facut jocul politic a unor grupuri de interese, in detrimentul poporului si al interesului national general.

          Curtea Constitutionala a României a dezamagit increderea poporului roman si a denigrat prestigiul, importanta si corectitudinea acestei institutii pozitionata in varful ierarhiei juridice si constitutionale a tarii, ca ultima granita a sperantelor si nazuintelor acestui popor.

          Credincioasa Constitutiei si legilor tarii, dar si scopului si obiectivelor sale, Federatia Societatea Civila Romaneasca se angajeaza sa respecte hotararea Curtii, chiar daca nu este de acord cu ea si accepta reinvestirea dumneavoastra la Cotroceni, desi este constienta ca sunteti un presedinte ilegitim pentru 7,4 milioane de votanti si reprezentati numai o parte insignifiante a populatiei romanesti.

          Federatia Societatea Civila Romaneasca isi exprima speranta ca dumneavoastra va veti respecta obligatiile politice si profesionale, ca veti deveni un sef de stat intelept si neconflictual, civilizat si cooperant, dupa exemplul unora dintre colegii dumneavoastra europeni.

          In acelasi timp, va solicitam sa va respectati toate promisiunile facute poporului roman si sa renuntati la actiunile si declaratiile dusmanoase. De asemenea, se impune sa acceptati si sa respectati independenta Guvernului si a Parlamentului Romaniei, sa nu interveniti in respectarea si impunerea Justitiei si sa va exercitati atributiile numai in conformitate cu legea si in beneficiul exclusiv al poporului, eliberat de influentele nefaste, obisnuite ale clientelei dumneavoastra politice. Numai o asemenea atitudine si maniera de actiune, in colaborare curata si echilibrata cu Guvernul, va putea scoate tara din criza si directiona economia spre crestere si echilibru macroeconomic.

          Domnule presedinte, va  facem atent sa nu uitati cele 7,4 milioane de alegatori care nu va mai vor si care se vor constitui intr-o bariera de netrecut pentru dumneavoastra si pentru Guvernul României care va vor monitoriza si sanctiona direct, atunci cand veti incerca sa nu respectati Constitutia.

          Acesti alegatori constituie baza sociala a Federatiei Societatea Civila Româneasca si pe acest  temei va solicitam sa respectati si sa realizati revendicarile legitime si ale acestui segment electoral.

          Recent, ati promis ca va schimbati. Asteptam aceasta schimbare si chiar va cerem sa deveniti un om corect, serios si de cuvant, cu care se poate negocia eficient si trainic.

          Apelul nostru se indreapta si catre intreaga clasa politica, pentru reconciliere nationala, colaborare in interesul tarii si al poporului român, intelegere reciproca si compasiune.

          In considerarea celor de mai sus si pentru a pune la punct unele mecanisme de ordin practic si strategic in vederea implementarii planurilor comune de dezvoltare social – economica a tarii, va propunem sa acceptati organizarea de urgenta a unei intalniri cu reprezentantii Federatiei Societatea Civila Româneasca, care ar avea ca efect imediat stingerea acestui conflict social – politic interminabil si atenuarea caracterului de opozabilitate al actiunilor si protestelor din partea Societati Civile. Consideram ca efectul benefic al intalnirii si convorbirilor cu dumneavoastra si Prim-ministrul Victor Ponta, se va rasfrange favorabil si asupra imaginii externe a României.

          Reamintim ca dialogul social intre putere si Societatea Civila a fost intrerupt in integralitatea sa de guvernele Boc si Ungureanu, iar el trebuie reluat pe alte baze si in considerarea realizarii unor obiective concrete ale Societatii Românesti. In acest sens, va facem cunoscut ca Federatia Societatea Civila Româneasca a inaintat Guvernului Ponta un memorandum de colaborare insotit de un program cu obiective concrete.

          Domnule presedinte, dupa cum cunoasteti, România sta pe un butoi de pulbere, populatia a fost degradata fizic si moral de masurile guvernelor Boc si Ungureanu, girate si incurajate de dumneavoastra, majoritatea covarsitoare a populatiei sta in pragul unei explozii sociale fara precedent, iar scânteia acesteia o constituie segmentul somerilor, pensionarilor si al revolutionarilor ale caror drepturi au fost confiscate de guvernele trecute, fondurile rezultate din aceasta fiind transferate spre furt in conturile partidelor si clientelei politice sustinute de dumneavoastra si de toti care s-au succedat la putere.

