CODUL LUI HAMMURABI

Maria Diana Popescu, Agero

Spaţiul fragil al societăţii civile, colmatat de criză şi de apele revărsate din cer, a scăpat pentru moment  de corturile ocupaţiei politice şi de alaiurile candidaţilor, raşi, tunşi, frezaţi şi parfumaţi, care au invadat ţinuturile patriei, precum extratereştrii în filmele S.F..  Gata cu iarmarocul electoral - spectacolul grotesc şi costisitor (după modelul american), despre care, Oscar Ameringer afirma că  „este arta de a obţine voturi de la săraci şi fonduri pentru campanie de la bogaţi, promiţîndu-le şi unora şi altora că îi va proteja de ceilalţi.” Din păcate, întotdeauna sub vremuri, istoria a fost ostilă mulţimii, ţinută la limita supravieţuirii cu firmiturile de la masa stăpînilor. Cum ar fi dacă intelectualii ar înfiinţa o structură de partid,  ca alternativă la degradatul sistem politic capitalist, un partid cultural-social de temut, care să negocieze de pe poziţie de egalitate cu statul, ca instituţie în slujba cetăţeanului. Ar fi cea mai puternică ripostă din istorie, dată statutului de milogi enervanţi şi inutili pe care autorităţile îl aplică naţiunii. Polonia a eliminat un regim printr-o astfel de acţiune. Nu este un exerciţiu de imaginaţie, ci tentaţia unui demers. Sloganurile manipulatorii care au afectat grav şi pe termen lung structura societăţii civile, viaţa cetăţenească şi imaginea ţării, nu mai pot fi „comestibile”. Regimul de clandestinitate în care a fost trimis cetăţeanul nu mai poate fi acceptat.

În grava eroare în care se află mersul omenirii, mai lipseau pălăriile zburătoare ale regalităţii, sterilitatea şi opulenţa ostentativă din zona şampanizată şi ecletizantă a schimbării de tactică. După două trimestre de scădere economică, englezii au fost parcă hipnotizaţi de cele 1,4 miliarde de euro, date pe apa Tamisei. Rege sau om de rînd, pămîntul se deschide la fel pentru toată lumea. Numai dacă eşti extremist nu-ţi găseşti mormînt, nu ai linişte în lumea întunericului şi eşti purtat, în oale şi ulcele, dintr-o ţară în alta şi confundat cu drogurile. Atunci de ce să facem jocul lui Kover, instigatorul, insistînd pe şmecheria lui? Conspiraţia împotriva României este o capcană menită să-i aducă un capital de imagine. Populaţia maghiară din ţara noastră, la fel de paşnică precum românul, înţelege că mai-marii lor sînt marionete celebre, înţelege chiar şi de ce  Rusia se face soră cu China: ca să se tutuiască din punct de vedere strategic. Nu vînd gogoşi, cele două surori vor fi la mare căutare pe piaţă! Precum îşi doresc prinţii,  prinţesele, regii şi reginele, cu apucături moderne. Fac tot felul de giumbuşlucuri, pentru a se afla mereu în atenţia lumii. Iau lecţii de mixat muzică, prezintă buletinul meteo la BBC. Vrăjiţi de turmele de mioare, de cîntatul din fluier şi de „mierea ursului”, merg în cîrjă prin pădurile patriei noastre, clocind în minte ideea colonizării.  Închis pe viaţă în culisele teatrului „Primăvara arabă”, fostul preşedinte egiptean Hosni Mubarak ascultă printre gratii  profeţiile negre ale lui Robert Zoellick, şeful Băncii Mondiale: „pieţele financiare,  vor simţi arşiţa verii lui 2012, mai ceva ca la marea panică din 2008. Europa e într-o direcţie periculoasă, Spania şi Italia sînt aproape de limita care a dus dezastrul în Grecia, Irlanda şi Portugalia”.

