fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în
ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din
Bucureşti-promoţia 1992, despre evenimentele din timpul Revoluţiei
române din 1989.
Partea I a articolului o puteţi citi aici: Din culisele Revoluţiei
române din 1989. Partea I
Din dispoziţia general-maiorului Gheorghe Negoşanu, șeful de stat
major al comandamentului Apărării AA a teritoriului, pe 22 decembrie
1989 de la orele 19:00 nici o aeronavă militară sau civilă nu mai era
autorizată să decoleze de pe teritoriul României. Simultan cu aceasta,
comandamentul Aviaţiei militare şi a apărării AA a Teritoriului, a
creat o echipă de luptă din care a făcut parte şi colonelul Magdalena
Ion – şeful artileriei AA, care a condus supravegherea şi apărarea
spaţiului aerian al României din punctul de comandă principal al
Forțelor aeriene (PCP). Colonelul Magdalena Ion a fost, alături de
alţi ofiţeri şi generali, la originea multor ordine care s-au soldat
cu victime din rândul militarilor români, el nefiind niciodată
anchetat, ba mai mult decât atât, fiind avansat de preşedintele Emil
Constantinescu la gradul de general de brigadă şi numit în funcţia de
secretar al Consiliului Suprem de Apărare al Ţării (CSAT). În cei 8
ani de mandat (2004-2012) preşedintele Traian Băsescu a avansat 715
generali, printre ei numărându-se şi Magdalena Ion (de 2 ori), acesta
ieşind la pensie cu epoleţii încărcaţi de 4 stele de general. Echipa
de luptă a lui Magdalena, îşi exercita actul de conducere dispunând de
toate elementele de comandă şi informare ale modernului sistem
automatizat ALMAZ-2. Rolul lui ALMAZ-2 fiind acela de interfaţă de
monitorizare a componentelor sale aflate în dotarea tuturor unităților
şi marilor unităţi de aviaţie şi de apărare A.A. a Teritoriului.
Mai trebuie ştiut că planificarea unui zbor al unei aeronave militare,
precum cel al elicopterelor din decembrie 1989, urma un algoritm
obligatoriu. Echipa de luptă din punctul de comandă principal al
Forţelor aeriene (PCP) fiind responsabilă de planificarea şi
coordonarea tuturor zborurilor aeronavelor militare şi civile în
spaţiul aerian al României. Prin urmare, dispunând de echipamentele
necesare, PCP răspundea de înştiințarea propriilor unităţi de
artilerie şi rachete AA, precum şi ale celorlalte categorii de forţe
armate (unităţile aparţinând trupelor de uscat şi marinei militare),
despre situaţia aeriană existentă. Informaţiile acestea fiind vitale
pentru asigurarea securităţii zborurilor aeronavelor proprii. Mai mult
decât atât, dreptul de a da ordinul de deschidere a focului de
nimicire, aparţinea echipei de luptă din PCP. Putea da un astfel de
ordin, în cazul unei aeronave militare, căreia i-a repartizat tot el o
misiune de întrebuințare în luptă, doar un nebun sau unul care fusese
racolat de partea războiului secret, purtat prin operaţiuni sub
acoperire şi avea drept sarcină să-i omoare pe proprii săi
subordonați.