          Domnule presedinte, pentru ca toate cele de sus sa nu se mai intample, in calitate de slujitor al acestui popor va cerem sa nu va opuneti restituirii si refacerii tuturor drepturilor materiale si spirituale intrerupte ilegal de guvernele Boc.

          De asemenea, in vederea evitarii unui razboi civil iminent, va propunem ca impreuna sa infiintam un Consiliu National de Criza, care sa includa reprezentanti din mediile guvernamental, academic, Societate Civila, voluntariat si al simplilor cetateni, asociind aici si reprezentantii revolutionarilor. Acest consiliu ar putea stabili principii, mecanisme, strategii si actiuni concrete pentru iesirea din criza, calmarea societatii si unificarea poporului roman pe platforma unica a interesului national.

          In speranta, ca reintoarcerea dumneavoastra la Cotroceni va fi de bun augur pentru poporul român si va anula toate suspiciunile si pesimismul unei posibile colaborari, coabitari cu Guvernul Ponta si Societatea Civila pentru salvarea României, a unei perceptii adecvate si corecte a propunerilor noastre, va asigur domnule presedinte de bunele noastre intentii, loialitatea si intreaga noastra colaborare in activitatea viitoare comuna, benefica intregii societati.

          Prin demersul nostru dorim sa instauram o armonie sociala care sa constituie climatul si contextul favorabil al unei dezvoltari social-economice reale si profunde a tarii si a poporului roman, a implementarii depline a democratiei, al respectarii omului si a drepturilor sale, al colaborarii fructuoase intre toate segmentele societatii romanesti.

          Un raspuns pozitiv si urgent privind disponibilitatea dumneavoastra la colaborarea propusa, poate constitui un adevarat mesaj si semnal intern si international din partea Presedentiei României, de recapatarea increderii intregii societati românesti in Institutiile Statului (special in cea pe care o reprezentati, parlamentari si guvernanti), trezirea clasei politice la realitate si reprezentare reala a poporului român.

Împreună ne vom salva PATRIA!

Federatia Societatea Civila Romaneasca                                                 

Presedinte                                                                             

Petre Racanel        

                          

Crin Antonescu, un om lipsit de onoare?

     Stimate domnule Crin Antonescu,

     În 2009, când mi-am anunţat intenţia de a candida la preşidenţie, o intenţie atât de bizară pentru toată lumea, la întrebarea pe care o primeam de la fiecare cunoscut: De ce candidezi? Ce speri să obţii în felul acesta?, răspunsul meu era cam acesta: Încerc să-i conving pe oameni să nu-l voteze cumva pe Băsescu sau pe Crin Antonescu!

     Cu alte cuvinte, aşa cum am mai spus-o, nu am avut niciodată o părere prea bună despre dumneavoastră. Fără să vă cunosc propriu zis, ci bazându-mă numai pe felurite informaţii aflate în circuitul public, chiar dacă multe erau contradictorii, părerea mea despre dumneavoastră era destul de fermă, fermă şi ...negativă! Negativă rău (!)!

     Probabil că de aceea mă simt dator să fac publice rândurile de mai jos. Voi fi cât se poate de succint:

     Mi-am schimbat mult părerea despre dumneavoastră în urma celor petrecute de când aţi ajuns preşedinte interimar al României. Aţi făcut, zic unii, multe greşeli politice în această calitate: aţi promulgat, bunăoară, o lege care deservea în mod decisiv proiectul demiterii lui Băsescu! O lege prin care v-aţi tăiat singur craca de sub picioare!... Puteaţi returna legea la Parlament şi puteaţi cere anumite modificări prin care să fie asigurată impunerea liberă, democratică, a voinţei electoratului. Mă refer la acceptarea acelui cvorum nenorocit.... A fost o mare greşeală, prin care a devenit posibilă anomalia la care am asistat: nu a contat votul unei majorităţi impozante! Halal democraţie!

      Şi alte greşeli vi se impută. Eu însumi v-am reproşat la începutul „crizei” asemenea decizii sinucigaşe pentru un politician. Le-am formulat în textul intitulat Prostul dacă nu-i fudul parcă nu e prost destul...  Când voi avea timp îl voi reciti, să văd dacă nu cumva îl retractez!

