Denunț public
În legătură cu
apropiata privatizare a OLTCHIM, facem următoarele constatări și aprecieri:
1. După 1990
industria românească a intrat într-un vast proces de DISTRUGERE. Oficial și
pentru a păcăli lumea, acestui proces i s-a spus PRIVATIZARE. Termen cu totul
nepotrivit, termen fals, mincinos, menit să ascundă intențiile criminale ale
guvernanților de după 1990.
2. Printre țintele
principale ale DISTRUGERII asistate de guvern s-a aflat petro-chimia
românească. În 1990, petro-chimia românească era competitivă la nivel mondial,
era printre primele din lume. După 1965, românii au rupt de la gura copiilor ca
să sprijine proiectele de industrializare a României. Nu erau proiectele unui
nebun, ci ale unui vizionar inspirat, în ciuda altor păcate și greșeli ale
sale. Industrializarea României era o necesitate care se impunea oricărui
voitor de bine pentru neamul românesc. Dezbaterile pe această temă dinainte de
1944 stau mărturie că această cale a industrializării accelerate era singura
cale de urmat pentru a asigura României un statut demn printre țările lumii.
3. În 1989 poporul
român a ajuns în situația de a începe să se bucure de sacrificiile făcute
pentru edificarea „socialismului multilateral dezvoltat”. Aveam o economie
puternică, nu aveam nicio datorie externă, dimpotrivă, alții erau datori la noi
cu câteva miliarde de dolari. Erau semnele unei apropiate bunăstări meritate,
îndelung așteptată.
4. Ceea ce nu a prevăzut
nimeni, nici Ceaușescu și nici alți susținători ai ideii de industrializare, a
fost TRĂDAREA, dimensiunile inimaginabile ale trădării celor care au organizat
lovitura de stat din decembrie 1989, a celor care au guvernat România de atunci
și până azi. E greu să te opui trădării înainte ca aceasta să-și vădească
efectele. Mai ales când trădătorii se află în structurile și instituțiile menite
să protejeze statul și avuția statului.
5. Așa zisa
privatizare a OLTCHIM face parte din proiectul de DISTRUGERE a industriei, a
economiei românești, face parte din proiectul de transformare a României într-o
colonie, ai cărei proprietari nu mai sunt românii, ci niște străini, greu de
identificat în spatele unor firme anonime, cu denumiri înșelătoare: Banca
Mondială, Fondul Monetar Intenațional. Guvernul român a cedat în favoarea
acestor instituții toate pârghiile puterii, ale guvernării. Degeaba mergem noi
să votăm cine să guverneze în România. Votul nostru nu mai contează, deoarece
prin angajamentele deja luate, deciziile politice și economice importante le iau
Bruxelles-ul și FMI-ul, indiferent cine ar veni la guvernare!
6. Cazul OLTCHIM
este dureros de semnificativ. Privatizarea OLTCHIM-ului a fost decisă de
guvernul Boc, la presiunile – a se citi șantajul FMI-ului. Guvernul actual, cel
puțin la prima vedere, nu are cum să se dezică de semnătura guvernului
precedent. Mai ales că este un guvern slab, ușor de contestat, de înlăturat.
Chiar dacă, așa cum pare, ar exista o predispoziție pentru anularea sau măcar
amânarea privatizării, nu prea are cum s-o întoarcă! Slabe speranțe de la
guvern, de la Parlament, de la clasa noastră politică...
7. Preconizata
privatizare se face în beneficiul unei firme germane, cu sediul în Polonia,
firmă concurentă cu OLTCHIM. Principalul interes al firmei germane este
dispariția OLTCHIM-ului. Chiar dacă va semna un contract cu statul român prin
care se angajează solemn că va continua producția și va continua să plătească
taxe și impozite, că va continua să ofere de lucru la zeci de mii de români
care sunt interesați vital ca OLTCHIM să producă în continuare, firma germană
are nenumărate posibilități ca în modul cel mai legal (dar nu și legitim!) să
oprească producția! Mai ales că contractul dintre firma germană și statul român
are multe clauze secrete.
8. S-a afirmat că
sprijinul pe care l-a avut suspendatul președinte Băsescu de la liderii
europeni și în mod special de la Angela Merkel are explicații economice,
financiare. OLTCHIMul este de mult vânat de FMI. Guvernul Boc a semnat toate
acordurile premergătoare necesare acestei schimbări de proprietar. După căderea
guvernării PDL, Traian Băsescu este singura garanție pentru FMI & comp.,
alde Merkel, Barroso, Gordon etc., că România nu-și va încetini rimul
transformării ei în colonie. Avem acum toate motivele să deducem că într-adevăr
așa stau lucrurile. Revenirea lui Băsescu la Cotroceni era esențială pentru
aceste strategii și proiecte anti-românești.
