Imigranţi din toate ţările, vă ordon treceţi Nădlacul şi cuceriţi Occidentul!

Imigranţi din toate ţările, vă ordon treceţi Nădlacul şi cuceriţi Occidentul!

de George Bogdan

Imigraţia ilegală din zonele non-UE (Africa, Asia, Orientul Mijlociu) nu are ca destinaţie România, țară cancerizată de corupţia regimului băsist. Imigranţii ilegali din aceste zone sunt disperați să ajungă în statele dezvoltate ale Occidentului. Unele dintre aceste state membre UE sunt cele care se opun pe faţă intrării noastre în Schengen. Cu Germania, über alles, în fruntea listei. Teama burdihanelor îmbuibate din spaţiul comunitar (acolo unde cică am fi şi noi membri cu drepturi depline) nu este generată de riscul unor eventuale de valuri masive de imigranți din zone non-UE. Londra şi Berlinul se tem cel mai tare de „sărăntocii” din UE: România şi Bulgaria.

Nu ni se reproşează că am fi incapabili tehnologic să oprim eventuale afluxuri masive de imigranţi din Africa sau Orientul Mijlociu. Ar fi fost şi culmea. Toate rapoartele tehnice privind Schengen menţionează sisteme performante de supraveghere ale frontierelor României. De pe urma contractelor de super-tehnologizare a frontierelor româneşti – de peste un miliard de euro - companii occidentale au făcut un frumos profit. Investiţia a fost făcută nu atât pentru securitatea statului român, cât mai ales pentru a asigura securitatea occidentalilor.

Isteria de cetate asediată îi frisonează pe germani şi pe britanici când vine vorba de cetăţenii europeni români şi bulgari. Îi roade grija nu de „barbarii” din afara UE, ci de „sărăntocii” din spaţiul comunitar. Pe „barbarii” din afara UE îi poți lua cu împrumut o vreme, le poți tolera prezența în tabere cu sârmă ghimpată, poți să îi pui la spălat wc-uri, să practice meserii periculoase, când poliția comite abuzuri față de ei puțin îți pasă. Pentru că nu dispun de drepturi înscrise într-un tratat de aderare, îi poți expulza când vrei. Pe români și bulgari, nu. Riscul politic este mai mare, întrucât cei de la Comisia Europeană stau cu pleoapa pe tine ca stat membru, indiferent dacă ești contributor net sau nu la bugetul UE.

Marea Britanie și Germania se tem că românii și bulgarii vor veni peste ei doar pentru a beneficia de alocaţii sociale. Minciuna este imensă. Au statistici clare care spun că românii au avut unul din cele mai mari coeficiente de integrare socială și că sunt extrem de performanți în momentul în care sunt lăsați să își practice meseriile cunoscute, fără să le pună blocaje. Mult trâmbițata marjă de infracționalitate înseamnă nimic pe lângă avantajele aduse PIB-ului.

Problema este cu totul alta. Românii, bulgarii și polonezii aduc însă cu ei o problemă care îi deranjează pe mulți parteneri din UE. Îi obligă să se adapteze la suflul nou al principiului liberei concurențe. Politicieni conservatori din state UE au câștigat voturi și susținere pentru că au întreținut în chip criminal mentalitatea de asistați sociali ai propriilor lor electori. Au făcut din protejarea sistemelor lor de asigurări sociale temă de manipulare electorală. Cum să le spună creștin-socialul Hans-Peter Friedrich bavarezilor lui cu burdihanul plin de bere și cu metalitate de skin-heads că lucrătorii românii, polonezii și bulgari se dovedesc a fi uneori mai competitivi ca ei și că, fiind și ei cetățeni UE, au aceleași drepturi ca ei la sistemul de asigurări sociale. Din punct de vedere politic, ar fi sinucigaș

În timp ce scuipă pe est-europeni, Marea Britanie oferă avantaje sociale musulmanilor poligami. În timp ce premierul David Cameron vrea să stopeze venirea de instalatori polonezi, căpșunari români și castravețari bulgari, guvernul britanic a mărit în acest an contribuțiile sociale pentru musulmanii care practică poligamia și care au mai multe neveste și, implicit, mai mulți copii. Deși poligamia este interzisă prin lege în Marea Britanie, regatul recunoaște indirect, prin această măsură, dreptul celor care se declară de religie islamică de a avea mai multe neveste (uneori mai mult de patru) și de a avea alocații de la stat pentru ele și copiii lor.

