"Dezvăluiri din istoria secretă a manipulării"

                                                                                                                           Vlad Petreanu 

*Dezvăluiri din istoria secretă a manipulării:*
      *experimentele şi planurile criminale elaborate de Institutul
Tavistock*

        "Am văzut un om de afaceri echilibrat şi sigur pe el, care a intrat
în laborator zâmbind încrezător. În mai puţin de 20 de minute era chinuit
de ticuri şi se afla în pragul unei crize de nervi. Se tot trăgea de lobul
urechilor şi îşi frângea mîinile. La un moment dat şi-a lăsat capul în
palme şi a murmurat: Dumnezeule, opriţi-vă! Şi totuşi a continuat să
execute fiecare instrucţiune a experimentatorului şi s-a supus până la
capat." S. Milgram, 1963 (concluzii în urma unor experimente de manipulare)

        Subiectul conspiraţiei planetare fascinează şi intrigă publicul
larg. Dezvăluirile făcute mai ales în ultimii ani au aruncat lumină asupra
faptului că există o gigantică şi monstruoasă conspiraţie care urmăreşte să
ia în stăpânire întreaga planetă. Manipularea este una dintre armele de
temut folosită de conspiratori pentru a-şi ascunde scopurile reale şi
pentru a controla publicul larg.
        Mulţi oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspiraţie pe o
scară atât de largă. Unii cer probe, dar atunci când le găsesc le neaga
existenţa sau le consideră irelevante. Alţii rămân indiferenţi, spunând că
au probleme mai importante de rezolvat pentru a supravietui într-o
societate concurenţială. Vedem cum în mod paradoxal toţi aceştia
reacţionează exact aşa cum sunt programaţi, în timp ce neagă în continuare
existenţa programării. Bernard Levin dezvăluie în cartea sa "Time
Perspective and Morale" cum au fost şi sunt utilizate astfel de mecanisme.

