lui Sergiu Nicolaescu, Nicolae Cambrea, oferit drept “exemplu”: comandantul
diviziei NKVD “Tudor Vladimirescu”, amantul Anei Pauker, numit general de
Stalin la propunerea lui Beria. Un exemplu “demn de
urmat”?<http://roncea.ro/2013/
<http://roncea.ro/wp-content/
<http://roncea.ro/notele-
Notele părintelui Stăniloae <http://roncea.ro/notele-
*“Un fost ministru şi profesor universitar, Trancu-Iaşi, murind, a lăsat
să fie incinerat, fiind întovărăşit la crematoriu de numeroşi foşti şi
actuali miniştri, de profesori universitari şi de o mare mulţime de
intelectuali şi de studenţi. S-au ţinut cu ocazia aceasta cuvântări,
scoţându-se în relief personalitatea celui ce avea să fie peste câteva
minute mistuit de flăcări, o companie de feciori români, îmbrăcaţi în haina
militară pentru o altă misiune, cu mult mai sfântă, a dat onorul.*
*Câte suflete mai naive, impresionate de asemenea vorbe şi de asemenea
cinstiri, nu vor fi rămas cu hotărârea să urmeze şi ele la moarte pilda
unei asemenea „personalităţi”? Şi, mai ales, ce vor fi zis în sufletul lor
atâţia oameni din popor despre credinţa domnilor noştri şi ce concluzii vor
fi tras pentru necesitatea lor de a mai crede?*
*Să te laşi incinerat, când Biserica osândeşte acest lucru şi când nu-ţi
acordă, prin preoţii ei legiuiţi, asistenţa şi rugăciunile ei, echivalează
cu o nesocotire a Bisericii şi deci şi a creştinismului.*
*Nici în Vechiul Testament, nici în cel Nou, nici în istoria
creştinismului nu se practică şi deci nu se aprobă incinerarea.*
Ea nu se conciliază cu consideraţia ce-o dă creştinismul trupului omenesc.
*Trupul este, în credinţa creştină, chipul sufletului şi este creat de
Dumnezeu printr-un act de atenţie deosebită. El nu este o închisoare
regretabilă a sufletului, ci organul prin care acesta se manifestă,
imprimând asupra lui pecetea caracterului său.* Trupul face atât de mult
parte din fiinţa omului, încât viaţa veşnică, cea deplină, va fi tot în
trupul pe care l-am avut. Trupul acesta omenesc se bucură de atâta cinstire
în ochii lui Dumnezeu, încât Fiul Său Şi l-a făcut trup propriu şi stă cu
el în vecii vecilor pe tronul dumnezeiesc. (…)
*În arderea trupului se manifestă pur şi simplu instinctul păcătos şi
absurd de a destrăma credinţa creştină. *Ea arată o totală necredinţă în
Dumnezeu şi în demnitatea omului, făcut după chipul lui Dumnezeu. Ea
descoperă un suflet pustiu de orice credinţă, găsind în cenuşă şi în praf
simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Căci actele noastre au şi
funcţia de a simboliza credinţele noastre. *Cine respectă trupul, chiar
mort, îşi simbolizează prin aceasta credinţa în veşnicia lui, iar cine lasă
să i se ardă trupul arată că nu crede în nimic*.
Necredinţa desigur că este o chestiune care interesează Biserica. (…)
A fost şi la căpătâiul lui Trancu-Iaşi, ca la alţi incineraţi, un „preot”
care a citit rugăciuni. Noi ştim că acel preot este depus de Sf. Sinod. Iar
în baza legilor în vigoare statul trebuie să oprească un preot depus de a
parodia slujbele bisericeşti. Este o ocrotire şi un ajutor minim care
trebuie acordat Bisericii. Statul recunoaşte manifestarea numai a anumitor
culte. Cărui cult aparţine acel „preot”?
Încheind, ne exprimăm credinţa fermă că de aici înainte nu se vor mai
întâmpla cazuri ca acestea. (…) Suntem siguri că într-o bună zi, nu prea
depărtată, vom citi în *Monitorul Oficial *decretul de desfiinţare a
crematoriului, cuptor de trupuri omeneşti şi loc de sfidare a credinţei
româneşti. *Cine vrea să se ardă s-o facă acasă la el, cu uşile zăvorâte.
Sufletul poporului nostru n-are nevoie de asemenea spectacole.*
*Fragment din*: Pr. Dumitru Stăniloae, „Incinerare”*, Telegraful Român*,
an LXXXVIII, nr. 3, 14 ian. 1940, p.1 – *Integral la*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!