Cu ce v-a greşit România, "golanilor"?

de Eugen Mihăescu

Am fost şi eu la salonul cărţii de la Paris unde “La Roumanie se livre” cum scrie pe catalog. Nu ştiu cine naiba s-a gândit la acest slogan tâmpit; un joc de cuvinte nefericit, pentru că poate însemna şi “România se predă”. Eram curios să văd dacă s-a schimbat ceva de când a fost numit la conducerea Institutului Cultural Român domnul profesor Andrei Marga, un om prea cumsecade, de care încearcă să-şi bată joc golanii Pleşu, Patapievici, Cărtărescu şi compania. Îmi imaginez că sunt în continuare mândri să fie numiţi golani, că doar se revendică din această categorie încă din iunie 1990.

De cum am intrat în standul României, am avut şi răspunsul: nu s-a schimbat NIMIC! Cel puţin nu la salonul de la Porte de Versailles. NU avea cum, nu avea când… Pentru că totul purta amprenta vechii conduceri. România, ca invitat special al Salonului de Carte de la Paris, a primit un spaţiu de 400 de metri pătraţi pentru a cărui amenajare s-au cheltuit 800.000 de euro. Şi nu acum, ci cu mult timp în urmă, când la conducerea ICR era H.-R. Patapievici, care se credea inamovibil. Cu aceşti bani se poate cumpăra un apartament de trei camere în arondismentul al XVI-lea - unde costă 10.000 de euro metrul pătrat -, două case şi jumătate într-o suburbie liniştită a Parisului sau un mic castel în Picardia. O bună parte din sumă s-a dat pentru proiectarea şi construirea standului, un mastodont greoi, un soi de schelă roşie a cărei semnificaţie o descopereai doar dacă puneai mâna pe catalogul tipărit în condiţii grafice execrabile: caracatiţa respectivă se dorea o plantă simplificată în stil popular românesc şi era doar o vulgarizare a unui motiv folcloric. Autorul proiectului este un arhitect de origine franceză, puternic susţinut de partenerul său intim, fostul ambasador al Franţei la Bucureşti, domnul Henry Paul. Nu ştiu cum de nu s-a găsit un român capabil să facă proiectul acesta. E adevărat că Patapievici era dator, avea legiuni de decoraţii să-i plătească domnului ambasador. Planul franţuzului nu avea prevăzut un loc în care să se scrie numele ţării participante, ROMÂNIA, care a trebuit adăugat ulterior, în ultimul moment şi a fost scris pe verticală ca să fie şi mai greu de citit. În catalogul oficial al salonului - tipărit cu luni în urmă -, standul românesc nu era marcat, ci doar pe planul de acces, sub titlul “Les lettres roumaines”, adică “literele româneşti”. Toate aceste lucruri au fost decise pe vremea când domnul Andrei Marga era doar profesor la universitatea din Cluj. Mai noi sunt doar preţurile furnizorilor francezi care, odată cu numirea Ramonei Călin la ICR-Paris, s-au triplat!

La umbra şandramalei roşii, pe tarabele de la intrare, am dat nas în nas cu “operele” protestatarilor. Distribuitorul francez, FNAC, în colaborare cu partenerul de la Bucureşti, librăriile Cărtureşti, şi reprezentantul local al ICR şi-au făcut datoria umplând mesele aflate în cea mai vizibilă poziţie cu volumele traduse şi tipărite pe banii contribuabililor români, astfel încât Pleşu, Liiceanu, Cărtărescu şi toată gaşca lor se lăfăiau la vedere în timp ce Eminescu, redus la o broşurică - traducerea câtorva versuri postume -, era exilat pe un raft, lângă ieşirea de incendiu, adică avea locul pe care i l-a decis Patapievici celui pe care îl denumeşte “scheletul din dulapul” culturii româneşti. E drept că, în acel colţişor, Eminescu se afla în bună companie, între Cioran şi Eugène Ionesco, pe un culoar strâmt în care se înghesuiau francezii interesaţi să cumpere ceva. Marius Daniel Popescu şi Răzvan Rădulescu, aclamaţi de presa franceză ca reale speranţe ale literaturii contemporane, se pierdeau pe sub cărţile protestatarilor. Nimeni nu s-a gândit să le pună volumele în valoare expunând fotografiile autorilor, dar şi menţionând prestigioasele premii pe care deja le-au obţinut.

Dacă vedeai felul în care a fost organizat standul României, devenea de neînţeles de ce au protestat pleşoliiceanopatapievicii refuzând să onoreze invitaţia editorilor francezi şi, cu atât mai puţin, de ce a renunţat să participe la deschiderea salonului premierul român. Era cumva la curent că vor fi prezenţi câţiva aşa-zişi “artişti” români (în realitate nişte coate-goale prin târg) puşi pe scandal? S-a temut Victor Ponta că va fi stropit cu vinul din sticlele pe care le-au spart “paşnicii” manifestanţi, pătând mocheta plătită cu bani grei? Să se ia de mână cu domnul ambasador al României la Paris, Bogdan Mazuru, care, grijuliu să nu-l supere pe guvernatorul de la Cotroceni, s-a eclipsat şi nu a venit ca să-l întâmpine cum se cuvine pe omologul său, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Excelenţa Sa, domnul Philippe Gustin. Noroc că l-a suplinit Nicolae Manolescu, trimisul României pe lângă UNESCO.

Sunt curios ce se va întâmpla cu Ramona Călin, adjuncta directorului ICR-Paris, cea care a facilitat accesul scandalagiilor în ziua deschiderii oficiale, când intrarea la salon s-a făcut numai pe bază de invitaţii nominale. O parte partizană a presei româneşti şi străine s-a văicărit că jandarmii au intervenit în forţă, fără să precizeze însă că au fost chemaţi de serviciul secret care asigură protecţia preşedintelui francez Francois Hollande. Nu pot să nu pomenesc aici de Mirel Bran - gură mare în “Le Monde” -, care, pe vremea când l-am cunoscut, în anul 2000, avea burta lipită de şira spinării, iar acum, plătit gras de ICR-ul patapievician, s-a rotunjit la faţă ca un hârciog. Brutalitatea jandarmilor este o minciună sfruntată, pentru că forţele de ordine nu au îndrăznit să fie dure, apreciind că scandalul este o problemă “internă” a României. Deci gaşca golanilor are la ICR-Paris, culmea, un aliat de nădejde în Ramona Călin, proaspăt numită chiar de Marga, e interesant de ştiut la sugestia cui… Protestul este îndreptat clar împotriva noului director al ICR, deşi, dumnealui, deocamdată, pare lipsit de putere. Şi atunci? E simplu, forţa domnului Marga stă doar în condei… Acela cu care semnează ordinele de plată. Protestatarii “intelectuali” se simt ameninţaţi la buzunare. Ca pruncii care sunt luaţi de la ţâţa mamei, împiedicaţi să sugă, ţipă, fac scandal. Cine are de pierdut din tot acest bâlci? Evident, România! Pentru ce trebuie, mă, să vă suportăm? Ce au produs capetele voastre în afară de mătreaţa care se va spulbera în cele patru vanturi? Cu ce v-a greşit România, golanilor?

Paris, 25 martie 2013