*        "Profilarea" creierelor - arma războiului psihologic*

        În jargonul conspiratorilor, tehnicile de influenţare şi manipulare
se numesc "profilare". Odată ce vom înţelege cât de uşor de realizat este
aceasta, la nivel de individ sau de grup, pe toate nivelurile ierarhice,
prin inducerea unor reflexe condiţionate, conspiraţia nu va mai fi un
mister pentru nimeni.
        Profilarea este o tehnică elaborată în 1922 în Marea Britanie, la
comanda Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale (RIIA). La acel
moment, maiorul John Rawlings Reese a înfiinţat în cadrul Universităţii din
Sussex cea mai mare instituţie de "spălare a creierului" din lume -
Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.
        Acest institut a devenit ulterior nucleul Biroului de Război
Psihologic al Marii Britanii. Rezultatele cercetărilor lui Reese si-au
dovedit aplicabilitatea prin faptul că au fost verificate pe optzeci de mii
de cobai umani (soldaţi luaţi prizonieri de armata britanică supuşi mai
multor forme de experiemente.
        Utilizând metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock
de John Rawlings Reese, populaţia SUA a fost uşor de convins să participe
la al Doilea Război Mondial. În urma acestui succes, sub îndrumarea
doctorului Kurt Lewin, a fost înfiinţat Biroul de Servicii Strategice - OSS
(Office of Strategic Services), predecesor al CIA (Central Intelligence
Agency) considerat ca fiind o "necesitate" pentru acele vremuri.
        În timpul războiului, Kurt Lewin a devenit directorul Biroului de
Studiu al Bombardamentelor Strategice, care a planificat ca Royal Air Force
să se concentreze asupra bombardării cartierelor muncitoreşti din Germania,
lăsând intacte ţintele militare tactice, cum erau fabricile de muniţii.
Trebuie menţionat aici că fabricile de muniţii din ambele tabere aparţineau
bancherilor internaţionali, care nu aveau nici un interes să-şi vadă
bunurile patrimoniale distruse.
        Ideea care a stat la baza bombardării până la saturaţie a
cartierelor muncitoreşti civile era distrugerea moralului muncitorilor
germani. Lewin şi echipa sa au stabilit o cifră ţintă, şi anume că dacă
bombardamentele nocturne ale Royal Air Force distrugeau 65% din locuinţele
muncitorilor germani, moralul populatiei civile avea să se prăbuşeasca.
Documentul propriu-zis a fost redactat de Prudential Assurance Company.
        Royal Air Force sub comanda mareşalului Arthur Travers Harris,
supranumit şi "Bombardierul" a dus la îndeplinire planurile lui Lewin,
culminând cu teroarea bombardării oraşului Dresden, în timpul căruia au
fost masacraţi peste 125.000 de oameni, în majoritate bătrâni, femei şi
copii. Adevărul cu privire la raidurile ororii declanşate de
"Harris-Bombardierul" asupra civililor germani a rămas un secret bine păzit
şi a fost dezvăluit după mulţi ani de la sfârşitul celui de-al Doilea
Război Mondial.
        Mai târziu, după sfârşitul războiului, NATO a ordonat Universităţii
din Sussex să înfiinţeze un al doilea centru de "spălare a creierului",
instituţie care a fost integrată în Biroul de Război Psihologic al Marii
Britanii. Scopul principal al acestui centru a fost orientarea cercetărilor
mai degrabă spre aplicaţii civile decât spre cele militare.
        Aşa a apărut Science Policy Research Unit (SPRU) care a devenit
cunoscută ca un institut al "şocurilor viitorului", titlu atribuit
aşa-numitei psihologii destinate să manipuleze grupuri mari de oameni prin
expunerea la evenimente şocante şi schimbări foarte rapide de situaţie,
menite să provoace panică, derută şi nesiguranţă în rândul populaţiei. SPRU
a fost prima dintre numeroasele instituţii de acest gen înfiinţate la
Tavistock.
        Prin intermediul acestor crize artificiale urmate de
"administrarea" lor, se urmăreşte ca oamenii să devină incapabili să ia
decizii corecte, să-şi hotărască singuri destinele şi astfel să fie mai
usor de manipulat. În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de
administrare a crizelor - Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor
(Federal Emergency Management Agency - FEMA). FEMA a jucat un rol important
în manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea
deliberată a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.

*        Crizele artificiale şi "şocurile viitorului" *

        "Şocurile viitorului" sunt descrise ca serii de evenimente care se
produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate
schimbările de situaţii. Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate
ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea
omenească. Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea
să aleaga între variantele existente care i se par incerte.
        În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia
este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată,
determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a
răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare.
Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de
indiferenţă faţă de orice altă schimbare. Un asemenea grup devine uşor de
controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună.
        "Şocurile viitorului", spun cei de la SPRU şi manualele
Institutului Tavistock, sunt definite ca nişte "tulburări fizice şi psihice
cauzate de sarcina excesivă impusă mecanismului de luare a deciziilor din
mintea omenească". La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o
siguranţă fuzibilă, şi oamenilor încep să li se "ardă siguranţele" -
sindrom pe care ştiinţa medicală abia acum începe să-l înţeleagă, deşi John
Rawlings Reese a efectuat experimente în acest domeniu încă din anii '20 ai
secolului trecut.
        Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea şi
proliferarea consumului de droguri. Pentru că grupul-ţintă vizat era
tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai
eficientă a fost crearea "miracolului Beatles", de fapt o invenţie a
Institutului Tavistock şi parte integrantă din procesul de "fragmentare -
adaptare deficitară" elaborat de profesorul Willis Harmon.
        Acest proces constă în introducerea, cu ajutorul unui corp
conspirativ care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv
şi dezbinător în interiorul unui mare grup demografic, vizat să fie
schimbat împotriva propriei lui voinţe."
        Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheţelele de droguri
(LSD-Lysergic acid diethylamide) distribuite sub formă de eşantioane în
timpul concertelor acestei formatii, a generat un torent de droguri care şi
la ora actuală inundă lumea. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără
cooperarea mijloacelor de informare, care le-au prezentat sub masca de "noi
idei" şi "noi culturi" ce se dezvoltau în lumea artei şi a muzicii.
        O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în "artă" şi
"cultură", în timp ce cuvintele elaborate în contextul "muzicii rock"
fabricate în aceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât
stimuli cu înţelesul subliminal de a folosi droguri şi a fi "cool".