Pe 23 decembrie, orele 11:30 Valentin Voicilă, șeful Comitetului
Revoluţionar Arad l-a informat pe omologul său de la Deva, judeţul
Hunedoara că şeful Inspectoratului General al Miliției române,
general-locotenent Constantin Nuţă, (fostul şef al Direcției a IV-a -
Contrainformaţii Militare) şi adjunctul său, general-maior Velicu
Mihalea, se aflau în rapidul Pannonia 22, de la Timişoara în drum spre
Bucureşti, fiind transmise telefonic şi vagonul şi numerele locurilor
pe care erau aşezaţi cei doi. Generalii au fost arestaţi în gara Deva,
reţinuți câteva ore în UM 01719-Deva, de unde Ion Iliescu a decis
transportarea lor la Bucureşti, cu un elicopter al MApN. În acest scop
a fost destinat elicopterul IAR-330 nr. 72 de la regimentul 58
Elicoptere de la Sibiu, având echipajul format din: maior Nicolae
Tudor, pilot-comandant, căpitan Victor Motica, pilot-secund şi maistru
militar clasa a III-a Nicolae Galaftion, mecanic de bord. Elicopterul
a decolat de la Deva în jurul orelor 19:40, în zbor comunicându-se
echipajului să urmeze cursul râului Mureş până la Alba Iulia şi de
acolo să se îndrepte spre Sibiu, unde urma să aterizeze. În același
timp, au fost alertate unităţile din garnizoana Alba Iulia, militarii
primind ordin să doboare orice aparat de zbor ce se apropie de oraş,
întrucât era vorba de ”terorişti”. La câteva minute după ce
elicopterul nr. 72 a survolat UM 01496-pontonieri asupra sa au fost
trase câteva rafale scurte, de câte 3-5 proiectile de diferite
calibre, de la sol. 12 proiectile calibru 7,62 mm au atins aparatul,
avariind instalaţia de alimentare cu combustibil şi pe cea a comenzii
hidraulice, elicopterul prăbuşindu-se şi luând foc. Toţi cei din
elicopter au murit arşi.
Ancheta în cazul elicopterului IAR-330 nr. 72 a fost condusă de
procurorul Ilie Botoş, de la Parchetul Militar Cluj, dosarul fiind
soluţionat de acesta în 1994, ca fiind un accident de muncă provocat
de echipajul elicopterului. Potrivit jurnalistei Ondine Gherguț, Ilie
Botoş a fost parașutat peste noapte ca magistrat militar de către
unchiul său, general-maior Ioniţă Botoș, șeful comandamentului
Serviciilor Armatei în 1990. Ioniţă Botoş a fost cel care a primit pe
14 iunie 1990, de la Ion Iliescu, ordinul de a încazarma și hrăni
circa 990 de mineri în două unităţi militare ale MApN de pe şoseaua
Olteniţei din Bucureşti. Ofiţerii de intendenţă ale celor 2 unităţi
care au dus la bun sfârşit această misiune erau locotenenţii majori
Gabriel Oprea (președintele UNPR) şi Eugen Bejinariu, ambii
parlamentari USL. Potrivit actelor judiciare din dosarul ”Mineriadei”,
cei aproape 1.000 de mineri au fost selectaţi din grupurile venite de
la minele din Valea Jiului de către Bogdan Niculescu Duvaz (deputat
din 1990 şi până azi) şi de alte persoane străine, posibil militari
din forțele speciale. Minerii au fost echipați cu uniforme militare
kaki şi urmau să fie instruiţi în cele 2 unităţi militare, devenind
formaţiunea paramilitară „Poliția Minerească".
În 2002 procurorul militar Ilie Botoş a devenit el însuși expert în
operaţiuni speciale, fiind atestat de forţele speciale americane
„Delta Force” şi numit procuror șef-adjunct la Parchetul Naţional
Anticorupţie. În 2003, la vârsta de 38 de ani, a fost avansat la
gradul de general de brigadă (fără să fi urmat măcar cursurile unei
şcoli militare de ofiţeri) şi numit procuror General al României,
funcție pe care a ocupat-o până în 2006, când a fost demis, odată cu
”fuga” teroristului Omar Hayssam din ţară. În 2007 şi 2011,
preşedintele Traian Băsescu l-a avansat pe Ilie Botoş la gradul de
general-maior (cu 2 stele) şi general-locotenent (cu 3 stele), iar în
august 2012 Corneliu Dobriţoiu, în calitatea sa de ministru al
Apărării, l-a numit şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării
(DGIA).
