Ce avem de făcut mai întâi şi-ntâi?

Sunt multe de făcut în ţara asta a noastră, cu care Dumnezeu ne-a dăruit, iar noi  ne cam batem joc de ea!

Sunt multe de făcut pe planeta asta a noastră cu care Dumnezeu ne-a dăruit, iar noi ne cam batem joc de ea!...

Mă întreb dacă există vreo ţară la care să nu se potrivească întrebarea de mai sus, ţară ai cărei locuitori să nu fie cu nimic vinovaţi faţă de ţara şi istoria lor, faţă de Dumnezeu!... Eu nu ştiu nici una! Probabil din pricina puţinătăţii mele...

...Fac această introducere pentru a curma avântul defetist al celor care vor interveni pe marginea textului de faţă ca să se lamenteze cât suntem noi românii de ultimii. Probabil că aceste comentarii le voi scoate de pe site. M-am săturat de mulţimea muştelor care bâzâie pe acest subiect! N-au fost în stare să facă nimic la viaţa lor pentru alţii, pentru comunitatea în care trăiesc sau măcar pentru familia în care s-au născut, dar sunt primii să critice şi să deplângă condiţia de român, de om! ...Muşte care ar vrea să fie luate drept spornice albine! Mai uitaţi-vă în oglindă, fraţilor! Mai multă smerenie când ridicaţi ochii spre icoane!

...Aşadar, facem deosebirea între (1) cei ce întreabă eu ce am de primit de la ţara mea? şi (2) cei ce se întreabă eu ce am de făcut pentru ţara mea? Ne simţim compatrioţi şi semeni numai cu cei care vor să făptuiască cu gândul la Ceilalţi, la demnitatea lor de oameni, de români, la demnitatea profesiei pe care au onorat-o până acum! Lor ne adresăm cu acest site, în general, şi în mod deosebit cu textul de faţă şi cele ce vor decurge din acesta.

*

      Vânzarea pământului către străini.

      Am în vedere anul care a început abia! Este un an care ne ameninţă cu un termen care ar trebui să ne dea insomnii: dacă nu mă înşel, de la 1 decembrie 2013 orice străin va putea să cumpere cât pământ doreşte în România! Intravilan sau extravilan! Pământ agricol sau păduri, luciu de apă sau plai alpin etc. Deja, prin acte notariale abil concepute, zeci de mii de hectare au intrat în posesia unor străini, au căpătat o destinaţie şi o utilizare care nu ţine seamă de niciun interes naţional, de nicio planificare responsabilă a viitorului românesc.

      Uniunea Europeană ne-a impus această modificare a legislaţiei româneşti. Prevederile legiferate şi obiceiul pământului au menţinut în toate epocile istoriei noastre restricţii şi interdicţii extrem de severe privind protecţia fondului funciar naţional. Când domnitorii noştri au încheiat pace cu turcii şi au acceptat plata unui tribut şi alte servituţi, tratatele respective au prevăzut foarte clar două interdicţii: otomanii nu aveau voie să cumpere pâmânt românesc şi nu aveau voie să ridice în Moldova sau Muntenia lăcaşuri de cult mahomedan!... Prevederi înţelepte, care nu au funcţionat în nicio altă ţară învecinată ajunsă sub dominaţie otomană! Deh, aveam în fruntea ţării domnitori, nu fleacuri umane!...

      De data aceasta, acum, avem noi de învăţat de la alţii, de la celelalte ţări din fostul lagăr socialist, ajunse şi ele membre ale UE, cărora Uniunea Europeană le-a impus aceeaşi prevedere, aceeaşi obligaţie de a liberaliza accesul străinilor pe piaţa imobiliară. N-au avut încotro şi au acceptat-o, numai că au imaginat anumite condiţii şi restricţii care vor limita dimensiunile dezastrului social şi economic pe care l-ar putea produce această liberalizare dacă este lăsată să-şi facă de cap. Uniunea Europeană a acceptat aceste restricţii şi nimeni nu ne va împiedica să le adoptăm şi noi, înainte de 1 decembrie a.c. Mai mult, cred că putem face un pas în plus faţă de ţările amintite şi să „plusăm”, adică să imaginăm şi alte limite în aplicarea directivei UE. Directivă abuzivă, în spatele căreia avem tot dreptul să ne întrebăm ce se ascunde? Ce intenţii?

      Aşadar, probabil urgenţa nr 1 este să forţăm mâna guvernanţilor să conştientizeze pericolul şi să acţioneze în consecinţă. Să vadă cum au procedat fostele state comuniste, ca Polonia sau Ungaria, şi să meargă chiar mai departe pe linia apărării interesului naţional!

      Partid naţionalist.