      Da, s-ar putea să-l retractez, în măsura în care constat azi că aţi devenit ţinta unori atacuri nedrepte şi nedemne, şi nu aş vrea ca numele meu să fie inventariat alături de cei care, din prostie sau din mişelie, v-au sărit la gât! Acestora, care cu toţii vă reproşează că vă lipseşte exact ceea ce aţi dovedit cu prisosinţă că aveţi: onoarea, le voi aminti următorul detaliu esenţial pentru toată discuţia:

     la data când dumneavoastră v-aţi pus la bătaie viitorul politic şi aţi declarat că vă veţi retrage din viaţa politică dacă Băsescu nu va fi demis prin referendum, sensul cuvintelor dumneavoastră a fost foarte clar, anume că vă retrageţi dacă, prin votul lor, românii vor decide ca Băsescu să rămână în continuare la Cotroceni! Nimeni nu a înţeles că putea fi vorba de altceva decât de rolul decisiv al voturilor, de numărul voturilor exprimate majoritar într-un sens sau altul! Nimeni dintre noi, cei care am fost martori la pariul în care v-aţi angajat viitorul, nu s-a gândit nici măcar o clipă că se putea pune problema revenirii lui Băsescu prin absenţa de la vot a oamenilor!!!! Ne era clar că referendumul din 2012 urma să se ţină după aceleaşi reguli ca în 2007!

     Repet pentru cine are nevoie: pariul pus de Crin Antonescu a fost acesta: că prin majoritatea voturilor exprimate, românii îl vor demite pe Băsescu! Or, majoritatea la data aceea însemna numai atât: majoritatea dintre cei care vor participa la vot! Iar această majoritate, slavă Domnului!, s-a înfăptuit „cu asupra de măsură”!

     Ulterior acestui pariu, regulile jocului s-au schimbat, prin intervenţia din afara competiţiei a unor factori ilegitimi şi neaveniţi, adică printr-un abuz! Ceea ce numai corect nu a fost! Aceste schimbări ale regulilor „în timpul jocului” impuneau să se schimbe şi termenii pariului! În caz contrar pariul devenind – şi chiar a devenit, nul, caduc, fără nicio consecinţă pentru cel care l-a propus!

      Aţi făcut mai multe greşeli, domnule Crin Antonescu, cam toate din aceeaşi cauză: aţi ţinut cu tot dinadinsul să demonstraţi că sunteţi un om de onoare, căruia nu-i este teamă de respectarea legilor şi a promisiunilor... E de discutat dacă aveaţi dreptul să împingeţi această preocupare pentru propria imagine până la excesul de zel pe care l-aţi arătat! Nu cumva aţi exagerat?(sic!)

     Un om de onoare se poartă ca un om de onoare în orice împrejurare, se zice. Cu o excepţie, aş preciza eu: atunci când omul de onoare se înfruntă cu un om lipsit de onoare, iar confruntarea are loc pe tărâmul nu al interesului personal, ci al interesului public! Într-o asemenea confruntare onoarea, chestiune de ordin privat, de interes strict personal, nu poate prevala dinaintea unor imperative superioare, cum este binele comunitar.  

     Interesul public, naţional, cerea fără doar şi poate demiterea lui Traian Băsescu! Iar dumneavoastră aţi ratat demiterea lui Băsescu prin comportamentul dumneavoastră corect, excesiv de corect, aş spune! (Fac această declaraţie la nivelul informaţiilor mele, deduse din mass media. Sper să nu fiu contrazis de apariţia unor „dezvăluiri” neaşteptate în privinţa dumneavoastră...) În felul acesta aţi făcut un mare rău românilor, ţării!

     Vă consider vinovat că în toată povestea acestui referendum aţi fost mai atent la propria imagine decât la interesul naţional al demiterii lui Băsescu cu orice preţ! Repet: demiterea lui Băsescu cu orice preţ! Altă grijă nu aveaţi voie să aveţi în cap! şi aţi avut!...

     La nevoie, pot detalia justificarea afirmaţiei că aţi fost excesiv de corect cu un adversar extrem de incorect, incorect la fiecare pas, la fiecare gest! Nu poţi, nu ai voie să fii corect indiferent cine ţi-e adversarul! şi mai ales atunci când cunoşti bine că adversarul nu este un om de onoare!