În ziua de 24 decembrie 1989, la orele 07:30 echipajele elicopterelor
nr. 82 şi 89, aparținând Regimentului 59 Elicoptere - Tuzla, au primit
misiunea de cercetare aeriană şi vânătoare liberă, în condiţii de
interdicţie a utilizării echipamentelor radio, în zona Adamclisi -
Ioan Corvin, unde fusese semnalată prezenţa unui elicopter
neidentificat. La orele 08:05 au decolat în formaţie şi după o
patrulare de 30 minute, fără a constata nimic suspect, piloţii celor 2
elicoptere au luat decizia să ia înălţime şi să se întoarcă la bază.
După ce a trecut deasupra unui deal, echipajul elicopterului nr. 82 a
auzit o explozie şi a avut senzaţia că se trage asupra lui. Încercând
imediat să ia legătura radio cu echipajul elicopterului nr. 89, aflat
în spatele dealului, acesta n-a răspuns. În schimb, la sol a apărut un
incendiu şi, apropiindu-se de acel loc, s-a putut identifica
elicopterul cu nr. 89, care ardea. Echipajul elicopterului nr. 89, era
format din: locotenent-colonel Serghei Eftimie, pilot-comandant, 43
ani; căpitan Enache Mihai, pilot-secund, 37 ani; maistru militar
Deleanu Gheorghe, 38 ani şi maistru militar Petrea Ștefan, 35 ani.
Ancheta a concluzionat că elicopterul a fost doborât de către o
rachetă necunoscută, lansată asupra sa (fie sol-aer de tip KUB de la
divizionul AA de la Medgidia, fie una aer-aer, de pe un avion MIG-21
aparţinând regimentului 86 de la Feteşti, decolat cu aceeaşi misiune
de PCP). Şi acest caz a fost considerat, de către colegii lui Ilie
Botoş, de la Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel,
conduşi de colonelul Mihai Popov, drept un accident de muncă, fără
nici un vinovat.
Pe 28 decembrie 1989, echipajul aeronavei AN-24 a companiei TAROM
compus din Chifor Ioan (38 ani), pilot-comandant, Valter Jurcovan (31
de ani), copilot, Moldoveanu Mihai (35 ani), instructor de zbor,
Marghidan Elena (35 ani), însoţitoare de bord, Petre Bănică (41 ani),
însoţitor de bord şi Cristea Gelu (33 ani), mecanic de bord, a decolat
de la aeroportul Internațional Bucureşti-Otopeni, cu destinaţia
Belgrad. Cursa charter fusese cerută de Ion Iliescu, în numele noii
conduceri a FSN, care a motivat că era nevoie să se aducă din
Iugoslavia, sânge pentru răniţii din revoluţie. În avion se mai afla
şi Ian Henry Perry (24 de ani) fotoreporter la ziarul britanic Sunday
Times. De la Belgrad, Perry urma să schimbe avionul, cu unul pentru
Londra. Se bănuieşte că britanicul avea asupra sa câteva casete video,
filmate de el în timpul Revoluţiei, dar şi alte casete video realizate
în Bucureşti de mai mulţi corespondenţi străini. La scurt timp după
decolare, deşi zborul era autorizat iar avionul se afla pe calea
aeriană indicată în planul de zbor, avionul TAROM a fost doborât de o
racheta AA, la 50 km de București. Epava avionului a fost găsită în
pădurea Mălinoasa, în apropierea comunei Vişina din județul Dâmboviţa,
la 12 km nord-vest de divizionul 182 Rachete AA - Boteni.
