Vânat profitabil

Americanii se trezesc la realitate! Nemulţumiţi de recentele „alegeri”, unde o non-valoare a primt cadou, ca pe un premiu Nobel, un al II-lea mandat de preşedinte la Casa Albă, tot mai mulţi de cetăţeni cer secesiunea - separarea de Washington. Cam târziu! S.U.A., este deja în faliment. N-am spus-o eu, ci abiltaţii economic, social şi politic. China vine pe cai mari, din urmă! Ce va urma aceastei cavalcade? Vom vedea curând.

Război de cotropire totală

În perioada interbelică, nemulţumiţi de deciziile învingătorilor Primei Conflagraţii Mondiale, perdanţii practicau idei şi soluţii revanşarde. Astăzi, la un secol de la prima cruntă mare încrâncenare a lumii, ne aflăm într-un altfel de război planetar. Prinsă în colimator, Pe post de ţintă a „radarelor” şi dronelor inamice, România a fost târâtă într-un război invizibil, nedeclarat. Un război fără convenţii, fără reguli, fără limite, un război de cotropire şi îndobitocire, mai dur, mai distrugător decât cel al cizmei sovietice din anii ‘40. Un grup „elitist” de oameni super-bogaţi, super-potentaţi, a cărui existenţă este atent ocultată, se erijează în dumnezeii Noii Ordini Mondiale. Mulţi dintre dumneavoastră poate că nici nu aţi auzit de aşa ceva sau, dacă da, consideraţi a fi rodul „teoriei conspiraţiei”. Inexact! Minuţios pregătit şi experimentat, a fost construit un diabolic păienjeniş cu mii de interconexiuni, prin intermediul căruia licuricii” planetei manipulează omenirea după bunul lor plac. Grupul „Bildenberg”, F.M.I., Banca Mondială, Council of Foreign Relations - C.F.R. (Consiliul pentru Relaţii Externe), Comisia Trilaterală…, doar câteva din principalele „instrumente” organizaţionale. Complotiştii acaparării controlului total al planetei urzesc distrugerea statelor naţionale, apoi unirea rămăşiţelor acestora în conglomerate statale asemnea U.E..

Imbecili şi „bombe sexi”

Mascarada-tragedie din decembrie 1989 nu a fost simplă o întâmplare a poporului român, ci o acţiune deliberată şi minuţios elaborată. Folosindu-se de sintagma grotescă „despărţirea de greaua moştenire ceauşistă”, întunecaţii „iluminaţi” ai planetei au recurs la machiavelica, demonica metodă a distrugerii României din interior. „Pentru un pumn de dolari”, guvernele mafiote postdecembriste, aservite puterilor mondiale, au permis, invazia monştrilor, care au vândut bucată cu bucată economia, siguranţa şi independenţa naţională. Ne-au vândut şi pe noi, nu la bucată ci pe de-antregul. Au momit poporul, căruia acum i se serveşte la televizor o adunătură de imbecili, de „bombe sexi”, aproape în costumul Evei. Iradiindu-i însuşirile materne, graţia şi mângâierea sufletească, au transformat femeia într-un banal obiect de consum, de vânzare la colţul străzii. Pe cei mai mulţi, sistemul păgubitor i-a făcut să abdice de la rolul de educatori ai propriilor copii, livrându-le cantităţi uriaşe de desene animate, jocuri video şi filme propovăduitoare ale violenţei

„Democraţia”, o simplă iluzie

Trecem prin clipe grele. Realitatea pe care o trăim sfidează bunul simţ, logica, raţiunea, sănătatea mintală. Preocupaţi de supravieţuire, alergăm buimaci şi derutaţi după niscai resturi de la masa bogaţilor, pentru a ne îngriji de noi şi de apropiaţii noştri. În furnicarul bezmetic în care ne mişcăm, am uitat să privim în jur pentru a-i observa pe cei care ne controlează mintea şi raţiunea. De peste două decenii România este privită ca un vânat profitabil, ca un „pământ al făgăduinţei”. Impostorii politicii din România, slugi postdecembriste, servile Înaltei Poarţi a Noii Ordini Mondiale, au distrus Ţara şi ne-au dat înapoi cu un secol, practicând ca politici de stat, minciuna, genocidul economic, jaful şi crima împotriva poporului român. Marele istoric Florin Constantiniu, a riscat să atingă orgoliul unanim, afirmând: „Românii sunt un popor de oi conduşi de un guven de lupi.” Afirmaţia a stârnit nemulţumiri, însă, din păcate, a grăit mult adevăr. Mai aproape de realitate, generalul Gheorghe Văduva susţine că românii sunt „o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi, într-o prăpastie”, dar, în continuare, îşi exprimă optimismul, argumentând: „Ne vom trezi la timp, nicio grijă, şi ne vom păstra ţara aşa cum e acum, pentru că aşa e mai bine şi pentru Europa şi pentru noi şi pentru pământul ăsta. [...], sper că ne vom maturiza după ce am traversat o perioadă extrem de grea, un examen cumplit… Ar trebui ca şi politicienii să înţeleagă că vremea clanurilor care se bat pentru putere, precum ţiganii, a apus şi că sunt reprezentanţii acestui popor, slugile acestuia…”

Trezirea Neamului

Eu spun că a sosit momentul să scoatem capul din nisipul în care am fost îngropaţi vreme de aproape un sfert de secol! Nu mai putem trăi - cei mai în vârstă - în umbra amintirilor şi a vremurilor când în România se putea Trăi, nu Supravieţui. Automatismele îndelung experimentate asupra noastră, imbecilizarea prin mass-media, tentativele hedoniste de relaxare şi de tumefiere a senzorilor noştri de alertă, de ignorare a răului absolut, care ne strâng nemilos în cercul de oţel al globalizării trebuiesc spulberate. Ştiu că se poate! Piesele de puzzle ale „jocului” heghemonist trebuiesc identificate, puse la locul potrivit, astfel încât imaginea rezultată să deschidă ochii românilor, şi, ca o sirenă de alarmă să sune trezirea Neamului Românesc, înainte de a fi prea târziu, pentru a ne apăra şi păstra Ţara şi Neamul. În România mai trăiesc, încă, Oameni!

„Pâine şi circ!”

În mod continuu, suntem agresaţi cu spectacole electorale de proastă factură, regizate în interesul „baronilor” şi „mogulilor”, interpretate de nişte papagali incompetenţi, sfertodocţi şi necinstiţi. „Pâine şi circ!” Asta ni s-a servit după decembrie 1989! Priviţi şi dumneavoastră! Aceiaşi „actori”, traşi parcă la o rotativă imbecilă, au venit din nou cu circul campaniei electorale prin târgurile şi oraşele patriei. E vremea să înţeleagă aceşti „coate goale” că nu vor mai fi votaţi pentru a-şi etala, în faţa camerelor de televiziune, ceasurile din aur, inelele ostentative, costumele de firmă, cravatele şi ordonanţele emise împotriva propriului popor, ci pentru a rezolva problemele extrem de dureroase ale românilor, pentru a permite renaşterea sentimentului naţional, sedat şi atrofiat la ordinele „licuricilor” planetei, aceşti „dumnezei” de conjunctură. Ce-i de făcut? Chiar dacă unora nu le place, răspunsul ni-l oferă Radu Gyr:

„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”

„Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tau ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”