Uniunea bancară provoacă o “fractură” în UE

Veşti  deloc încurajatoare au venit miercuri de la Bruxelles.  La doar două săptămâni de la prezentarea la sesiunea Parlamentului European de la Strasbourg a propunerilor  Comisiei Europene privind  o supraveghere bancară mai strictă în zona euro, în dezbaterile din Comisia pentru afaceri economice şi financiare a PE, reunită în aceste zile  la Bruxelles, au fost exprimate temeri, critici, dezaprobări legate de posibilele dificultăţi  pe care le-ar putea implica  proiectul de supraveghere unică bancară.

Corespondenţi de presă la Bruxelles au semnalat - în emisiunile  posturilor franceze de televiziune, în presa scrisă  franceză şi nu numai - primirea mai degrabă “rece” a propunerilor prezentate recent la Strasbourg de către José Manuel Barroso.

Nu a fost însă o surpriză. Reacţiile europarlamentarilor intervin după numeroase  declaraţii contradictorii făcute în ultimele zile de  liderii politici francez  şi german, precum şi după  o dezbatere  calificată de analişti drept extrem de dificilă  la  reuniunea miniştrilor europeni de Finanţe  ce a avut loc recent în Cipru.
Temerile, preocupările legate de  consecinţele unei instituiri rapide a supravegherii stricte a băncilor  din zona euro i-au divizat  pe cei 27 miniştri de Finanţe europeni prezenţi atunci la Nicosia. Franţa, Italia sau Spania au cerut să se acţioneze rapid în această direcţie, în timp ce Germania consideră că nu trebuie “să ne precipităm” şi, mai mult, se opune ca Banca Centrală Europeană să supravegheze ansamblul băncilor europene.  Suedia şi Polonia şi-au arătat îngrijorarea în privinţa statutului celor zece ţări ce nu fac parte din zona euro.

O prima  temere a fost exprimată în legătură cu  responsabilităţile supervizorului bancar european. Eurodeputaţii  au subliniat necesitatea  de a se conferi  mai multă responsabilitate  supervizorului, dar au cerut abilitarea  Parlamentului European de a  efectua anchete, a fixa bugetul supervizorului, a numi directorul  instituţiei respective.

Observaţii au fost  prezentate şi în legătură cu  diviziunea dintre  competenţele la nivel  european şi cel naţional, în special pentru ţările care nu fac parte din zona euro. A fost exprimată opinia că o supraveghere bancară  “cu două viteze” poate antrena  o divizare a pieţei unice europene. A fost cerută insistent preconizarea unei colaborări strânse între supervizorii  Băncii Centrale Europene şi cei naţionali, făcându-se în acelaşi timp o demarcare clară   între responsabilităţile fiecăruia.

Precizări suplimentare au fost cerute  de către europarlamentari şi în privinţa  dispozitivelor de supraveghere a băncilor. În concepţia  Comisiei  pentru afaceri  economice şi monetare, BCE trebuie să  aplice modalităţi diferite de supraveghere a băncilor, cu condiţia, însă, ca în cazul băncilor din zona euro să fie aplicat un sistem unic.

Unii eurodeputaţi, influenţaţi probabil de  disputele din ultimele săptămâni între diverşi lideri politici europeni, au apreciat miercuri, în Comisia PE pentru afaceri economice  şi monetare,  drept “nerealist” calendarul  fixat de Comisia Europeană pentru instaurarea supravegherii bancare.

Comunicat-surpriză al Germaniei, Olandei şi Finlandei

Edificator în privinţa  atmosferei tensionate pe fondul căreia au loc dezbaterile  asupra Uniunii Bancare Europene este  şi comunicatul  comun  - cu impact negativ imediat pe piaţa de capital -  dat publicităţii  miercuri, în urma întâlnirii de la Helsinki a miniştrilor de Finanţe ai Germaniei, Finlandei şi Olandei. Textul repune de fapt în discuţie însăşi esenţa a ceea ce s-a convenit la summitul european  din iunie, în legătură cu posibilitatea recapitalizării directe a băncilor în dificultate.

Comunicatul  precizează că  viitorul Mecanism European de Stabilitate (MES)  “nu poate recapitaliza sectorul bancar decât în viitor şi că acum nu poate gira actuala situaţie  dificilă  creată de criză”. Or, aşa cum s-a convenit la summitul  european din iunie, o uniune bancară, cuplată cu achiziţionarea de obligaţiuni de stat în condiţiile anunţate la începutul acestei luni de către BCE, este considerată un element-cheie pentru salvarea monedei euro şi restabilirea  încrederii pe pieţele financiare.

Şi în cuplul franco-german sunt divergenţe privind supravegherea bancară

Deosebrile de opinii între Paris şi Berlin  privind  crearea Uniunii Bancare Europene şi instituirea unei stricte supravegheri a băncilor  europene  au fost remarcate încă la summitul european din luna iunie, la lansarea proiectului, dar preşedintele François Hollande pare să  o abordeze pe Angela Merkel  cu mult tact, răbdare, dar  tot mai insistent.