     Aş conchide propunând un paradox: în anumite situaţii, nu este corect să te porţi corect cu un ins incorect! Care sunt aceste situaţii? Sunt acele împrejurări când este în joc interesul supra-individual comunitar, naţional! În general, a te purta corect cu un ins incorect este un act de pedagogie superioară, menită să-l îndrepte pe nefericitul individ pe calea cea bună! În anumite situaţii însă eşti nevoit să constaţi că nu de pedagogie este nevoie, ci de aplicarea strictă, aspră şi pedepsitoare, dar meritată, cuvenită, a legii penale! Cazul lui Băsescu va deveni exemplar în acest sens, sunt convins! Caz tipic pentru situaţiile când nu mai există speranţă de salvare pentru individ şi trebuie să te porţi cu el ca cu o fiară turbată, devenită pericol public. În asemenea situaţii, ca autoritate publică, ai o singură ţintă: salvarea cauzei publice! Care este mai presus de orice! Salus Reipublicae suprema lex...

     Aparţin, sau încerc să aparţin acelei lumi care are ca deviză două cuvinte: Onoarea şi Patria. Sunt împrejurări, rare, când trebuie să alegi totuşi între cele două. Cred că e corect să alegi Patria!... Dumneavoastră aţi ales greşit, domnule Antonescu!...

                                                                *

     Închei cu o ultimă observaţie: ca profesor de limba română, când mă aflu în faţa televizorului, la emisiunile politice mai ales, mă transform într-un vânător de „perle”, de greşeli, dezacorduri etc. O vânătoare care mă îndurerează, mă întristează cumplit!... Am remarcat însă, încă o dată, în această vară atât de ...logoreică, că dumneavoastră domnule Crin Antonescu, deşi îmi sunteţi antipatic chiar şi din punct de vedere ...lingvistic, vreau să zic onomastic, sunteţi un foarte bun vorbitor, vorbiţi liber foarte bine, fără cusur. Aveţi un discurs care nu provoacă dureri de cap mult încercatei noastre limbi. Dimpotrivă! Iar pentru mine asta înseamnă mult. Felicitări! Mai exact spus: mulţumesc!

     ...Nu ştiu care vă mai sunt şansele în politică. Mi-am dorit să reuşiţi în prima parte a proiectului dumneavoastră: demiterea lui Băsescu. Partea a doua: instalarea dumneavoastră la Cotroceni ca preşedinte ales nu am dorit-o nicicum. Nu o doresc nici acum! Nu ştiu ce va fi mai departe. S-ar putea să vă rămân în continuare un adversar, mai puţin înverşunat, dar adversar. Un adversar care vă respectă însă!

     Să fiţi sănătos!

                                                                                                  Ion  Coja

Bucureşti, 23 august 2012

Post scriptum. Interesant ar fi ca cineva, o persoană la care eu să ţin mult şi care să merite tot respectul nostru, să ne demonstreze că Băsescu într-adevăr s-a purtat in-corect, ca un om fără onoare, dar că a făcut toate potlogăriile la care s-a pretat vara asta ca să salveze ţara, ca să nu ajungă ţara cumva, prin vot corect, democratic, pe mâna unor aventurieri, periculos de incompetenţi şi de corupţi etc., etc. S-au mai văzut minune de astea!...

     Teoretic, este posibilă şi această variantă. O luăm în calcul sine ira et studio... Ne-am trezi astfel în mijlocul unei intrigi raciniene de toată frumeseţea...

     Aştept dovezile, argumentele. Deşi mă cam îndoiesc de existenţa şi temeinicia lor!...

     Dar aştept mai ales ca cuplul Ponta – Antonescu să-şi facă exemplar treaba în următoarele luni ale guvernării USL, punând mai presus de orice Salus Reipublicae! Salvarea Patriei! Este singura lor şansă de a mai exista ca oameni politici! Succes!

                                                       

      

Din "pe romaneste"

pe termen scurt, haos, pe termen mediu, incertitudine

"Dacă aş fi ştiut atunci că acceptarea de mine şi de către Antonescu a cvorumului de 50 plus 1 va fi interpretat aşa de Băsescu, n-aş fi făcut asta. Da, regret că ne-am lăsat toţi folosiţi de nişte oameni nedrepţi!  [...] Tot ceea ce mi-am asumat faţă de domnul Barroso am respectat".