*        "Violul mulţimilor" prin intermediul publicităţii şi al
propagandei politice*

        Un vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui
Pavlov ce crede despre stăpânul său, acesta ar fi spus: "Iată ce reflex
condiţionat i-am creat. Când se aprinde beculeţul îmi aduce de mâncare."
Pavlov a demonstrat existenţa unui tip de reflexe condiţionate numite
întârziate, prin care putea determina apariţia unui anumit comportament, în
absenţa stimulului original care crease condiţionarea, dar care fusese
asociat cu alţi stimuli.
        Extrapolând la fiinţa umană experimentele făcute de Pavlov pe
câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări
negative sunt adesea condiţionate de dezechilibre care se instalează la
nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este
supus subiectul. Pe baza acestui principiu se bazează si psihologia
publicităţii.
        Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului
obisnuit - numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în
sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei.
Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin
utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse.
        Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreste mai mult
să "frapeze" decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice.
Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se
face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi,
mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.
        Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor,
speculeaza intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este
destul de scăzut. În consecinţă, utilizează două principii importante: prin
repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice
obsedante, se creează o stare de oboseală mentală, care este propice
supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu
constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creada în
lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază
nici o motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţionala. Ne aflăm astfel
în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat
asupra individului şi a maselor de oameni.
        Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat
semnează un decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, când
adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără
excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade. Iată
ce spune Serghei Ceahotin: "Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în
care trăim este mai degraba o descreştere a influenţei reale a
colectivităţii asupra vieţii publice; ele devin mai degrabă instrumente
docile în mâinile dictatorilor şi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe
de o parte o cunoaştere mai mult sau mai puţin intuitivă a legilor
psihologice şi pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice
pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicaţi de nici un
fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun un popor o
acţiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic.
        Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaţi psihic. E firesc
ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii
zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlăntuie forţele inerente
mulţimilor." Acest lucru - la care se referă Ceahotin în cartea sa "Violul
mulţimilor prin propaganda politică" - se explică prin faptul ca dacă un
reflex condiţionat nu este "reîmprospătat" din când în când, el îsi pierde
din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta
au fost create "şocurile viitorului") care să determine reapariţia
sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca
lanţul cu care erau înainte legaţi aceşti "sclavi psihici" să se strângă şi
mai tare.
        O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este
aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a
observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îsi
formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în
privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea
este predominantă la nivelul conştiinţei publice.
        Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi
distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât
devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este
mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în
situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de
nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi
ştiinţifice.

*        Controlul social prin intermediul mass-media*

        Pavlov atribuia o importanţă extraordinară cuvântului ca stimul în
formarea reflexelor condiţionate. Influenţa propagandistică se realizează
cu un succes evident folosind mass-media. Prin intermediul "actualităţilor"
de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte
eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în
casele şi minţile oamenilor ideile dorite.
        Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul
n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând
acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanta
deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este
învinsă pe toate planurile. Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un
"muzician al sufletelor", el trebuie să cunoască perfect instrumentul la
care cântă - claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi
sublimările lor.
        El trebuie să poata provoca deliberat în mase reflexele
condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele
noi, să declanşeze noi acţiuni. Pentru a atinge aceste scopuri, el se
foloseşte de presă. Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă
se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă
reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze
pentru a-şi atinge scopul.
        O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de
televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi / sau
ideea, sub pretextul "dezbaterilor". Se recrutează participanţi pro şi
contra, discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau
opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru
că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea
telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a
devenit în prezent o metodă standard.