      Desfiinţarea PUNR şi a PDAR, a Partidului Reîntregirii, precum şi degringolada fără leac, se pare, din PRM, face ca în Parlamentul României să nu avem nicio reprezentare politică a ideii naţionale. Nu excludem ca Partidul Poporului să-şi asume acest rol. Chiar sper asta. Voi avansa către liderii acestui partid propuneri concrete de susţinere în Parlament a ideii naţionale. Dar chiar şi dacă Tudor Barbu şi colegii săi, consecvenţi cu linia de conduită publică a lui Tudor Barbu şi, în general, a postului OTV, vor încerca să impună linia interesului naţional, şansele lor de a reuşi nu sunt prea mari, dat fiind scorul electoral. La acest scor s-a ajuns şi pentru că majoritatea electoratului naţionalist s-a abţinut de la vot. Acest electorat are nevoie de o reprezentare în Parlament. Este vorba de un electorat mult mai numeros decât cei care au votat vreodată cu PRM. Acest electorat are nevoie de un partid! Cunosc bine manevrele oculte şi ticăloase care s-au făcut până acum pentru a împiedica apariţia unui astfel de partid. Să sperăm că aceste manevre nu vor avea succes la nesfârşit! Ce ziceţi, domnule Viorel? Cu ce argumente să vă convingem că electoratul naţionalist are şi el dreptul la cuvînt?! Dacă aveţi altă părere, vă dau cuvîntul pe acest site, domnule Hrebenciuc!

      Modificarea Constituţiei, a Legii Electorale şi a Legii Partidelor.

      Guvernanţii au anunţat decizia de a modifica Constituţia şi legile amintite. Cât este de capabilă clasa politică să elaboreze legi coerente s-a văzut recent, la ultimele alegeri: în loc să se aplice rezultatul Referendumului din 2007 şi să se reducă Parlamentul la 300 de membri, numărul parlamentarilor a crescut în mod hilar, cu peste 100 de membri. Mass media nu a făcut caz de această dovadă crasă de prostie şi tembelism al clasei politice în frunte cu guvernul şi Curtea Constituţională. De preşedinte, ce să mai zic?!...

      Este imperios necesar ca societatea civilă să se mobilizeze şi să facă presiuni asupra Parlamentului şi a Guvernului, asupra Comisiei pe care aceştia o vor constitui în acest scop, pentru a nu lăsa lucrurile să se defăşoare după mintea cea puţin folosită până acum a aşa zişilor noştri politicieni! Problema va fi însă următoarea: cum facem să organizăm societatea civilă în vederea acestui scop: articularea unor propuneri judicios gândite, cele de care chiar avem nevoie pentru a pune capăt debandadei politice, haosului legislativ. E nevoie de oameni dispuşi să coopereze, capabili să se suporte unii pe alţii şi mai ales să ia seama la ideile şi argumentele colegilor. Oameni care sunt capabili să se sustragă blestemului ...tracic!

     Cine va candida la viitoarele alegeri prezidenţiale?

     Ce ne făceam dacă, aşa cum ar fi fost normal, Băsescu ar fi fost demis în vara trecută? La o lună de la debarcarea sa am fi avut alegeri prezidenţiale. Cine ar fi candidat? Cu ce şanse?

     Din ce în ce mai mulţi oameni se dumiresc şi ce poate Crin Antonescu şi consideră că prin alegerea sa în locul lui Băsescu am fi căzut din lac în puţ...

     Alegerile prezidenţiale din 2014 bat la uşă, iar o nouă suspendare a lui Băsescu pare din ce în ce mai posibilă. Are, nefericitul, atâtea belele la activ, ca să nu le spun chiar crime, încât ar trebui să mulţumească pentru fiecare zi pe care n-o încheie în patul de acasă, şi nu dincolo de gratii. Dar cui să-i mulţumească?! În niciun caz lui Dumnezeu... Altcineva l-a pus acolo unde se află!

      Indiferent cum va evolua Crin Antonescu, avem nevoie la următoarele alegeri de vreo doi-trei candidaţi valabili, demni de a fi luaţi în serios! Mai ales că politicienii noştri vor ca în noua Constituţie atributele puterii prezidenţiale să fie scăzute, mult reduse, diminuate. Cu atât mai mult avem nevoie de candidaţi care, odată aleşi, vor fi capabili să dea strălucire, prestigiu şi eficienţă maximă fotoliului de la Cotroceni. Cum trebuie să fie un candidat valabil? Vom discuta asta în comentariile ce vor urma. Eu unul am în vedere vreo două-trei persoane. Din păcate niciuna dintre ele nu vine din Basarabia sau din diasporă. Căci această idee aş vrea s-o lansez acum. Dacă posibilii candidaţi la care ne putem gândi acum, nu prea merită să fie luaţi în calcul, să ne îndreptăm privirile şi spre alţi români, din afara partidelor şi a clasei politice, dar şi, dacă ar fi cazul, din afara graniţelor politice. Doar un adevărat preşedinte ar fi să fie al tuturor românilor, de pretutindeni.

      Aşadar îi invităm la dezbaterea problemelor mai sus enumerate şi pe românii din Basarabia. Un basarabean la Cotroceni, bine ales – dacă există!, ar fi o soluţie cu care nu am face decât să repetăm isprava şi manevra de la prima Unire, cea din 1859... La fel, dacă acel român de ispravă ar veni din Germania sau Statele Unite! Singura condiţie ar fi să fie român român! Aşa cum n-a fost niciunul dintre preşedinţii cu care ne-a bătut Dumnezeu după 1990...

18 ianuarie 2013

                                                                                                                        ION  COJA