Victor Ponta, uzurpator al 7,4 milioane de voturi.

Daca USL-ul nu schimba conducerea la nivelul I&II, Basescu are toate sansele sa numeasca un succesor, chiar daca numai temporar, si USL-ul nu va putea reface majoritatea parlamentara de PPDD-uri si alte nascociri.  

• Foametea si jalea economica ce planeaza asupra romanilor in particular, si a emisferei nordice in general, vor face ca Primavara Araba sa fie un fel de dress-rehearsal (adica repetitie finala, in costume).
• Chiar si majoritatea parlamentara actuala va fi greu de mentinut, stiind ca parlamentarii sunt cei mai orientati dintre romani si vor alege sa pactizeze cu cel puternic.  

Vestul in general, si americanii in particular, au mizat pe Basescu, desi stiu ca popularitatea astuia e in cadere libera.  Basescu trebuie ca va scos si inlocuit cu unul care ofera acelasi nivel de garantii.  Ponta se crede el in acea pozitie, nu-s convins.

Romanii din strainatate care-s bucurosi de intoarcerea lui Basescu nu-s decat sicofantii care vor sa fie mai democrati si capitalisti decat gazdele lor.  Intr-adevar, cine-i mai zelos decat convertitul?

Celor care aplauda revenirea lui Basescu le-as spune numai 2 lucruri:

1) Sub Basescu totul a fost in cadere libera, economia, statul, demografia.

2) Daca Basescu era justitiarul pe care-l asteapta astia, de ce nu incepe cu Udrea-Videanu?

Ponta&Antonescu au gresit luandu-si acele angajamente si nesanctionand abuzurile celor cca. 1000 de procurorasi instituti de Basescu prin ne-schimbarea binomului Kovesi-Morar.  Ponta a mai gresit cu Rus, acest exponent al Clujului/Ardealului mai grozav decat restul romanilor.  Ardelenilor cu complexe de superioritate le-ar face bine sa inteleaga ca au fost pana alaltaieri slugoii ungurilor.   M-am bucurat sa constat ca noi oltenii am votat cel mai mult si bine, de data asta cel putin.

In incheiere, sper ca tinerii, dureros de absenti din viata politica, nu se vor risipi prin zari, ci vor intelege ca neimplicarea lor le este un mare dusman.  Pentru a se lamuri cu plecatul, sa-i intrebe pe aia care au facut-o ce si cum, inainte de a crede ca-s mai grozavi.

1 Euro = 5 lei?

1 Euro = 5 lei?

- Intr-o lume disperată după lichidităţi ceea ce se întâmplă cu evoluţia cursului euro în raport cu moneda naţională face parte dintr-un mecanism de autoreglare normal conjuncturii actuale. Victima presiunilor exercitate de speculatori şi a repatrierii masive de capital a băncilor cu filiale deschise în România, leul pare a se transforma într-o mâţă jigărită care ne va aduce, pe mulţi dintre noi, în sapă de lemn. Din păcate, cei care ar trebui să controleze situaţia nu pot sau nu vor să o facă şi de acum singurul principiu valabil este: scapă cine poate!
Goana după euro
Analiştii economic consideră că nivelul de 4,46 lei/euro ca fiind un nivel critic de la care BNR va reinterveni agresiv în piaţă pentru a le reaminti jucătorilor de forţa pe care o poate avea banca centrală pe piaţa locală.

În acelaşi timp, analiştii atrag atenţia şi asupra contextului local şi internaţional în care evoluează moneda naţională ceea ce face aproape imposibil de evaluat pentru jucători care este preţul corect pentru 1 Euro.

Asta în condiţiile în care BNR a susţinut până în acest moment că nu se observă ieşiri de capital din sistemul bancar românesc ceea ce ar putea duce la concluzia că actuala depreciere ar fi rezultatul conjugat al speculatorilor cu cel al necesităţii de euro pentru acoperirea cheltuielilor sezoniere (vacanţe, achiziţii de bunuri etc).

Numai că, în discursul ţinut de guvernatorul Mugur Isărescu cu ocazia prezentării ultimului raport asupra inflaţiei acesta menţiona că băncile comerciale europene au început să scoată bani din Europa de Est, inclusiv din România, lucru care a lovit în cursul de schimb.