9. Statul român, ca
acționar principal la OLTCHIM, reprezentat de guvernul Boc, a avut un
comportament straniu pentru un proprietar. Pur și simplu a sabotat bunul mers
al Combinatului, a împiedicat prin sancțiuni financiare ca OLTCHIM să reziste,
să mai producă. Datele prezentate de liderii OLTCHIM denotă clar că guvernul României
a acționat cu totul contrar intereselor românești elementare, fiind principalul
vinovat de falimentul provocat al OLTCHIM. Băsescu și Boc, în persoană amândoi,
se cuvine a fi cercetați pe acest subiect. Nu putea Boc să pună nicio semnătură
a sa fără să primească acordul de la Băsescu. Răsplata trădării a venit în mai
multe feluri, unul fiind cu siguranță manevrele disperate și incorecte la care
s-au pretat liderii europeni, ca servanți ai intereselor și ai politicilor
anti-românești, pentru a împiedica demiterea președintelui sperjur și trădător
de țară.
10. Ce putem face
acum?
Fără pretenția că identificăm exact calea
de urmat, sugerăm următoarele:
Mai înainte de orice, (A) să împiedicăm
sau măcar să amânăm semnarea contractului de privatizare, în speranța că un
guvern viitor sau – mai puțin probabil, cel actual va găsi procedura prin care
să salveze OLTCHIMul și ce a mai rămas din petrochimia românească. Primul pas
constă în a câștiga timp. Să nu le permitem infractorilor, criminalilor
economici, să profite de încetineala cu care se mișcă guvernul. Toți cei
implicați împotriva proiectului de distrugere a OLTCHIM să înceapă prin a cere
desecretizarea contractului de privatizare în totalitatea acestuia. Odată
desecretizat acest contract, avem nevoie ca mai mulți specialiști, desemnați de
salariații OLTCHIM (nota bene: nu de acționarii majoritari!) și de societatea
civilă, să se pronunțe asupra acestui contract. Ceea ce va necesita timp!
OLTCHIM și, în general, petrochimia
românească, sunt componente esențiale ale economiei românești, soarta lor
depășește dreptul de decizie al Guvernului, al Parlamentului chiar! Pentru
edificarea acestei petrochimii s-au sacrificat sute de mii de români, care s-au
știut și se consideră proprietari ai acestor întreprinderi, ca parte componentă
din „avuția întregului popor”! Constituția și legile dinainte de 1990 nu făceau
statul român proprietar, ci numai administrator al avuției naționale. Nu cumva
este momentul ca, măcar în ceasul al 12-lea, să lămurim care este statul juridic pe care l-au avut înainte de 22 decembrie
1989 așa numitele întreprinderi de stat? Ca parte componntă a avuției
naționale, a întregului popor, puteau fi acestea puse la dispoziția unor legi
iresponsabile, așa cum au fost legile privatizării?
(B) Protestele publice trebuie să capete
amploare mai mare și o corectă direcționare! Avem motive temeinice pentru ca
protestele împotriva revenirii președintelui trădător să le asociem cu
protestele împotriva înstrăinării și demolării OLTCHIM-ului. Deci: demiterea lui Băsescu este, în mare
măsură, sinonimă cu salvarea OLTCHIMului! Numai că aceste proteste nu
trebuie făcute nici în Piața Universității, nici în fața Guvernului sau la
Cotroceni. Locul cel mai potrivit este în fața ambasadei Germaniei, a ambasadei
SUA, a reprezentanței Uniunii Europene, la sediul FMI.
(C) Nu în ultimul rând, cred că este
cazul să ne gândim foarte serios la un sprijin internațional. Nu pentru OLTCHIM,
ci pentru toată România! Suntem o țară agresată și ocupată, nu cu forța
militară, ci prin intrigi și crime financiare! Suntem o țară supusă prin cele
mai perfide mijloace la destructurare și dispariție de facto de pe scena politică
a lumii! Suntem un popor pe care se experimentează cele mai ticăloase strategii
de înrobire și distrugere! Nu se poate să nu existe în omenirea asta atât de
mare și de minunată (totuși!), persoane și entități publice care să nu arate
sensibilitate și solidaritate cu cauza supraviețuirii noastre ca popor, ca
țară, ca stat! Trebuie să le identificăm cât mai repede și să ne adresăm
acestora cu un mesaj „scurt și cuprinzător”, să punem toată documentația
necesară celor pe care apelul nostru îi va mișca! Să sperăm că printre aceștia
se vor număra liderii religioși ai Planetei, personalitățile academice de
notorietate internațională, laureații premiului Nobel pentru economie, pentru
pace, marile cancelarii ale lumii, marii ziariști și publiciști, inclusiv cei
care, cu mijloace proprii oricât de precare, se încumetă să se împotrivească Răului planetar!
În cazul special pe care îl reprezintă
OLTCHIM, cred că se impune și o corectă informare a opiniei publice din
Germania asupra felului în care Angela Merkel apără interesele con-cetățenilor săi.
Este acesta conform exigențelor morale caracteristice mentalității comunitare a
nemților? Mă îndoiesc...
...Deocamdată atât!
București, 9 septembrie
2012
Liga pentru Combaterea
Anti-Românismului LICAR
Pentru conformitate, ION COJA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!