*        Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii*

        În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie
dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică
este cea a "sondajelor de opinie". Campaniile de sondare a opiniei publice
au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile
care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau
vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a
opiniei publice. Această procedură se numeşte "făurirea opiniei publice".
        Aceasta este perla "olimpienilor" căci, cu ajutorul miilor de
specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând
strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot
crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi
diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.
        Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare
socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de
directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300
este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi
indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia. Ea
acoperă finantele, domeniul apărării şi partidele politice de toate
culorile şi orientările. Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o
poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii).
        Oamenii sunt numiţi "grupuri-ţintă ale populaţiei", iar sondajele
de opinie măsoară de fapt rezistenţă acestora faţă de ceea ce apare la
ştiri - care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al
guvernului invizibil. În funcţie de rezultatele obţinute prin aceste
barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de
programare şi manipulare adecvate abaterile grupurilor ţintă de la direcţia
dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaţi, dar nu-şi dau
seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create
în instituţiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în
locul lor).
        Ei nu sunt lăsaţi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care
îndrăznesc să o facă sunt imediat sancţionaţi social. Şi la acest proces
contribuie chiar informaţiile oferite de mass-media şi sondajele de opinie.
Un asemenea proces de condiţionare este descris în termeni tehnici ca
"mesajul care ajunge la organele de simt ale persoanei care trebuie să fie
influenţată".
        Totul face parte din elaboratul proces de influenţare a opiniei
creat la Tavistock. Unul dintre experţii în sondarea opiniei publice este
Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al companiei
Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme în faţa
studenţilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei
publice.
        Ideea nu îi aparţine însă, ea a fost inspirată de cartea "Trend
Report" a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În
această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii
opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.
        Oamenii de ştiinţă angajaţi în procesul condiţionarii sunt numiti
pompos "ingineri sociali" sau "savanţi ai noilor ştiinţe sociale" şi joacă
un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim.
Inginerii sociali de "şcoală veche" au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril,
Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cu John
Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiştilor noii ştiinţe
de la Institutul Tavistock.
        În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de
cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind constiincioşi
metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S. După cum stim,
OSS (Biroul de Servicii Strategice - Office of Strategic Services), a fost
predecesorul CIA şi s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heydrich.
        Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite au deci deja de mult
pregătită maşinaria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale,
posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistenţe slabe
şi simbolice din partea omenirii. Această "maşinărie" funcţioneaza din 1946
şi fiecare an ce trece aduce noi şi noi perfecţionari ale ei.
        De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război
mondial, americanii au fost condiţionaţi să privească Germania şi Japonia
ca pe nişte duşmani periculoşi, care trebuiau să fie opriţi cu orice preţ.
Pe baza informaţiilor cu care fuseseră îndopaţi, americanii erau convinsi
că inamicii trebuiau într-adevar să fie Germania şi Japonia, era modul cel
mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic. Mai recent, am
văzut cât de bine funcţioneaza procesul de condiţionare de la Tavistock,
când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul
ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al
Statelor Unite.
        Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor
300) a primit ordin să atace Irakul. În două saptamâni, cu ajutorul mass
media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială
s-a întors împotriva Irakului. La fel stau lucrurile acum cu asmuţirea
lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip
"şoc al viitorului".
        Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de
către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară
înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca
Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin
manipulare si programare par să nu înveţe nimic din ea.
        Ameninţarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertăţii
individuale şi colective a omenirii. Odată cu apariţia Guvernului Mondial
Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se vor pune în aplicare experimente cu rază
lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet
dorinţa de libertate. Atacul asupra sufletului constă într-o serie de
experimente cumplite, aflate în faza de elaborare, aplicate pâna acum, pe
scară restrânsă, în locuri ca Spitalul Naval Bethesda şi închisoarea
Vacaville din California.
        Libertatea este un drept fundamental primit de la Dumnezeu, pe care
cei care se cred stăpânii acestei planete au căutat dintotdeauna să-l
submineze. Totuşi dorul de libertate al fiecărei fiinţe umane este atât de
mare, încât până în prezent, niciun sistem nu l-a putut smulge din inima
omului. Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA,
pentru a toci şi amorţi dorinţa de libertate a fiintei umane, s-au dovedit
până în prezent incapabile de succes.