“Fundamentele interne nu s-au schimbat, dar mişcările de capital sunt evidente. În primăvara anului precedent începuseră din nou intrări de capital, în România şi în alte ţări din Europa răsăriteană. Din toamnă acestui an, cu deosebire din poziţia băncilor comerciale mari europene, au loc ieşiri de capital. Influenţează cursul, determină în mare măsură raportul cerere/ofertă pe piaţa valutară şi este sursa, aşa cum s-a văzut în cazul Poloniei, de mare volatilitate”, a spus Isărescu.

Pentru a vedea ce se întâmplă în acest moment trebuie să ne reamintim că în 2009 marile bănci străine semnau “acordul de la Viena” (care survenea semnării acordului dintre FMI şi România) şi prin care acestea îşi dădeau acceptul de a-şi menţine expunerea pe România existenţa la acea dată.

Cu alte cuvinte, nu vor repatria profiturile filialelor locale ci, în caz de necesitate, vor suplimenta cu fondurile necesare pentru stabilizarea situaţiei.

Problema este că atunci nu se bănuia că recesiunea din România va fi atât de grea şi, mai ales, atât de lungă. La aceasta s-au adăugat o sumă de fenomene care au complicat suplimentar situaţia: blocarea creditării în România, rata creditelor neperformante a continuat să crească, veniturile din dobânzi au scăzut iar sistemul s-a contractat semnificativ atât la nivelul activelor cât şi a profitabilităţii.

Cu toate acestea, unele dintre filialele băncilor semnatare ale acordului de la Viena au, în acest moment, excedent de fonduri pe care însă nu mai au cui să le dea ca împrumuturi, acuzând lipsa de cerere solvabilă, o scuză penibilă pentru repatrierea fondurilor în seifurile băncilor mama secătuite de criză.

Este firesc ca într-o astfel de situaţie, BNR să se teamă că ieşirile importante de capital vor continua şi, după cum se arătă în raportul Băncii Naţionale, indiferent de evoluţia din zona euro, în rău sau în bine, capitalurile străine, în general, inclusiv cele ale grupurilor bancare, ar putea să părăsească România, cu efecte negative asupra cursului de schimb.

Această decizie de abandonare a Românie nu ţine atât de evoluţiile politico-economice din Uniunea Europeană, cât de necesitatea că băncile să se încadreze în limitele noului acord Basel III (cel care reglementează rezervele pe care trebuie să le aibă instituţiile financiare în orice moment).

La aceasta se adăugă rezultatele testelor de stres desfăşurate anul trecut, care nu luau în calcul un default suveran, aşa cum s-a întâmplat cu Grecia şi care arătau un deficit de capital de 115 miliarde de euro.

Cum situaţia din Grecia este în continuare incertă, riscurile ce trebuie luate în calcul de sistemul bancar european sunt amplificate de posibilele implicaţii asupra expunerii faţă de filialele şi sucursalele unor grupuri bancare pe ţările fragile din punct de vedere economic (printre care se numără şi România).

De altfel, datele Băncii Reglementelor Internaţionale arată că în 2011 expunerea băncilor străine pe România s-a redus cu 6 miliarde de dolari.

Analiza Tehnica relevă posibilitatea că EURO să atingă valori de peste 4,7 lei.
Pentru a putea face o analiză cât de cât coerentă şi relativ explicită pentru cei care nu au cunoştinţe de Analiza Tehnică (AT) am folosit, în cele ce urmează, două grafice ale evoluţiei EURORON aşa cum a fost aceasta înregistrată pe intervale de variaţie zilnică şi săptămânală.

Pe graficul zilnic se poate observa că începând cu 27 aprilie 2007 când 1 EURO = 4,0595 lei, raportul dintre cele două valute a intrat pe un trend ascendent care se înscrie în ultima perioadă în două triunghiuri ascendente marcate pe grafic cu gri (triunghiul ascendent major) şi alb (triunghiul ascendent minor).

Schimbarea garniturii de la Palatul Victoria a permis ca paritatea EURO să înregistreze pe 1 mai 2012 un maxim de 4,4239 lei, urmat pe 2 mai de un maxim istoric de 4,4168 lei/euro, la acea dată jucătorii fiind îngrijoraţi de incertitudinile legate de măsurile pe care le va adopta noul executiv după căderea Guvernului Ungureanu.