Dovadă: recenta întâlnire de la Ludwgsburg, în landul Bade-Wurtemburg, la aniversarea a 50 de ani de la reconcilierea franco-germană, prilej cu care în  convorbirile  ce le-au purtat după   marcarea evenimentului amintit a fost reluată şi chestiunea  Uniunii Bancare  Europene. “Eu  sunt favorabil creării uniunii bancare, o etapă foarte importantă  pe care trebuie s-o depăşim în mai multe stadii succesive”, dar “cu cât acţionăm  mai repede, cu atât mai bine” - a afirmat  preşedintele Hollande  la conferinţa  de presă comună  de după  convorbiri.
Angela Merkel a răspuns însă cu  o opinie  total diferită. Ea  a subliniat că  este vorba de “un proces ce  va cere timp”, insistând  asupra calităţii acestui proces crucial  pentru construcţia economică europeană. “Pentru mine, a spus  dna Merkel, importantă este calitatea… Nu serveşte la nimic realizarea foarte rapid a ceva  ce nu funcţionează. Voi cere  miniştrilor noştri de Finanţe să acţioneze”.

A nu se uita că propunerea Comisiei Europene, susţinută de Paris, include  supunerea  supravegherii  de către BCE a 6.000 de  bănci din zona euro, inclusiv a tuturor băncilor din Uniunea Europeană, în timp ce Berlinul doreşte  supravegherea doar a  băncilor cele mai importante. Pentru analiştii de la “Les Echos” este greu  de crezut  că Bundesbank sau băncile  londoneze vor accepta până la urmă controlul BCE. Anglia (ea are totuşi  scuze, nefăcând parte din zona euro), Suedia, Polonia şi Danemarca au avertizat că proiectul “este pur şi simplu inacceptabil” pentru băncile lor.
Autorităţile unora din Europa  Răsăriteană (analiştii de la “Les Echos” nu precizează despre ce state  este vorba - n.n.) au declarat că “nu doresc să-şi asume riscul de  a-şi pierde băncile şi de a se  găsi  în situaţia de a fi dominaţi de un organism bancar  ale cărui puteri de decizie se află în mâinile celor “mari”.

În contextul actual, sistemul bancar european rămâne un obiectiv ce trebuie construit

Trebuie recunoscut, afirma  analistul Pascal Ordonneau de la “Les Echos”,  că lansarea ideii  unei Uniuni Bancare  Europene “a avut în sinea ei  ceva surprinzător şi suprarealist”… “Toţi ştim, reaminteşte analistul, că  băncile s-au aflat la originea crizei actuale. Ele fac obiectul criticilor unei opinii publice furioase împotriva  dezmăţului şi a concepţiei lor  despre bani şi bonusuri… Dar, tot atât de adevărat este că băncile sunt  întotdeauna asimilate  independenţei politice şi economice a unei ţări. Băncile sunt  încă simbolurile şi mijloacele prin care  este exprimată suveranitatea. Dacă băncile centrale  europene  tind tot mai mult să   fie  un gen de filiale ale BCE, băncile europene private sau publice lasă încă impresia că puterea monetară nu a părăsit  solul naţional. În acest context,  rolul BCE ca Bancă Centrală  responsabilă a  sistemului bancar european rămâne  un obiectiv  ce trebuie  construit. Acordul  recent semnat  nu este decât o bună bază de discuţii”, conchide analistul mai sus menţionat.

Băsescu vrea în uniunea bancară, Ponta vrea la masă

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, acum două săptămâni, la Bruxelles, că i-a asigurat pe preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi pe preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, că opţiunea României este de a fi parte a uniunii bancare, chiar dacă nu face parte din zona euro. “I-am asigurat şi pe domnul Barroso şi pe domnul van Rompuy că România va fi parte a uniunii bancare - sigur, aici sunt de discutat modalităţile - iar argumentul principal pentru care România doreşte să fie parte a uniunii bancare, chiar dacă nu este în zona euro, este legat de faptul că 85% din piaţa banking-ului românesc e ocupată de bănci din zona euro”, a precizat şeful statului. Răspunzând unei întrebări, Băsescu menţiona atunci că a discutat cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, înainte de a merge la Bruxelles.

După câteva zile premierul Ponta a spus că România va decide în privinţa aderării la uniunea bancară după ce vor fi clarificate unele probleme expuse de alte ţări, precum Polonia, şi pornind de la ideea că oficialii români trebuie să fie “la masă”, proiectul actual nepermiţând României să îşi exprime opinia în uniune.

El preciza că Guvernul, în consultare cu Parlamentul şi cu Banca Naţională a României, va avea o poziţie oficială în perioada următoare pe această temă, pe măsură ce sunt lămurite unele aspecte ridicate de alte ţări, în special de Polonia.

“Guvernul polonez a spus: “Cum putem să aderăm la o uniune bancară la care nu avem dreptul să participăm la discuţii şi nu avem drept de vot, pentru că, nefiind în zona euro, noi avem dreptul doar să fim de acord, nu avem dreptul să ne spunem părerea?” Or, din acest punct de vedere, cred că România, ca şi Polonia, şi alte ţări care şi-au exprimat deja acest punct de vedere, sigur că trebuie să meargă în direcţia unei mai mari integrări la nivel european, dar cu condiţia să fii la masă. Nu poţi să fii în afara camerei şi să fii de acord. Ăsta e un gen de reprezentare a României care ne-a afectat în ultimii ani. Noi totdeauna eram de acord cu ceva ce nu ne băga nimeni în seamă”, declară Ponta.

Potrivit acestuia, uniunea bancară este o idee bună, dar România, ca să fie parte la ceva, trebuie să fie şi “primită la masă”, iar în propunerea actuală, nefiind membră a zonei euro, România nu poate nici să participe, nici să-şi spună părerea în cadrul uniunii bancare.