Scandalul cu blocarea accesului la Schengen descrie de fapt o dimensiune nouă care tinde să se configureze în Europa. Principiul liberei circulații a mărfurilor, bunurilor și serviciilor este ținut la loc de cinste de sclifositele cu pretenții din UE (Marea Britanie, Germania, Olanda), pentru că le aduce avantaje economice. Este extrem de avantajos să plaseze, fără taxe vamale, produse și servicii ale companiilor lor pe piețele din alte state UE. Contribuția lor netă la bugetul UE înseamnă nimic pe lângă profitul real – în termeni strict comerciali, dar și simbolici – pe care îl au. Ipocrizia constă în a le lăsa permeabile frontierele interne în UE pentru fluxurile comerciale care îți aduc profit, dar le închizi circulaţiei libere a persoanelor.

Germania, Marea Britanie și Olanda au forțat în ultimii ani să se schimbe regulile jocului Schengen în timpul derulării lui. În septembrie 2011, Comisia Europeană a inițiat o propunere de modificare a Codului frontierelor Schengen. Acest lucru ar fi însemnat reintroducerea în orice moment a controalelor la frontierele interne ale statelor UE. Decizia urma să se facă pe baza unei propuneri a Comisiei susținută de o majoritate calificată a experților din statele membre.

Practic, Marea Britanie, Germania și ale state cereau ceva absolut incredibil. Să fie lăsate să își suspende obligațiile asumate prin Tratatul de Aderare când apreciau ele că interese lor naționale sunt afectate. Respectarea până la capăt a obligațiilor din Tratatul UE rămâne pe seama restului prostimii din UE. Constatăm că nu corupția din România sau eventuale «valuri masive» de muncitori români (profețiile mincinoase ale tabloidelor britanice) distrug construcția UE, ci o periculoasă relativizare a unor drepturi și obligații din Tratatul UE chair de către primadonele din UE, atunci când au ele interesul.

Este difuzată deja concepția în interiorul UE că spațiul comunitar va fi fiind el, teoretic, un spațiu al egalității între drepturi între toate țările componente, dar, de facto, cei puternici din UE se pot juca cum vor cu norme și legi și le pot modifica din mers, potrivit intereselor lor. Pe de o parte, primadonele din UE cer pe la summituri mai multă uniune economică și monetară, mai mult federalism, dar în realitate practică un naționalism nedeclarat și un protecționism agresiv absolut paralizante.

Ca atare, propun autorităților române să joace și ele cartea relativizării normelor UE. Luăm un scenariu ipotetic și îl vindem prin cancelariile occidentale drept unul foarte posibil. Ca și Marea Britanie sau Germania, și România vrea să își apere interesele naționale, dincolo de orice cerințe impuse de UE. Când ne simțim afectați, aceste cerințe europene pot fi suspendate. Când vine vorba de protejarea frontierelor noastre (trafic de droguri, trafic de carne vie, imigranți care vor să rămână pe teritoriul național), poliția de frontieră din România să fie fără milă. Nmic din aceste forme de infracționalitate nu trebuie să aducă atingere României. Eliminate fără cruțare. În schimb, când vin fluxuri masive de imigranţi din Africa sau Orientul Mijlociu, care vor să ia cu asalt Occidentul bogat, poliția de frontieră din România să devină extrem de tolerantă. Vama de la Giurgiu să redevină o nouă Lampedusa. Vajnicul polițist de frontieră, umilit de declarațiile aberante ale ministrului german de interne, să îi alinieze la frontieră pe toți amărâții lumii care vor să ajungă în Germania sau Marea Britanie și să spună: «Imigranţi din toate ţările, vă ordon treceţi Nădlacul şi cuceriţi Occidentul!».