Pe 23 decembrie 1989, 3 elicoptere IAR 330-Puma, de la UM 01901
Boteni, înarmate cu proiectile reactive, au primit misiunea să
decoleze, urmând ca obiectivul să le fie comunicat în zbor. În jurul
orelor 10:30 elicopterul IAR 330 nr. 87, cu echipajul format din
maiorul Militaru Mircea - pilot comandant, căpitan Iordache Constantin
- pilot secund şi maistru militar Târnă Florică - mecanic de bord, la
câteva minute după decolare, a luat legătura radio cu PCP al Aviației
Militare, de unde i s-a transmis ordinul care specifica obiectivul
care trebuia atacat. Cu aproximativ 30 de minute înainte, regimentul
57 aviaţie, de la baza aeriană Mihail Kogălniceanu, înzestrat cu
avioane MIG 23, înarmate cu tunuri şi bombe de 250 kg primise ordinul
să atace cimitirul militar Ghencea. Piloţii MIG-urilor au făcut câteva
treceri la verticală şi au constatat că cimitirul era plin de civili
care nu aduceau a terorişti şi au refuzat să lanseze bombele în
mulţime, întorcându-se pe bază.
Obiectivul indicat elicopterului IAR 330- Puma nr. 87,a fost același
cimitir militar Ghencea, unde s-ar fi găsit transportoare amfibii
teroriste. Categoria de armament, indicată prin ordin, a fost PRND
(proiectile reactive nedirijate) cal. 57 mm, atacul trebuind executat
din direcţia nord-est (dinspre MApN spre cimitir), înălţimea de
intrare la atac: 700 m. Ulterior, transportoarele amfibii teroriste
s-au dovedit TAB-uri ale unei unităţi militare de infanterie din
Focşani, introdusă la ordin, în dispozitivul de apărare din spatele
sediului ministerului Apărării Naționale. Infanteriştii, fiind la
rândul lor intoxicaţi pe linie ierarhică că urmează să fie atacaţi de
elicoptere cu terorişti, au ripostat cu focul mitralierelor.
După prima intrare asupra obiectivului, când a executat foc cu PRND,
echipajului elicopterului IAR 330 i s-a ordonat să execute şi al 2-lea
atac, din aceeaşi direcţie şi de la aceeaşi înălţime. La angajarea pe
obiectiv, asupra elicopterului IAR 330 s-a deschis focul cu muniţie de
cal. 12,7 mm și 7,62 mm, atât din curtea M.Ap.N, cât şi din zona
cimitirului militar Ghencea. După degajarea din atac,
pilotul-comandant a constatat că mecanicul de bord era grav rănit,
fiind lovit în cap de un proiectil cal. 7,62 mm ( rămânând cu
infirmitate permanentă). În plus, instalația de ungere a fost
avariată, rezervoarele de combustibil ciuruite, roţile de la jamba
dreaptă şi panouri din celula elicopterului au fost smulse. Rezoluţia
din 08.11.1994, emisă de adjunctul şefului Parchetului Militar de pe
lângă Curtea Militară de Apel, a închis dosarul 867/P/1991 al Secţiei
Parchetelor Militare pe motiv de eroare de fapt, adică cel care dăduse
ordinele criminale atât echipajului elicopterului cât şi companiei de
TAB-uri nu şi-ar fi dat seama ce făcea.
În 1995, procurorul militar Mihai Popov, cunoscut mai degrabă ca soţul
judecătoarei Valerica Popov de la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie,
în calitate de adjunct al şefului Parchetului Militar de pe lângă
Curtea Militară de Apel, a dat următoarea soluţie : "nu se începe
urmărirea penală - lipsa elementelor constitutive a infracţiunilor de
omor şi vătămare corporală deosebit de gravă ” în dosarul 1059/P/1991
privind 16 morţi şi 19 răniţi, produşi ca urmare a „incidentelor” din
perioada 22–24 decembrie 1989 din zona Ministerului Apărării
Naţionale. Printre aceştia se aflau şi cei 7 militari din celebra
unitate USLA (singura unitate anti-teroristă a României ), în frunte
cu locotenent-colonelul Trosca, victimele unui asasinat premeditat,
comis în noaptea de 23/24 decembrie. Chemat în apărarea sediului MApN,
din apropierea acestuia, Trosca a observat că de fapt armata era cea
care trăgea în propriul sediu (o coloană de 7-8 TAB-uri, 2 camioane cu
militari şi 2 ARO), fapt pe care l-a transmis prin staţie atât la
sediul USLA, cât şi conducerii MApN.