Cine a amalgamat mersul ţărilor lumii, încît au creat găuri negre care au înghiţit miliarde de euro şi instituţii întregi? Banca Mondială şi FMI. Cupiditatea băncilor, lipsa supravegherii bancare, corupţia politică, subterfugiile legislative, disputele financiare bazate pe orgolii, disfuncţionalităţile economiei capitaliste şi incapacitatea instituţional-administrativă, au hrănit cele două organisme financiare cu preţul sărăcirii naţiunilor. Un bancher autohton sugerează într-un articol de presă ca milioanele de datornici la bănci să fie pedepsiţi după procedee barbare. El propune, indicînd surse istorice demult apuse, reîntoarcerea la sclavie, la pedeapsa cu moartea  pentru românii îndatoraţi din cauza sărăciei şi fraudaţi de bănci cu dobînzi uriaşe şi comisioane ilegale. „În cea mai mare parte a istoriei omenirii, nerambursarea datoriilor a constituit o infracţiune care, în diverse perioade şi locuri, a fost pedepsită cu moartea, mutilarea, tortura, sclavia sau, mai recent, cu închisoarea datornicilor”, declară bancherul. În niciun înscris cu caracter legislativ, nu există asemenea construcţie frazeologică. Cît tupeu şi aroganţă au aceşti  profesionişti lipsiţi de scrupule ai cămătăriei instituţionalizate! Bancherul fariseu pune aberantele sale afirmaţii în seama Codului lui Hammrurabi, care, desigur, nu stipulează asemenea măsuri. Face apoi apel la Biblie şi menţionează „sclavia drept pedeapsă pentru neplata datoriilor”. Instigare la barbarie! În ce secol trăieşti, ilustre vameş păcătos? În Biblie scrie negru pe alb că e mare păcat să dai bani cu camătă. Şi tocmai acest lucru au făcut bancherii. Au dat bani cu camătă înrobitoare. Deci cum se numesc, ei? Cămătari. Aşadar, asupra lor să se abată sclavia şi pedepsele primitive, la care face apel bancherul. Sancţiunile din Codul lui Hammurabi (sinteza gîndirii juridice în Mesopotamia, cu 4000 de ani în urmă), trebuie aplicate bancherilor capitalişti, care au provocat criza şi au ros din ea, umflîndu-şi nemăsurat averile; bancherii care au luat pielea de pe români,  trebuie să primească o lecţie corectivă:  să descuie visteria personală şi să haşureze găurile negre, sau să li se reţină retribuţia pentru creditele capcană întinse populaţiei, pînă ajung la salarul minim pe economie, din care îi invit să trăiască… dacă pot. Sau să rabde de foame, precum românii fraudaţi prin dobînzile uriaşe şi prin creşterea artificială a cursului valutelor. Devenind şi ei debitori rău-platnici, să fie vînduţi ca sclavi (juridic, în codul lui Hammurabi, scalvul, fiind asimilat unui bun mobiliar). Să li se ia vila, bolidul, masa şi găina. Nu aşa prevede Codul de legi al lui Hammurabi, la care face apel bancherul pascariu?

Cu neruşinarea de care dau dovadă, mîine, poimîine, hoţia prin îndatorare va fi declarată filozofie, ştiinţă, artă şi cultură economică, iar bancherii capitalişti vor obţine doctorate în „domeniu”. Banii, care mai întîi au avut acoperire în aur, pe urmă, în mărfuri, astăzi, sub acoperirea „legilor”, au devenit calcule virtuale.  Numai o treime din banii care circulă în lume au acoperire, aşa că, şi noi am fost îndatoraţi tot cu bani internautici. Cum românilor li s-a tăiat în fiecare mandat internetul existenţial, luaţi-vă adio de la digiţii  umflaţi în procente pe clone, carduri, şi contracte de zeci de pagini. Decît să-i sperie pe oameni că îi  pot executa silit, bancherii ar trebuie să-şi pregătească garniturile de tren, au un exemplu regal în istorie.  Apusul băncilor este aproape. Ideal ar fi să-şi caute din timp un loc pe plantaţiile din America de Sud. Creditele fără clauze ipotecare sînt ţepe pentru recuperatori.  B.N.R. a permis băncilor să funcţioneze pe principiul profitului ca orice societate comercială, le-a permis să vîndă populaţiei bani extrem de scumpi, fără acoperire legală. De vină sînt BNR şi lăcomia feroce a  celor 41 de bănci de pe teritoriul ţării, care şi-au făcut planuri de perspectivă cu privire la maximizarea profiturilor pe seama creditului de consum şi pe spinarea populaţiei. Bancherii ştiau ce se va întîmpla dacă exagerează cu creditarea, doar sînt profesionisti în inginerii financiare.  Să stingă lumina şi să plece! Tii, ce linişte va fi atunci cînd va rămîne doar C.E.C.-ul. Dacă băncile nu sting lumina, criza financiară se va duce pînă în 2016-2018. Pentru că, pînă atunci sunt eşalonate   cele mai multe termene de scadenţă la creditele de consum din România şi din majoritatea statelor. S-a dus vremea cînd în lumea financiară, întotdeauna, cîştigau băncile şi cazinourile. Bancherii şomeri ar avea o opţiune la noi: agricultura. Pentru a deveni agricultor  şi a scoate profituri cinstite, nu-ţi trebuie un centru NASA şi nici atîtea filiale luxoase, cu extrem de mulţi trepăduşi plătiţi cu mii de euro. Avem cîmpuri mănoase şi dealuri frumoase, care îi pot stimula pe bancheri să crească exponenţial, precum dobînzile, profitul în anii următori,  avînd în vedere arta prin care au crescut de zece ori sumele împrumutate de români. Să-i dăm jos din „Panteonul” lor, pe aceşti lacomi dispreţuitori cu mulţimile, aceşti lupi capitalişti,  preocupaţi, oricît ar costa,  doar să îmbrace, funcţie de interese, cîte o blană de oaie. 

Pentru că vremurile nu-mi mai permit visuri îndrăzneţe, m-aş mulţumi să-l văd pe Leonard Cohen, celebrul poet-cîntăreţ, care va concerta la Bucureşti, pe 22 septembrie.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de