Reintrarea probabilă în piaţă a BNR după minivacanţă de 1 mai a făcut ca valoarea de referinţă să se corecteze până pe 7 mai la nivelul de 4,3895 lei/euro. Trendul descendent a continuat astfel încât în ultima şedinţă a săptămânii valoarea să fie de 4,4211 lei (BNR anunţa 4,265 lei).

Cu toate acestea, “spargerea” pozitivă şi decisivă a celor două triunghiuri se poate interpreta ca o tendinţă a preţului de a se îndrepta, într-un scenariu optimist pentru Euro dar pesimist pentru LEU, către valori ce pot atinge succesiv, 4.4272 lei, 4,4401 lei şi chiar, în extremis valoarea de 4,4824 lei.

În situaţia în care am lua în calcul aceiaşi evoluţie optimistă pentru triunghiul ascendent major, ţintele de preţ pentru EURO sunt mai generoase vizând 4,4609 lei, 4,5330 lei sau, în extremis, 4,5746 lei.

În variantă pesimistă, valoarea EURO se poate corecta până la 4,3148 lei, 4,3029 sau 4,2586 lei (calcule realizate pentru triunghiul ascendent minor). În acelaşi scenariu aplicat triunghiului major, ţintele de preţ se modifică astfel: 4.2967 lei, 4.245 sau 4.2215 lei.

În varianta unei evoluţii pe termen mediu ţintele de preţ pentru Euro în scenariul optimist sunt 4,5064 lei, 4,5624 lei şi 4,7699 lei. În ipoteza pesimistă, valorile potenţiale de preţ pot fi 4,2091 lei sau chiar 4,0001 lei.

Sintetiza acestor informaţii ne permite să creionăm, pentru un interval mediu de timp, un culoar de evoluţie potenţială a valorii Euro în raport cu moneda naţională cuprins între un minim de 4 lei şi un maxim de 4,7699 lei, cu probabilitatea cea mai mare că acesta să fie limitată într-un culoar delimitat de valorile 4,4609 lei şi un minim de 4,3029 lei – 4,2967 lei.

În loc de concluzii
Atât analiza situaţiei macroeconomice conjuncturale, cât şi analiza tehnică, relevă faptul că trendul de creştere a monedei unice europene în raport cu cea naţională are şanse mari să continue ducând valoarea acestuia chiar şi la “temutul” 5 lei pentru 1 euro (pe graficul săptămânal, deşi nu apare din motive tehnice marcată în imagine, estimarea maximale a evoluţiei preţului este de 5,1515 lei/euro).

Continuarea procesului de decapitalizare a filialelor locale sau chiar desfiinţarea unora dintre acestea ar pune presiune suplimentară pe cursul de schimb ceea ce lasă cale deschisă orice speculaţie legată de evoluţia ulterioară a cursului.

În plus, instabilitatea politica pe care s-a înscris România după demiterea cabinetului Ungureanu şi schimbarea de forţe din Parlament arunca ţara într-o lungă campanie electorală în care tendinţă va fi de onorare a promisiunilor electorale făcute până acum, promisiuni care nu pot fi făcute decât prin inflaţie.

Că BNR va rata, probabil, din nou, ţinta de inflaţie propusă nu mai are nici o relevanţă în condiţiile în care voturile bugetarilor vor fi “cumpărate” prin măriri fictive de venituri ce nu vor avea în spate susţinerea unei economii funcţionale ci doar tiparniţa BNR.

Situaţia generală este cu atât mai complicată cu cât pe plan internaţional sistemul bancar se pregăteşte de apusul monedei unice luându-se în calcul posibilitatea părăsirii Uniunii de către Grecia şi chiar Spania şi Portugalia.

Un scenariu promovat în toate birourile de analiză ale grupurilor bancare din întrega lume şi care probabil că va da câştig de cauză dolarului.

Va redeveni USD moneda de refugiu suprem? Greu de anticipat în condiţiile în care nici SUA nu stă prea bine din punct de vedere economic, iar ţările emergente din grupul BRIC deja au stabilit ca schimburile comerciale dintre acestea se vor realiza în monedă proprie a fiecărei ţări.