Surpriza cea mai mare a fost aceea că ulterior, deşi uslaşii au
transmis parola corectă, tancurile aflate în faţa ministerului au
primit ordin să nu ţină cont de ea şi să deschidă foc fără somaţie
asupra ABI-urilor (Autovehicul Blindat pentru Intervenţie). După ce 2
ABI-uri ale USLA au fost spulberate de mitralierele de pe tancurile şi
TAB-urile din jurul MApN, persoane rămase până azi necunoscute,
animate de un sadism extrem, au întors ABI-urile cu faţa spre minister
ca şi când ele s-ar fi aflat în poziții de luptă şi au scris cu creta
pe ele „terorişti”. Capul lui Trosca a fost detaşat de restul corpului
şi arborat pe post de trofeu, înfipt pe osia unui ABI, iar trupurile
celor 7 uslaşi ucişi, îmbrăcați în uniforma armatei române, au fost
lăsate zile în șir să putrezească pe caldarâm, cu plăcuțe „terorişti”
pe piept, ca lumea să le scuipe şi să urineze pe ele. Ca un
avertisment adresat actualilor şi viitorilor ofiţeri români care nu
erau dispuși să trădeze, trecând de partea războiul secret, purtat
prin operaţiuni sub acoperire pentru distrugerea României. Scena de
coşmar, care n-avea corespondent în istoria modernă a armatei române,
a fost transmisă zile în şir de TVR în decembrie 1989, urmând un
scenariu parcă deprins din manualele ilustrate ale compartimentului de
război psihologic și propagandă militară, ale forţelor pentru
operaţiuni speciale ale SUA din Vietnam şi cele destinate instruirii
luptătorilor Contras din America Latină (Lesson Plan 643, Armed Psyop;
Field Manual 30-104, Handbook on Aggressor Insurgent War).
Bomboana pe colivă a fost pusă pe 28 februarie 2011, când preşedintele
Traian Băsescu (devenit robotul preferat al responsabililor cu
războiul secret, purtat prin operaţiuni sub acoperire pentru
distrugerea României în aşa-zisa etapă de Tranziţie ), a semnat
Decretul privind retragerea titlului de Erou-martir al revoluţiei
române din decembrie 1989 lui Trosca Gheorghe, pe motiv că, din
poziţia de ofiţer de contrainformaţii militare al Diviziei 57 tancuri,
ar fi făcut poliţie politică.
Aşadar, colonelul magistrat Mihai Popov a fost campionul închiderii
tuturor dosarelor de crimă, săvârşite împotriva subordonaţilor lor de
comandanţii militari români, recrutaţi pentru ducerea Războiului
Secret, în decembrie 1989. Tot Popov era cel care ar fi trebuit să se
sesizeze și să ancheteze faptele de subminare a capacităţii de apărare
a ţării, prin scoaterea ilegală din înzestrare a categorii întregi de
arme româneşti pentru a fi utilizate în contrabanda în zone supuse
embargoului internaţional.
(Vezi: Declinul armatei române versus ascensiunea puterii armate angoleze).
Pentru că n-a făcut nimic din ceea ce intra în competenţa unui
procuror militar dintr-o ţară cu adevărat democratică, pare firesc să
i se fi încredinţat tocmai lui ancheta ŢIGARETA II (în colaborare cu
generalul Magdalena Ion, secretar al CSAT - oare ce atribuţiuni
funcţionale îi dădeau acest drept?) pe care, dintr-o operaţiune
specială cu armament, comandată de la cel mai înalt nivel al statului
român de preşedintele Emil Constantinescu, să o transforme cu
nonşalanță într-o inexistentă contrabandă cu ţigări, muşamalizând
majoritatea probelor din dosarul Ţigareta II şi distrugând destinele
unor militari competenţi și patrioţi.
Pentru "faptele sale de vitejie", Mihai Popov care n-a petrecut nici 5
minute în vreo instituţie de învăţământ a Sistemului Naţional de
Apărare şi care nu a făcut nici o secundă de instrucţie militară, dar
a servit pe tavă interesele demolatorilor României, a fost avansat la
gradul de general şi a ieşit în 2009 în rezervă, cu o pensie de 200 de
milioane de lei vechi. Reamintesc faptul că spre deosebire
recalcularea în minus de până la 50% (cu care guvernul Boc i-a lovit
pe militari), pensiile magistraților se calculează la fel de 15 ani,
adică 80% din salariul ultimului an de muncă, fără ca ei să fi
contribuit la sistemul de asigurări sociale şi fără a se ţine cont de
punctul de pensie.
A dezamăgit profund şi Corneliu Dobriţoiu, actualul ministru al
Apărării, într-atât încât pe blogul filialei 1 a Sindicatului Cadrelor
Militare Disponibilizate - Curtea de Argeș a apărut un articol cu
titlul: ”Pe 9 decembrie, USL va primi de la noi exact ceea ce USL ne-a
oferit nouă: IGNORARE!”. Dezamăgirea militarilor are la bază
încheierea unui protocol de colaborare USL-SCMD, semnat de Victor
Ponta, Crin Antonescu, Daniel Constantin şi col. Mircea Dogaru, pe 18
iulie 2012, prin care, până la debutul campaniei electorale
parlamentare, guvernul Ponta se angaja să se concentreze pe un set de
obiective, menite să repare cât se poate din ce au stricat guvernele
anterioare. Printre acestea amintesc doar: anularea avansărilor
acordate pe criterii politice cadrelor militare în rezervă și în
retragere; abrogarea Legii 165/2011 referitoare la pensionarii din
sistemul de apărare ordine publică şi siguranţă naţională; revenirea
la prevederile Legii 164/2001; restabilirea statutului de militar în
rezervă; anularea promovărilor şi numirilor în funcție în MAI şi MApN
pe filiera ”indirectă”; anchetarea cazului locotenentului (r.)
Alexandru Gheorghe, anularea abuzivei treceri în rezervă, anchetarea
vinovaţilor şi reactivarea ofiţerului. Practic, până în prezent
Dobriţoiu n-a iniţiat nimic în sensul rezolvării doleanțelor
militarilor.
Mai mult decât atât, presa militară subordonată lui Dobriţoiu, a
difuzat ştirea că foştii preşedinţi Ion Iliescu (singurul şef de stat
român care n-a făcut armata) şi Emil Constantinescu, au primit din
partea ministrului Apărării, Corneliu Dobriţoiu, distincţia ”Emblema
de Onoare a Armatei României”, în semn de apreciere pentru activitatea
în slujba poporului român. Evenimentul s-a înscris în seria
manifestărilor organizate cu prilejul sărbătoririi zilei armatei
României.
De menţionat un moment interesant. Pe 30.10.2009, Mark Gitenstein
ambasadorul SUA la Bucureşti, s-a declarat îngrijorat că urmează
provocări extrem de mari, care este posibil să dezbine poporul român.
O astfel de provocare a fost, din punctul său de vedere, numirea
noului procuror general şi a noului procuror-şef al DNA, precizând că
pentru SUA, acest proces de selecţie va fi un criteriu foarte
important care va influenţa percepţia asupra parteneriatului strategic
cu România. Mai pe direct spus, dacă se strică orânduiala stabilită în
decembrie 1989 şi nu sunt numiţi indivizi după chipul şi asemănarea
lui Popov, e de rău, pentru că SUA ne ameninţă că ne ia boii de la
bicicletă”.
Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului, domnul
Valentin Vasilescu, postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru
ele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariu!